Scurtissime (#25)

Levent Simsek / Pexels
„Continentul barbar” – iată o carte care m-a trăsnit ca un baros în moalele imaginii mele despre Europa de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Cumva, iar acum nu știu de ce, presupusesem că, pe 9 mai 1945, oamenii s-au trezit în pace și s-au apucat de strâns molozul. Dar nu, ba chiar dimpotrivă. Pentru alți câțiva ani continentul s-a scufundat și mai adânc în spirala violenței dezlănțuite, iar pe alocuri ororile le-au depășit în intensitate pe cele din timpul războiului propriu-zis. Masacrarea unor comunități întregi, epurări etnice la scară continentală, asasinate politice, cel puțin alte 6 războaie civile, violuri în masă, jafuri și omucideri fie din răzbunare, fie din întâmplare, antisemitism nestăvilit, lagăre de concentrare transformate în spații de tortură și exterminare, toate acestea au continuat mult timp după capitularea Germaniei și aliaților săi din Europa, și s-au petrecut peste tot, atât în vest cât și în est, în nord sau sud. După cum spune Keith Lowe la un moment dat, „nimeni n-a scăpat neatins din mocirlă”. Cartea e documentată minuțios, e adesea grafică și șocantă, dar rămâne mereu în limitele obiectivității istorice, ceea o face cu atât mai dură: nimic nu e romanțat în această oglindă în care noi, europenii, suntem forțați să ne privim acum peste generații. Iată aici continentul civilizat, modelul de progres al umanității, în stare barbară, lipsit chiar și de scuza războiului declanșat și întreținut de nebuni ajunși la putere. Așa suntem, de fapt, când dispare legea?

De citit.

****

Iată acum ceva ce va stârni multe amintiri: înregistrarea unui pasaj din topul săptămânal de la Europa Liberă, așa cum era recepționat postul în România, pe unde scurte. Piuiturile și paraziții ce însoțeau emisia nu descurajau pe nimeni atunci, și mulți ne-am făcut cultura muzicală ascultând Metronomul de la Europa Liberă.

Eu urmăream cu religiozitate toate emisiunile muzicale ale postului. E greu de înțeles azi, dar pe atunci nu aveai cum să asculți trupe occidentale, oricât de mari ar fi fost, dacă nu-ți pica în mână vreo casetă audio trasă la a șaptea mână sau un disc zgâriat, vândut și revândut și el de câteva ori (pentru albumul AC/DC Back in Black, colegul Mae cerea în anii ’80 600 de lei, cam un sfert dintr-un salariu obișnuit în RSR). Rămânea Europa Liberă, care difuza, de fapt, și multă muzică pe lângă programele de știri sau politice. Acolo am auzit prima dată și am ascultat AC/DC, Black Sabbath, Asia, Judas Priest, Mötley Crüe, dar și Queen sau Michael Jackson (despre care am aflat de la Radu Teodor, în 1983, că scosese un album care rupea topurile, Thriller). Ca să înțelegeți cât de închisă era societatea atunci, dacă n-ați trăit vremurile acelea, vă spun doar că îmi plăcea o trupă pe care o mai difuza Europa Liberă, în care era o voce feminină aparte. Deși știam bine engleză, habar n-aveam cum se scrie, de fapt, numele trupei, așa că scrijeleam pe bancă, la școală, ce credeam eu că este denumirea corectă: „U-Rythmics”. Părea potrivită.

În fine – iată înregistrarea despre care spuneam mai devreme – un Whitesnake prezentat de Andrei Voiculescu în septembrie 1987 – la o mie de kilometri depărtare, în România, mii de ascultători cu urechea lipită de difuzoare visau la ziua când vor putea călători liber și, cine știe, poate și ajunge la un concert Whitesnake.

Înregistrarea mi-a fost trimisă de un ascultător îndârjit al postului Europa FM, Andrei. Folosise un radiocasetofon mono Philips iar înregistrarea o făcuse pe o casetă audio ORWO. A păstrat-o atâția ani, apoi a digitalizat-o la Muzeul Cineastului Amator și mi-a trimis-o .wav pe mail. Mi-a dat voie s-o postez și pe blog, ceea ce, iată, am și făcut.

****

Mă jur că „help specialiștii” automatizați de la eMAG îs cei mai mari troli.

Primesc zilele trecute notificare că „Vlad, a scăzut prețul unui produs care-ți place”.

Produsul „care-mi place” e un PS5, pus în favorite, iar scăderea de preț anunțată, la mișto, e de vreo 10 lei, până la 5.799 de lei.

PS5 e consola care costă, oficial, 2.000 sau 2.500 de lei, în funcție de configurație, dar care nu se găsește nicăieri la prețul oficial (criza semiconductoarelor, ce să vezi) deoarece, cum apare vreuna pe undeva, boții (un soi de hoți automați) o înhață într-o secundă pentru scalperi, ca s-o revândă la prețuri de două ori și ceva mai mari. Nu-i vreo invenție românească, se întâmplă peste tot în lume, dar e deplorabil să vezi cum o platformă precum eMAG susține și promovează acest model ne-etic de business prin notificări cinice:

În concluzie:
Nimeni nu iubește scalperii în afară de eMAG.

Articol din categoria: ACTUALITATE

13 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    În prima facultate primeam de acasă 1500 de lei pe lună: 900 cartela de masă, 50 căminul și restul pentru metrou, caiete / cărți și ce-o mai fi, de la maieuri la biscuiți. Am găsit The Wall, ediția sârbească, dublu LP, la 1500 de lei și nu am simțit foamea din luna aia.

