🎧 Revoluția mea (IV): 19.12.1989. Vibrația

Pe 19 decembrie 1989, străzile Timișoarei au fost tăcute. Forțele de represiune – armata și MI erau prezente în număr mare în oraș. Militari echipați cu tot armamentul și blindate ocupau principalele intersecții. Se vedeau, peste tot, semnele revoltei din zilele precedente – fațade cu urme de gloanțe, vitrine sparte, tarabe incendiate. Sângele de pe caldarâm fusese, însă, spălat.

Însă tăcerea nu era decât preludiul exploziei. În marile întreprinderi timișorene – la Elba, La UMT, la 6 Martie – muncitorii încetaseră, de facto, lucrul. Oamenii erau furioși și se pregăteau să iasă în stradă, într-o manifestație comună. Responsabilii politici ai județului au încercat să trimită muncitorii înapoi în secții, la muncă, dar tentativele lor au fost respinse cu huiduieli și ei s-au retras înainte de a fi luați la bătaie. La Elba, efective militare și blindate au înconjurat fabrica iar porțile au fost închise, pentru a opri o eventuală ieșire a muncitorilor în stradă. Generalul Ștefan Gușă, care coordonase represiunea sângeroasă din Timișoara, a intrat în curtea uzinei, unde a început prin a amenința oamenii. A fost practic luat prizonier de muncitori și eliberat abia după ce a ordonat retragerea militarilor de la porțile întreprinderii.

În acest timp, la București, muncitorimea din marile fabrici ale orașului fierbea, de asemenea. În hala de montaj de la Fabrica de Automatizări, unde eram angajat ca muncitor electronist, nimeni nu mai lucra, de fapt, nimic. Cu toții vorbeam deja cu glas tare despre ce auzisem că se întâmplase la Timișoara.

În episodul de azi al podcastului meu, o descriere a acelei dimineți în Secția Surse de la FEA. Cântăm cântece de revoltă, vorbim cu dublu-înțeles și ne confruntăm cu Nea Titi turnătorul, care are o reacție surprinzătoare.

Episoadele podcastului pot fi ascultate și pe Spotify, aici, și pe Podbean, aici.

11 comentarii Adaugă comentariu

  1. Fiecare din noi, a avut revoluția „sa”.

    Unii (posibil, aproape … toți!?), au avut … mai multe – dacă te iei după povestirile lor pe această temă, la intervale diferite de timp. Câtă vreme sunt doar re-declinări/ compilări ale întâmplărilor/ trăirilor reale, trecute cu bună-credință prin filtrul cunoștințelor și experiențelor ulterioare, nu este nimic rău.

    Eu personal „înghit” chiar și mici exagerări și romanțări, fiindcă sunt conștient că desfășurarea Revoluției a fost ceva cu totul deosebit ca amploare și într-un fel, pentru mai mulți dintre cei care am trăit-o, vibrația Ei nu s-a stins nici azi cu totul.

    Având în minte cele de mai sus, felicit gazda noastră pentru inițiativa de a ne prezenta Revoluția sa. Asta și fiindcă, într-un fel, Revoluția a fost o agregare a revoluțiilor fiecăruia dintre noi.

    Thumb up 5
  2. Multumim, Vlad. Cutremurator. Aveam 19 ani si eram studenta in Bucuresti. Nu voi uita niciodata acele zile pline de groaza (cand ascultam la radio ce se intampla la Timisoara), apoi de bucurie nemarginita ca am scapat de iad

    Thumb up 1
  3. Vreau de la voi sa scoate ți din guvern mai mulți corupții. Cu convorberile care le face ți la Europa FM.

    Thumb up 0
  4. Foarte tare podcastul asta . Am ce sa fac la birou in timp ce lucrez :)) Era si mai bine daca erau mai lungi, dar ma multumesc si cu atat .

    Thumb up 2
    • Si eu tot la birou ascult si aceste podcasturi si cele ale baietilor de la Europa FM. Este folositor si internetul la ceva :).

