Păi… nu-i nici o glumă. Chiar vă dau cea mai bună reţetă de tocăniţă, cu tot cu poză.
1 kil de fleică, 7 cepe mari, 6 cartofi babani, 2 ardei capia, ulei, făină, sare, bulion şi apă.
Neapărat, un cuţit nou-nouţ de bucătar, dintr-ăla cu lamă groasă, greu de juma de kil şi ascuţit ca briciul.
Tifon, vată, leucoplast. Cârpe de şters pe jos.
Se ia ceapa, se curăţă şi se taie peştişori. Se trece iute cuţitul prin buricul degetului mic, cam pe la a treia ceapă. Se suge degetul, se cheamă nevasta, se face pansament, se şterge sângele de pe jos.
Se iau ardeii capia, se taie bucăţele. Se taie degetul arătător, scurt, un pic mai sus de tendon. Se suge degetul, se cheamă iar nevasta, se face alt pansament, se şterge din nou sângele de pe jos. E mai bine să aveţi gresie.
Se iau cartofii, se taie prudent în palmă primii 4, cubuleţe, şi se scapă cuţitul în lateral la al cincilea. Se linge pentru oprirea sângerării, se face un pansament. Nevasta e chemată doar pentru şters sângele de jos.
Se spală şi se curăţă carnea, se taie cubuleţe cu un cuţit vechi, fără tăiş, de preferinţă bont.
Se pune ceapa udă la călit în ulei încins, se pune puţină miere pe arsurile de pe mâini, se adaugă o lingură de făină când se rumeneşte, se stinge cu apă, se adaugă bulion pentru culoare şi gust. Separat, se înăbuşe carnea, se pune capacul pe tigaie după ce se observă că uleiul e, din nou, prea încins.
Se răstoarnă ceapa călită peste carnea înăbuşită, se varsă un pic şi pe laba piciorului, unde se poate da tot cu miere. Se adaugă cartofii cruzi, tăiaţi cubuleţe. Se dă la cuptor să scadă, într-o cratiţă prea mică, se deschid larg geamurile ca să iasă fumul când se varsă pe plita cuptorului.
Când cartofii s-au fiert, e gata tocăniţa. La sfârşit, arată aşa:
Poftă bună!
PS: reţeta e corectă, zău! Ba chiar cred că s-ar mai putea şi elimina nişte detalii…
PPS: cred că dacă scăpam cuţitul ăla pe jos, îl omoram pe vecinu’.
22 comentarii Adaugă comentariu
Excelent..din capitolul pentru ce e buna nevasta? :)))
Motanul
In asemenea situatii, nevasta e buna sa sune la 112, inainte sa lesine de groaza 🙂
Suicidarule! Nu era mai simplu o Trenta Pizza, sau un WuXing neaosh, romanesc, cu retzeta speciala de porc comunitar cu patru arome?
mda, cunosc fenomenul, ţin minte şi acum data la care am încercat, home alone şi hungry fiind, să-mi prepar cartofi prajiţi by myself şi mi-am tăiat bunatate de deşt mijlociu stânga… era 19 decembrie 2007… Vlade, daca te pune soţia să faci sarmale, chiftele, şi alte chestii care necesita folosirea instrumentului de tocat karne, eu zic sa refuzi, promiţi??
Am:))))))))))))))))))))))))))))))))))
cu lacrimi!!! God help us când sunteţi voi în bucătărie!
