Dacă vi s-a făcut cumva frică, zilele acestea, gândindu-vă la viitor, să știți că nu sunteți singurul – sau singura.
Frica este o reacție firească față de un pericol pe care omul îl simte sau îl anticipează. Iar pericolul este ca, în urma alegerilor prezidențiale de duminică, România să se facă țăndări.
Dl. Simion a declarat deja că modelul său politic este liderul autoritarist al Ungariei vecine, Viktor Orban.
Dl. Orban este la putere fără întrerupere în Ungaria de 15 ani.
Cum a reușit?
Folosind majoritatea parlamentară de două treimi pe care a obținut-o în alegerile din 2010, Viktor Orban a inițiat o serie de modificări dramatice ale Constituției Ungariei. Prin aceste modificări, echilibrul puterilor din statul ungar a fost alterat profund; libertățile civile au fost restrânse; sistemul politic a fost reimaginat, astfel încât să favorizeze partidul aflat la putere, adică partidul său, Fidesz. Ulterior, Fidesz a preluat controlul tuturor domeniilor vieții publice și economice. Presa independentă a fost hărțuită cu ajutorul a diverse instituții de control cu agendă politică până când, exact ca-ntr-o operațiune a Mafiei, patronii au fost forțați să-și vândă businessurile către apropiații regimului – iar asta s-a întâmplat și cu o sumedenie de afaceri profitabile din Ungaria, care au fost smulse prin diverse metode de la proprietari și mutate în cercul oligarhilor din jurul premierului ungar. Astfel, folosind în mod malefic instrumentele democrației, Orban a transformat foarte repede Ungaria într-o țară cu regim autoritarist, adică un soi de dictatură mai soft, în care opozanții sunt reduși la tăcere, dar nu uciși, iar cei de la putere nu mai pot fi clintiți nici din funcții și nici de la țâța fondurilor publice.
Rezultatul: Ungaria a devenit cea mai coruptă țară din Uniunea Europeană, potrivit indicelui mondial publicat de Transparency International. De asemenea, Ungaria a coborât sub România în privința venitului pe cap de locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare (PPS), precum și în privința salariului mediu și minim exprimate în euro. (sursa)
Pentru noi, românii, o asemenea contraperformanță a vecinilor este uluitoare, mai ales că Ungaria a fost percepută întotdeauna drept o țară mai avansată, mai civilizată și mai prosperă decât România – și a și fost, secole la rând.
Dar nu e nimic de mirare, de fapt.
Toate regimurile autoritariste din jur o duc prost din punct de vedere economic, ca să nu mai vorbim de libertatea propriilor cetățeni. Așa cum nu mai există prosperitate în Ungaria, nu mai există nici în Turcia, nici în Belarus, nici în Rusia. În toate aceste țări, lideri autoritari au luat puterea și au modificat apoi Constituția astfel încât să nu mai poată fi dați la o parte. Pasul următor a fost să-și creeze, în jur, cercuri concentrice de apărare – în politică, în Justiție, în serviciile secrete și, evident, în forțele de represiune. Toate acestea au ca scop să nu mai permită schimbarea. Aceste gărzi loiale liderului sunt răsplătite cu cantități uriașe de fonduri extrase din averea publică, ceea ce sărăcește oamenii, cărora li s-a luat însă de facto posibilitatea de a-i mai schimba pe noii lor stăpâni.
Din punctul meu de vedere, noi ne aflăm acum exact în fața acestui scenariu, care ar putea fi pus în operă în cazul în care votul de duminică va aduce la putere acel candidat care s-a declarat deja gata să declanșeze o criză politică de amploare pentru a-și impune voința asupra Parlamentului – ceva ce Constituția interzice, dar ce mai contează asemenea detalii când chiar ai voința să distrugi democrația românească?
Tehnic, procedura este următoarea: fie jumătate de milion de români, fie o pătrime din numărul total al senatorilor și deputaților pot propune și pot iniția schimbarea legii fundamentale.
Apoi, Curtea Constituțională verifică propunerea, pentru a se asigura că aceasta nu încalcă principiile fundamentale ale statului – adică nu urmărește desființarea Parlamentului, să zicem.
Pasul următor este dezbaterea propunerii în Parlament, care trebuie s-o adopte cu două treimi în fiecare cameră. Dacă nu se ajunge la un acord între Camere, se constituie o comisie de mediere. În cazul în care medierea eșuează, Parlamentul poate adopta propunerea în ședință comună, cu votul a cel puțin trei pătrimi din numărul total al deputaților și senatorilor.