    (Că vorbim de foame: înainte de ’89 – că eu am prins Revoluția în anul II – știam cât de bine stăm după teancurile de biscuiți de pe calorifer: teanc înalt = mâncare de-acasă și bani. Teanc sărăcăcios = mai avem de tras câteva zile. Teanc zero = e timpul să facem de serviciu la cantină. După ’89 semnalizatorul a devenit conserva de pește 😀)

    11
    2
    • #2 Comentariu nou

      Yugoton sa traiasca! Mergeam la Timisoara, unde la sf. de saptamana era un targ (ociko parca, cartier Fratelia, tramvaiul 13) unde se vindeau produse din Occident….adica Iugoslavia. Vegeta era cea mai cautata. Eu eram acolo ptr vinil-uri. Black Sabbath – `Paranoid` si Iron Maiden -`Live After Death`, inregistrate de Electrecordul sarbilor, adica Yugoton. Au fost primele achizitii din discografia mea. 400 lei bucata. Mijlocul anilor `80. Salariul unui inginer stagiar era, cred, de 1500 lei. In comertul socialist se gaseau la un moment dat ceva vinil-uri de afara. Back in Black, Ac/Dc – 75 lei. Atlantic records, Made in India. Le am si acum!

      0
      0
    • Mama-mama, ce-i invidiam pe sarbi! Am facut armata undeva in sudul Bucurestiului si, intr-un anumit foisor de paza dintr-un colt al unitatii, miraculos, receptionam cu radioul Ric un post sarbesc care dadea multa muzica. Ce deliciu, in șuba, la minus 20 de grade, muzica americana la casca! 🙂

      0
      0
  2. #4 Comentariu nou

    1. Merci de pontul cu cartea. Inca mai am am de citit „A history of the Middle East”, o alta capodopera. Multe informatii foarte interesante pentru a intelege putin mai bine (nu in totalitate) de ce zona MENA este atat de complexa si incalcita geopolitic.

    2. Eram doar un simplu elev cand a venit Dec. 89, dar tin minte cum bunicul meu de la tara asculta Europa Libera si Vocea Americii, si mi-am adus aminte de piuiturile alea ciudate. Multumim.

    3. In toata lumea este o penurie de PS5 si Series X. Eu caut XBOX Series X si verific pe comparatoare de preturi, sa vad cand este disponibil la vreun trader oficial, dar am reusit o singura data sa gasesc pe magazinul official Microsoft, insa serverul nu a vrut sa proceseze comanda. Foarte urat ce face Emag!

    5
    0
  3. #5 Comentariu nou

    Cât de cunoscut sună ! Aveam și casetofonul Phillips și casetele ORWO și înregistrări cu piuituri de la Europa Liberă !

    2
    0
    • #6 Comentariu nou

      Made in Finland, 4500 de lei era casetofonul Philips. Foarte greu se gasea…pcr…

      0
      0
  4. #7 Comentariu nou

    Made in Finland, 4500 de lei era casetofonul Philips. Foarte greu se gasea…pcr…

    0
    0
    • Prin 1983-1984 îl convinsesem pe tata să cumpere, în sfârșit, un radiocasetofon d-ăsta. A venit un dubios cu unul mono, nu mai știu ce marcă era. Vechi, poate furat, poate confiscat, habar n-am. A cerut 1400 de lei pe el. A plecat învârtindu-se. Nu s-a cumpărat 🙂

      0
      0
    • Casetofonul e un Philips mono dar e „Made in Singapore”. Il am si acum. Merci Vlad pt poveste, nostalgiile trezite si calatoria in septembrie 1987. Calde salutari tuturor iubitorilor de emisiuni politice si muzicale de la VOA/VOA Europe + Europa Libera (topurile si by request-urile lui Andrei Voiculescu si Metronomul lui C.Chiriac si Radu Teodor/Radu Theodoru). Din Banatul Montan, Andrei (Euroland Banat)

      0
      0
  5. #10 Comentariu nou

    Mulțumesc pentru info carte!
    Audio-ul este fenomenal!!
    Pe lângă faptul că la 17-18 ascultam și știrile, cu emisiunea de muzică îi inebuneam pe ai mei!
    Polemica era pe faptul că peste drum de noi locuia ” informatorul din zonă”!
    Felicitări Andrei pentru arhivă!
    Personal, nu pun ” botu'” la consultanți!
    De la nimeni.
    Seara făină!
    PS. Legat de scurtissima 23, pe când o concluzie?

    1
    0
  6. #12 Comentariu nou

    Primul cantec pe care l-am inregistrat pe o caseta (ORWO, cred) de la VOA, pe un casetofon VEF Sigma (from Rusia with love) a fost Jump de la Van Halen. La Radio Europa Libera nu pierdeam emisiunea Metronom „By Request” cu Radu Theodoru. Puneam radiocasetofonul langa calorifer si legam o sarma intre antena si calorifer, ca sa fie semnal mai bun, credeam eu. Nu rezistam sa nu dau volumul la max cand auzeam Child In Time sau Highway to Hell, de ex. Invevitabil, odata cu mine ascultau si vecinii. De la unul dintre acestia, au aflat si cei de la securitate. Au fost atentionati parintii sa fiu mai atent pentru ca …ascult muzica prea tare!

    4
    0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.