Scurtissime (#23)

William Combe, The Tour of Dr Syntax in Search of the Picturesque, with illustrations by Thomas Rowlandson (London : Methuen, 1903).

Uluitoare escrocheria sculptorului Bolborea, nu credeți? Plătit din bani publici pentru bronz, a înlocuit cu alamă – un material mai ductil, mai lucios, dar și mai ieftin, mai puțin durabil. Practic, a botezat bronzul, așa cum un cârciumar necinstit botează vinul – doar că, la artiști, astfel de trucuri sunt self-defeating.

Că recunoaște ori nu, orice artist, mic sau mare, e monoman când vine vorba de propria-i nemurire. Toți o visează, puțini o și materializează. Dar să-ți reduci din proprie inițiativă (și din lăcomie) șansele folosind materiale mai puțin durabile pentru sculpturile care ar trebui să-ți ducă numele peste veac, asta e de neînțeles, trist și hazos în același timp.

Imaginați-vi-l pe Michelangelo șmecherindu-i pe comanditarii florentini ai lui David, taxând pentru o sculptură în marmură, dar lucrând în calcar. Sau pe da Vinci desenând-o în cretă pe Mona Lisa, deși fusese plătit pentru un ulei.

Escrocii noștri-s mărunți și când vine vorba să se nemurească.

UPDATE: Ioan Bolborea a dat un interviu pentru Deșteptarea. Versiunea lui este că el a interpretat termenul „bronz” din contract ca o descriere generală a materialelor „tip bronz”, care ar include și alama. Rămâne de văzut dacă și judecătorii vor fi de aceeași părere. Interviul e aici.

****

Vi se-ntâmplă să vă obsedeze o melodie pe care nu știți de unde s-o (mai) luați? Dacă da, atunci să știți că suntem împreună în iadul ăsta.

Vreun an m-am chinuit să identific o prostie de piesă de prin anii ’80. Era pe prima mea casetă audio, alături de niște sabrine și sandre în vogă la vremea respectivă. De ce mi-o fi răsărit în minte acum, 40 de ani mai târziu, habar n-am. Nu-mi mai rămăsese-n cap decât un acord din refren și tonul vocii cântărețului, dar atât și nimic mai mult: nici versuri, nici numele trupei sau al artistului, nici alte amănunte. O melodie care nu apărea în niciun top și în nicio listă a anilor respectivi. Un vierme auditiv care mi-a ronțăit nervii luni la rând – până ieri când, cumva și de niciunde, mi-au revenit doar patru cuvinte ale refrenului, iar de-acolo n-a mai fost decât o căutare pe Google până la deznodământ.

Nici nu vă zic ce piesă era, c-o urăsc.

Creierul e un organ masochist, nu vi se pare?

****

Din ce în ce mai neconfortabil de intrat pe Facebook, unde toată lumea pare a fi cuprinsă de o permanentă criză de isterie.

Ce-o fi cu oamenii aceștia care deschid ușa unei încăperi (virtuale) și, pentru că înăuntru e o încăierare generală, se bagă și ei la niște răcnete și-un scuipat? Cine naiba se comportă așa în lumea reală?

Și măcar de-ar scuipa corect gramatical, dar asta e cel mai jignitor, când te-njură unul care scrie miau ca pisica.

Chiar așa, ați observat că aproape nimeni nu mai pare să poată scrie corect românește? Nu? Hm.

Articol din categoria: ACTUALITATE

28 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Frica, Vlad. Fundamental, frica – Emoția care ne-a ținut în viață la început, în copilăria speciei – a devenit dezadaptativă. Frica e emoția primară din care se nasc agresivitatea, furia, care ne des-compune în bucățile inițiale și împinge în față animalul speriat din noi. De unde crezi că izvorăște lăcomia? De ce crezi că oamenii fac chestii pe termen scurt despre care știu că le dăunează pe termen lung? Din frica de a nu „rămâne în urmă”, vestigiu al ierarhiilor tribale care condiționau accesul la resurse de poziția în ierarhie. Fenomenul FOMO (fear of missing out) e unul dintre cele mai puternice motoare ale comerțului mondial (și al țeparilor, că no…) Asta e valabil pentru punctele 1 și 3.

    Despre 2, îmi aduc aminte că în armată am fost în agonie o săptămână întreagă pentru că nu-mi aduceam aminte cum o cheamă pe Sophie Marceau. Altceva mai constructiv n-am 🤷‍♂️.