Apoi, se merge la referendum. Acesta este validat dacă prezența este de minimum 30% din numărul alegătorilor de pe liste – adică dacă se prezintă la vot 5,4 milioane de români – iar propunerea este adoptată dacă se exprimă cu DA cel puțin 25% dintre alegătorii de pe liste, adică 4,5 milioane.
Este o procedură complexă, dar care poate fi forțată de un lider politic fără scrupule, care e hotărât să ia puterea și să n-o mai lase din mână.
Imaginați-vă, de pildă, că noul președinte, care va avea de partea lui simpatia și votul recent al milioane de români exasperați de mediocritatea actualei clase politice, va declanșa nu doar criza politică despre care vorbeam mai devreme, ci și o campanie furibundă de propagandă prin care va incrimina zi de zi ticăloșia politicienilor care i se opun și care nu-l lasă să salveze România de la dezastru – asta, pe fondul unei prăbușiri economice cumplite, amorsată de situația financiară moștenită, dar agravată masiv tocmai de întreținerea crizei politice. Noul președinte, populist prin formație politică și intelectuală, va cere în mod ipocrit poporului să se apere de dușmanul din Parlament, în care oricum prea puțini mai au încredere, și să se salveze de la tragedia ce-l paște – și cum să facă asta cel mai bine, poporul, altfel decât dând președintelui toată puterea, astfel încât să poată conduce cu mână de fier – în interesul națiunii, desigur – și să elimine toți trădătorii, opozanții, soroșișitii, gheii, jurnaliștii mincinoși, politicienii ticăloși și oamenii de afaceri veroși care au ca singură preocupare să sugă vlaga unei Românii pe care el și numai el o poate face cum e soarele sfânt de pe cer?
Apoi va organiza modificarea Constituției, cu sprijinul a două treimi dintre parlamentari, unii care-i vor fi fost oricum apropiați, alții care vor fi decis că mai bine se mută acolo unde e puterea, ca să-și salveze pieile. Iar poporul se va prezenta în număr mare la vot, bucuros că a venit, în sfârșit, salvatorul neamului, pe care-l aștepta de zeci de ani, și-i va preda cu entuziasm țara, să facă ce vrea cu ea – că doar a zis c-o să fie bine, nu? Doar nu ne-ar minți taman pe noi, cei care suntem în stare să ne batem pe străzi în numele lui cu cei care i se opun?
Și, cu asta, România va deveni o autocrație, luată în stăpânire de o oligarhie pe care nimic n-o va mai putea clinti apoi de la putere.
Iar prosperitatea pe care atât de mulți spun că n-o simt va lăsa locul unei sărăcii pe care o vom simți cu toții.
Iar gălăgia pe care o facem atât de mulți dintre noi, în spațiul public, strigând în gura mare că e cenzură, va fi înlocuită de o liniște întreruptă doar de odele catifelate pentru liderul suprem, prin care i se va mulțumi pentru că se lasă lăudat.
Iar libertatea pe care o tratăm azi cu indiferență, ca pe un drept garantat și veșnic, va fi înlocuită cu dreptul obligatoriu de a ne supune.
Revenind la frică. Știți că prima reacție în caz de pericol, o reacție automată, este fie să lupți, fie să fugi.
Mie îmi este frică, prieteni, pentru că înțeleg ce urmează. Dar am ales să lupt, nu doar pentru că pot, ci și pentru că n-am încotro.
Am ales, deci, să votez, duminică, împotriva distrugerii României noastre imperfecte, dar perfectibile.
5 comentarii Adaugă comentariu
De fapt, când n-ai încotro, nu alegi.
Dacă, Doamne ferește, eu văd situația mult mai gravă, am trăit din plin vremurile celelalte.
Foarte bun articolul. Asa este și asa va fi! Trebuie sa ieșim la vot în număr cât mai mare ca să îndepărtăm extremiștii de la preluarea puterii.
Episodul 3 din Star Wars, „asa moare libertatea, in aplauze” ! Trist sa-l laud pe George Lucas pt vizionarism (exista cuvantul asta?)
Pentru prima data dupa ’89 imi e realmente frica. Desi nu am facut foamea nici in anii ’80, nici in ’90 (multumita muncii parintilor), am jurat ca ai mei copii nu vor mai trai in dictatura si nici intr-o tara care se duce la vale ca in anii ’90.