Eu după al doilea plasture preluam operaţiunea 🙂
Si eu care nu intelegeam cam cat de multe cere la mana un barbat cand gateste si cam cata mizerie face… (asa sunt femeile carcotase si se caina cand gatesc barbatii, mai ales cand gatesc asa retete deosebite 🙂 eu chiar le invidiam pe alea ce aveau asa barbati bucatari!)
cam masochista retzeta…
pan’la canibalism e un singur pas 🙂
Ai scapat usor! Intotdeauna e loc de mai rau :))
te astept la noi, la o discutie cu Razvan. saramura de la mine de pe blog e opera lui. sunt asa de fericitaaaaa :-)))))))))))
Mă copii mă… Doar nu credeţi că o banală eviscerare m-ar putea opri pe mine să fac de mâncare, nu? Am scăpat cu viaţă? Atunci ce mai comentaţi atâta? :-)))))))
PS: rănile te fac creativ, vă jur. Am tăiat degetele mănuşilor de cauciuc şi le-am prins cu elastice pe degetele îmbucătăţite când cu tocăniţa. Acum pot face duş fără să înroşesc Dâmboviţa! Esteeeeee! :-))
am incercat sa zambesc condescendent numa la la al doilea plasture. si la al treilea la fel. dar la uleiul de pe laba piciorului, iertare, m’a bufnit rasul.
cred ca’n bucatarie ar trebui sa te limitezi la spalat vase si sters praful de pe frigider. numa daca insisti, ai mai putea si sa cureti cartofi cu cutitul ala special, n’are cum sa te raneasca (prea tare) si, eventual, adaugat apa cu cana in oala ce sfaraie pe aragaz.
in alta ordine de idei, pe ranile astea taiate se pune sare. stiu, ustura. rau! dar e cea mai buna metoda de oprit sangerarea repede, basca cicatricea e mica, abia o dungulita.
ilinca stie! 🙂
Snif… cooking channel
Ilinca: să lingi tu sare, later, bine? :-))))
Codrutz: you’ve gotta keep faith m8!
how romantic! asa s-a calit otelul , sau asa s-a calit bucatarul 🙂 🙂 indira
pai ce treaba are linsul? adica vrei sa spui ca pana la urma tocanita a fost buna sa te lingi pe degete?! :))
Prietene, nici mie nu îmi reuşea performanţa asta! Eşti de apreciat, zău! Dar până la a deveni un veritabil Cordon Bleu e cale lungă. N-ar fi mai bine să stai frumos şi să citeşti ACEA CARTE?! 😀
Indira: dna prezident, ce onoare 🙂 (Cum e, dragă?)
Ilinca: nu, mah, cu sarea pe arsuri… mai bine miere 🙂 (şi da, a fost bună de să te lingi pe degete! Mă gândesc să fac un blog de reţete scrise personal, dar mi-e teamă că n-o să-mi ajungă degetele :-)))
Adriana: ai făcut ce ţi-am zis? 🙂
io tot nu stiu ce-i aia fleica.
si, imi pare rau, n-ai reusit sa distrugi mitul, tot barbatii sunt cei mai buni bucatari. inceputu e mai greu un pic.
[…] Cum scrie Vlad Petreanu. Pentru că îmi bucură sufletul chiar şi atunci când scrie despre lucruri triste. Dacă ar scrie cărţi nu numai […]
Apetereanu, nici moartă! Tu-mi vrei răul???? Ştii cât costă un Uzi şi cât de greu se procură?
e..trecator. ca si taieturile matale, care se vor vindeca, inevitabil 🙂
indira
vreau si io un uzi, sa fac precum douglas in falling down, stiti? cand s’a enervat el si i’a impuscat p’aia de la ADP-ul american, mwahahahaha!
Of. Nimeni nu si-a dat seama ca vinovat era Cutitul (sic)? Inainte de ’89 aveam in casa doua cutite, unul bont din desfacutul conservelor. Acum exista cutite late sau subtiri, cutite cu zimti mari sau mici, cu gauri, cu varf sau fara, pentru paine sau rosii sau carne sau peste. Ma fascineaza. Le vedeam (cutitele) doar in serialele cu criminali ale postului ProTV , asezate la vedere. Acum le vad in propriu-mi sertar si ma ingrozesc. Oare cum taiam eu painea inainte de 89 fara un cutit special? Stiti si voi raspunsul. Era paine adevarata.