      Thumb up 0
  5. Domnule Petreanu,
    Trebuie insistat, strict in opinia mea pe niste lucruri tare importante pentru atunci si greu de inteles acum:
    1. Furia si frustrarea noastra de atunci venea din faptul ca in Romania nu se intimpla nimic. In Polonia se facuse primul guvern fara comunisti (Solidaritatea -sindicatul liber creat la grevele din 1980, cistigase alegerile libere din august cred), in RDG Honecker fusese schimbat, apoi Zidul Berlinului cazuse, in Cehoslovacia avusese loc Revolutia de catifea, in Bulgaria Jivkov demisionase si el, iar in Romania la Congresul XIV al PCR Ceausescu fusese reales. Ungurii fusesera primii daca imi amintesc bine, fiindca scosesera gardul de sirma ghimpata dintre ei si Austria. Iar in vara aia prin Romania au tranzitat multi DDR-isti (germani din Republica Democrata Germana) prin Romania sa ajunga in Ungaria si de acolo in Austria. Partidul Comunist Ungar devenise Partidul Socialist. Din enumerarea de mai sus puteti vedea uriasa diferenta?
    Majoritatea inceputurilor de schimbare venisera din interiorul Partidului Comunist, al conducerii acestuia. Asa ca romanii se agatasera de o ultima speranta, intilnirea de la Malta din 2 si 3 decembrie. Si tot nimic. Disperarea era mare, dar oamenii se priveau si atit, nu aveau incredere unii in altii. Nu stiau cine toarna si cine nu. Erau fiecare in bula lui familiala, cu problemele de aprovizionare ale perioadei, cu lipsa de curent si caldura.
    2. E usor sa judeci acum, dupa ce faptele s-au consumat si stim rezultatul. Atunci nu era asa. Asa ca disperarea si scepticismul erau la locul lor, mai ales ca in Timisoara se tragea. Se instituise starea de necesitate in toata Romania, deci era ceva serios. Marea majoritate a adultilor facusera armata si stiau bine zgomotul AKM si ce ravagii facea cartusul de 7,62. Deci spaima si frica si groaza erau la cote maxime.
    3. Trebuie sa recunoastem ca armata a tras, ca romanii au omorit romani. Dar isi mai aminteste cineva cum suna Juramintul militar? Din ce imi amintesc eu era o fraza de genul „…si la ordinul Comandantului Suprem…”. Nu era de joaca atunci. Erai pasibil oricind de luare, cu sau fara motiv. Atunci daca un activist dadea ordin te lua securitatea si/sau procuratura. Daca mergeai pe strada si te oprea „organul” si te legitima si te lua la intrebari nu te simteai prea bine. Iar daca primeai o palma sau doua nu puteai trage la raspundere pe nimeni, si nimeni nu sarea in apararea ta.
    4. In nebunia zilelor de atunci (22 si dupa) credeam tot ce se spunea la radio si tv, pentru ca era un singur post de radio si o singura televiziune. Nimic altceva. Da, nu era nici Pro-tv, nici Antena1 nici un post de radio pe unde ultrascurte. Nu erau telefoane mobile, internet. Nici macar toti nu aveau telefon fix. Iar benzina era si aia rationalizata, iar dreptul de a circula duminica era prin alternanta, adica daca duminica era numar par circulau masinile cu numar par, si invers. Se dadea decret prezidential pentru anumite sarbatori (1 Mai, 23 August, 31decembrie si 1 ianuarie) ca sa poata circula toti. Craciun si Paste n-au existat in Calendarul obisnuit si nici in programele tv. Cum sa nu-l cred eu de la Vaslui, Botosani, Alba-Iulia sau oriunde pe crainicul tv care spunea ca apa e otravita nu stiu unde, sau ca vin unitati de tancuri spre Bucuresti? Pai de unde sursa alternativa? Nu era. Si daca pierdeai stirea ea iese amplificata si mai si pe strada!