Am ajuns sa lucrez la liste cu ce iau din casa, cat sa incapa in 2 masini si cui ii las cheia de la casa … daca trebuie sa plec de azi pe maine sau daca am ceva mai mult timp la dispozitie. Imi e foarte mila de cel mic, pe care la nici 9 ani ar trebui sa-l rup de prieteni si scoala, dar vreau sa-i fie bine la 19, asa cum ii este celui mare, care este student in strainatate si intelege avantajele democratiei.
Nu am ratat nici o runda de alegeri, de cand am drept de vot, nu am de gand sa o fac nici acum.
Sper sa mai existe destul din „mintea romanului cea de pe urma”. Chiar si asa, fara o restructurare masiva a statului, doar vom amana niste ani venirea la putere a unui monstru.
si ala mic cu mustacioara a ajuns la putere democratic…………si dupa aia s-a vazut ……..nu ai nevoie de liste ci doar de disponibilitati financiare ………. cui lasi cheia de la casa??hmm, asta e o intrebare buna, ca nu stii dupa 5 ani de mandat cu mult HAUR daca o sa mai ai casa aia – daca pleci ins ca te-ai vandut lui SOROS si atunci casa ta poate fi chiar nationalizata si data unora care au 10 clase si traiesc rau pt ca ce sa vezi? sunt low skilled dar vor sa fie highly paid……………..
Este aberant să susții că vrei să elimini impostura și să votezi cel mai mare impostor din istoria recentă.
Este aberant să îți imaginezi că cineva va face ceva ce nu a făcut niciodată, nu are nici competența, nici pregătirea nici minimele facultăți și abilități necesare pentru a aborda sarcini complexe.
Este aberant să spui că votezi Simion pentru că vrei să dai jos sistemul care l-a validat și îl susține pe Simion in ciuda faptului că este persona nongrata în două țări vecine și prietene și complice cu Călin Georgescu care este susținut cea mai agresivă țară din regiune, o țară care mereu a adus prejudicii vecinilor în general și României în particular.
Este aberant să spui că vrei pace și pui interesul național pe primul loc când votezi pe cineva care în parlament subminează legi esențiale pentru apărarea țării.
Este aberant să votezi un așa zis suveranist care linge clanțele în afara țării în loc să participe la dezbateri în care să-și expună proiectul.
Este aberant să votezi pe cineva care atacă prietenii și aliații care susțin și apără România cu pretenția că vrei să să te descurci singur pentru a obține pacea.
Este evident că „anumite centre de reflecție” au pregătit aceasta continuitate a politicii din epoca Dragnea, iar PSD actual nu este străin de acest lucru.
Putem extrapola puțin. Anularea alegerilor din toamnă după renumărarea voturilor ridică niste semne de întrebare. Era evident de mai multă vreme că Marcel Ciolacu nu era interesat de președinție. PSD a și recunoscut că a făcut eforturi deosebite pentru a îl susține pe Simion să ajungă în turul 2. Pentru că această strategie nu a funcționat la alegerile anulate, la aceste alegeri s-au folosit de Ponta și Antonescu doi buni prieteni și parteneri la diversiuni politice. Astfel l-au propulsat pe Simion în turul 2. Mai mult decât atât Antonescu după ce a fost eliminat din cursă a început să facă un follow up pentru Simion. Simion a preluat tiparul lui Dragnea și Trump cu asasinii, cu fraudarea și veți vedea că nu este doar atât. Ne tot mirăm ce se petrece, dar este evident că AUR, SOS și POT sunt tot PSD, acel PSD care ne ținea ani de zile în stradă cu atacul asupra instituțiilor statului. Acel PSD care are de răspuns la crimele de la revoluție mineriade și 10 August 2018.
Ceea ce fac acum AUR, SOS și POT și PSD oarecum voalat, este să degradeze societatea exact acolo unde Romania reușea cât de cât să reziste.
Nu am să enumăr calitățile pe care le au în mod tradițional românii pentru că există un candidat care le personifică.
Este inteligent, modest și și-a dedicat întreaga viață acțiunilor civice de suport social și protecția mediului.
Aceste calități sunt cel mai mult terfelite acum de acești agenți extremiști ai haosului adevărații dușmani ai României.
Este un război hibrid și sunteți atacați așa cum nu ați fost atacați niciodată.
Sunteți atacați individual așa cum amenință Simion, în casele voastre, în intimitatea credinței voastre în bine.
Păziți-vă sufletul!
Este atât de simplu!
La mintea cocoșului!
No-brainer choice!
Aveți mai multe șanse de a vota inteligent dacă pariați pe inteligență.