    6
    1
  2. #2 Comentariu nou

    Buna ziua Vlad,
    „dar asta e cel mai jignitor, când te-njură unul care scrie miau ca pisica”…
    Da’ cine vrei sa te injure? Unu’ care stie sa scrie ‘mi-au’, care stie ca ‘îi’ nu se scrie ‘ai’, care stie ca dativul se scrie cu ‘î’ (e.g.: mâncînd)? Mai trebuie sa astepti ceva timp pana cand se va intampla asta!
    Din pacate, la cum se prezinta educatia in Romania, cei care cunosc gramatica vor fi din ce in ce mai putini!

    5
    5
    • #3 Comentariu nou

      „cei care cunosc gramatica vor fi din ce in ce mai putini”

      Aici s-ar putea să nu ai foarte multă dreptate. E perfect posibil ca Academia, constatând evoluția limbii române care e un organism viu în continuă modificare, să accepte noile forme în detrimentul celor vechi, desuete. Și atunci tu, eu, Vlad și alții ne vom trezi o minoritate care scrie și vorbește incorect.

      Aș vrea tare ca ceea ce am scris să fie un simplu sarcasm, dar nu mai sunt așa sigur…

      0
      0
    • #4 Comentariu nou

      @CB
      Chiar si eu ma intreb: Afara de cativa literati care au facut scoala (si au invatat gramatica) in perioada interbelica, oare cati ‘academicieni’ mai stiu amanuntul cu formele de dativ?

      0
      0
    • #5 Comentariu nou

      Și dacă gerunziul „mâncînd” ar fi vreodată dativ, tot nu se scrie decât „mâncând”.
      Deci, da, „cei care cunosc gramatica vor fi din ce în ce mai puțini”. @Pricinosu’-i întâiul printre ei…

      0
      0
    • #6 Comentariu nou

      Sorry sa-ti spun, dativul e de fapt gerunziu, si corect e mâncând. Naspa, dar asta e…

      0
      0
    • #7 Comentariu nou

      De ce dativul (care aș zice că e gerunziu, dar să nu divagăm) lui a mânca e mâncînd și nu mâncând?

      0
      0
    • #8 Comentariu nou

      ma-ntreb si eu, ca prostu, mai Vlad, de ce comentariul meu care in esenta si cu limbaj absolut civilizat spunea acelasi lucru cu gigi kentuky si Vlad Slăvoiu, n-a fost demn sa treaca lumina rampei. E vreo cauza reala , un pamplezir sau un accident al sortii ?
      Nu ca as tine asa de tare sa „ma vad” la gazeta, dar ma macina curiozitatea.

      0
      0
    • Comentariul tau ajunsese in spam.

      0
      0
    • #10 Comentariu nou

      Am impresia că ne va snoba cu dativul gerunziului din latinește, chiar sunt curios de mor… M-am și oprit ca prostănacu’ din lucru pentru a căuta… :))

      Dar, dacă tot m-am băgat în seamă: am, dle Petreanu, traducerea a două scurte articole de ziar – traducere care mi se pare că mi-a ieșit în mod special bine :-p – despre Al.I.Cuza și evenimentele din mai 1864, articole apărute în The New York Times în același an. Cred că n-ar fi lipsite de interes pentru un cititor român și caut un loc unde să le expun… V-ar interesa să vă aruncați un ochi pe ele și să vă decideți dacă le vreți sau nu pentru blogul dumneavoastră?…

      0
      0
    • #11 Comentariu nou

      M-am spăriet oleacă… Tot „mâncând” voi scrie, asta să fie cea mai mare greșeală.

      Vlad, te-ai simți mai bine dacă te-ar înjura unul care știe să vorbește corect?

      0
      0
  3. #12 Comentariu nou

    Acum mai mult ani, m-am chinuit luni intregi ca sa imi aduc aminte melodia lui Sydney Youngblood – Hooked on You. O urmaream pe TV la greu dupa Revolutie si cand am imbatranit imi suna in cap dar nu mai stiam cum se cheama, nu o puteam gasi. Nici nu mai tin minte cum am gasit-o din nou. Sigur nu de la radio sau TV. Nu o mai transmite nimeni.