    Thumb up 2
    • …la 3 aveți o mare fractură de logică!!!!
      Ca atare m-am oprit din citit.
      Ați avut ordin? Ok!
      A stat Stănculescu, Ceaușescu sau Iliescu sa va verice degetul pe trăgaci?….
      Hai siktir domnu’ comunistoid, in 4 punctel!
      Toul, dar TOTUL s-a limitat la liberul arbitru al soldatului in termen! Fiecare cu fricile, educatiile și cu arogantele sale la 18-20 de ani!

      Thumb up 0
  6. Buna, spuneti “toata lumea asculta pe unde apuca” Europa Libera. Nu stiu unde ati vazut asa ceva. Romanii s-au laudat multi ca ehee, ce ascultau ei Europa Libera inainte de 89. Dar daca ii intrebam despre numele vreunei emisiuni, habar nu aveau. Mai mult, acasa nu aveau decat radio cu unde MW/LW, care nu prindeau Europa Libera. Si mai mult, nu se vedea pe ei ca asculta: nu poti primi orice mesaj, fara sa se vada la un moment dat asta in ochi, dincolo de perdelele fricii. Colegii mei de liceu habar nu aveau de Europa Libera, si nici atat despre alta muzica decat cea de prin Romania – vorbesc de Metronomul lui Radu Teodor. De aici si negura din capetele romanilor de la alegerile din 90, cand au votat cu comunistii, si mai rau, se va vedea, cu criminali ca Iliescu. Corolar: omul nou era gata de multi ani in Romania si extrem de putini ascultau Europa Libera. Cei putini care nu erau inca ‘oameni noi’ au iesit inainte de 22 – pentru ei conta liberatea. Au fost cateva sute, poate 1-2000 pe tara. Dupa 22 au mai iesit cativa, cei pentru care conta frigul si mancarea. Nu mai mult de 1 minion in toata tara. Restul, au dat mai tarziu garoafe minerilor si au sustinut jaful pcr- fsn-pdsr-psd pna azi, 2019, decembrie.

    Thumb up 0
  7. Am ceva de spus despre 89 si care s-a uitat, inclusiv in media (serioasa, cum e Digi24), daca s-a stiut vreodată. Anume, aud de zeci de ani deja că era inevitabil să cadă comunismul (!), ceaușismul (!), ca se simțea ca nu mai au mult și alte ușurătăți șocante. De exemplu, dl. politolog Pârvulescu a spus asta de câteva ori zilele trecute, dar și anii trecuti, la Digi 24. Așa ceva poate spune numai cne învârte mental noțiunile de Revoluție și care nu a ieșit în stradă înainte de 22. Realitatea este că în Romania NU se simțea deloc că regimul e pe ducă, din contră, toți simțeam că e imposibil să cadă. Ceaușescu nu dăadea semne de boală, nu putra nici măcar ochelari – ‘erau toate premisele ca ROMANIA SĂ FIE O CUBĂ A EUROPEI’ (citat din CTP). Dacă timișorenii nu rezistau în stradă 5 zile și nopți, Ceaușescu era și azi la putere. Eram în Brașov între 15-22 dec 1989, și brașovenii băteau liniștiți covoarele prin cartiere în zilele de 16-20 decembrie. Fratele meu, student la Timișoara, ne ținea la curent telefonic cu ce se întâmpla acolo. Și număram zilele, urlând de pe balcon ‘Bucureșteni, unde sunteți, lașilor?’ Și Bucureștiul NU a ieșit. L-a scos din case tot Ceaușescu, la mitingul din 21. Abia atunci au început bucureștenii să se miște. PÂNĂ NU
    A FĂCUT CEAUȘESCU MITING, BUCUREȘTIUL NU A IEȘIT ÎN STRADĂ. Și nici nu ar fi ieșit. Și încă ceva, despre sforăiturile că agenturi străine ar fi declanșat ceva intre 15-22. O sforăitură a celor care nu au fost în stradă între 15-22. Pentru că între 15-22, în stradă erau doar câțiva nebuni treji și care își depășiseră groaza, mai erau securiștii și soldații. Nu era nimeni în România, între 15-22 decembrie 89, care să poată să facă românii să își învingă spaima de a înfrunta teroarea regimului criminal ceaușist.

    Thumb up 0