    1
    0
    • Poate o propun o data la Batalia Hiturilor 🙂

      0
      0
    • #14 Comentariu nou

      Daca n-ai de gand sa o propui de doua ori, atunci e ‘odata’ :P.
      A fost test, nu?

      0
      0
    • #15 Comentariu nou

      @ Ciprian:
      – „o dată” = o singură dată
      – „odată” = cândva
      În consecință, dacă nu vrea să o propună de două ori atunci o propune o dată. Binențeles că propunerea poate fi odată, în viitor.

      0
      0
  4. #16 Comentariu nou

    Sincer, nu cred ca sculptorul ala a facut manevra de capul lui. Sigur acolo s-a exersat tabla impartirii intre mafioti. Mi-e greu sa cred ca astfel de lucruri nu se fac cu o receptie a lucrarii inainte de a o expune. Sau poate nu se face nici o receptie insa… sunt sigur ca materialul a fost ales de comun acord 🙂

    De fb n-am ce zice pentru ca nu mai am cont de multi ani.

    Cat despre limba romana… asa e… insa trebuie sa recunoastem ca e o limba complicata. Daca nu-ti faci un scop in viata de a invata toate situatiile speciale… atunci se poate sa mai scrii si cu î din a. Cred ca ne folosim mult prea multa energie sa criticam astfel de situatii. Evident, cand sunt greseli care denota un analfabetism cumplit… atunci da. Pe mine ma irita mai mult expresii de genul: „se merita” decat un â in loc de î…

    2
    1
  5. Re 2: Shazam îţi spune ceva?

    0
    0
    • Scuze, comentariul meu e aiurea în tramvai. Nu citisem tot textul postat… nu aveai melodia respectivă (decât în minte) deci nu aveai cum să foloseşti Shazam ca să identifice ce nu aveai.

      0
      0
    • Să știi c-am încercat s-o și cânt în chestia aia comunicată de Google pentru recunoașterea melodiilor cântate, dar n-a mers :))))

      0
      0
    • #20 Comentariu nou

      @Petreanu: data viitoare când mai faci așa, please record 😀

      0
      0
    • #21 Comentariu nou

      Shazam știe să recunoască și versuri, chiar și într-o formă aproximativă, am observat 🙂
      Acolo, in caseta de căutare text

      0
      0
  6. #22 Comentariu nou

    Un artist, indiferent de genul pe care îl ilustrează, nu vinde materiale, ci își vinde creația. Sumele încasate de Bolborea, indiferent care ori fi ele, sunt drepturi de autor, nu prețul bronzului sau al alamei.
    Bronzul nu este standard, este, pur și simplu, un aliaj. Atât bronzul cat și alama au ca bază cuprul, iar densitatea lor este sensibil egală, dar asta nu are nicio importanță, fiindcă, in sculptură, bronzul este o paradigmă, nu un material unic, iar conceptul aglutinează realități diverse . Nicio sculptură din lume, in bronz, nu folosește același material, dar toate sunt…bronzuri.

    1
    7
    • #23 Comentariu nou

      Si zici ca nu are nicio importanta costul „sensibil” diferit al celor doua „tipuri de bronz” ?!?
      Creatie se cheama pana in momentul vanzarii, dupa aia e un produs, infractiunea e una economica. Simplu.

      0
      0
  7. #24 Comentariu nou

    Bronz – aliaj al cuprului cu staniu (Cu-Sn) – cel mai comun 88% Cu și 12% Sn dar poate ajunge și la 95-5 â.
    Alamă – aliaj al cuprului cu zincul (Cu-Zn) – cu variații între 65% Cu – 35% Zn până la 50-50.
    Două aliaje diferite cu proprietăți mecanice diferite (densitate, rezistență la rupere, punct de topire).
    Dacă în caietul de sarcini s-a cerut „statuie din bronz” și s-a livrat altceva atunci e tot una dacă s-a livrau o statuie din alamă, fontă sau carton, tot escrocherie se numește.

    9
    1
  8. #27 Comentariu nou

    M-am distrat copios pe seama DOMM -ului pe care și-l etalează fiecare!
    Iar cireașa de pe tort a fost „odată” cu „o dată”!
    Mulțumiri vajnicelor guriste care au schimbat limba română prin anii 2000!
    Personal am avut mari probleme cu copilul la școală!
    Și puțin de virgulă….😜🤔

    0
    1

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.