Tunurile de sondaje

Mă-ntreabă Andrei Bădin, apropo de comentariul precedent: “crezi în sondajul ăsta?” Ceea ce-mi oferă prilejul unui mic exerciţiu de logică (numai bun pentru dezmorţire după un weekend cu prea multe pahare şi fripturi).

Problema, Andrei, nu e de fapt dacă eu cred în acest sondaj (şi în altele asemenea), ci în ce măsură “autorii” sondajelor cred că eu (ca şi cetăţean, ca ţintă a lor) cred în ele. Risc să spun că “autorii” sunt mai convinşi de credulitatea mea în această privinţă decât de loialitatea propriei lor mâini drepte când îşi plimbă briciul pe gât, dimineaţa când se bărbieresc. Pentru că altfel n-ar cheltui atâţia bani pe atât de puţin.

Număraţi câte “institute” de crecetare sociologică au fost luate în proprietate de varii partide, oameni de afaceri implicaţi direct în politică sau doar interesaţi să influenţeze mediul politic. Toate produc “sondaje” în ritmul unui tun de mingi pe-un teren de tenis, şi cu aceeaşi intenţie, până la urmă.

Analogia nu e întâmplătoare: tunul de mingi e folosit cu mai multe scopuri, dar de obicei antrenorul onest urmăreşte îmbunătăţirea unei calităţi a juniorului – fie viteza de deplasare pe teren, fie acurateţea loviturii de răspuns sau altele asemenea. Şmecheria perversă a tunului de mingi este că, folosit cu rea-intenţie, poate alerga ţinta pe teren până-i ies ochii din cap şi limba de-un cot. Cum orice acţiune are şi o reacţiune, ritmul prea rapid sau alternanţa prea dură între scurte şi lungi, laterale opuse sau viteze diferite determină neîncrederea juniorului şi senzaţia că e “luat la mişto” – un efect pe care l-am văzut cu toţii prima dată la Benny Hill. Ţinta se opreşte şi toate mingile trec pe lângă el, tunul devine inutil. În unele cazuri, antrenorul se poate trezi şi cu o rachetă în cap, pentru că nu toată lumea gustă umorul de acest tip.

În cazul “cercetărilor” mitraliate pe piaţă, “maneuvrierii” pot cauta, în subtext, o reacţie anume a opiniei publice: fie de indignare faţă de ascensiunea cuiva, fie de consolidare a încrederii faţă de altcineva, sau chiar şi propria lor legitimare de “antrenori” într-un club al manipulatorilor.

De aceea, prima mea întrebare, atunci când văd un nou sondaj aruncat pe piaţă, nu este “cine l-a făcut”, ci “cui aparţine firma care l-a făcut”. Îmi place să ştiu, dacă e să fiu pe teren, cine îmi aruncă mingi. Pe unii dintre aceşti “antrenori” îi cunosc bine şi nu vreau să alerg de colo-colo doar pentru amuzamentul lor. În fond, un maestru întunecat al manipulării maselor spunea că “propaganda îşi încetează efectul atunci când este percepută ca atare”.

În al doilea rând, cunoscând “antrenorii”, nu-mi pot reprima un rânjet sarcastic văzând câţi bani aruncă pe fereastră încercând să modifice scorul de pe tabelă adresându-se direct publicului şi nu propriilor elevi. Majoritatea sondajelor “manevrate” se bazează pe o presupunere care, până la urmă, nu şi-a găsit niciodată o confirmare solidă în realitate – şi anume că electoratul susţine în mod natural “învingătorul” prefigurat într-un “sondaj”. Printr-o declinare chiar mai aberantă, se speră că simpla prezenţă într-un sondaj, cu un scor cât de cât onorabil, va duce în mod automat la câştigarea magică de noi simpatizanţi, cam cum ar fi atraşi spectatorii cu anunţurile de la circ: “o zi zboară, o zi nu zboară”. În ziua votării, nu zboară niciodată, dar asta nu exclude circul, nu?

Iată ce spune cercetarea cerută de CNA – şi în asta cred: numai 2% din totalul electoratului ar putea fi influenţat direct şi puternic de sondaje pre-electorale, dar nu neapărat decisiv, în opţiunea sa de vot, oricare ar fi aceea. Or, pentru banii cheltuiţi în schimbul influenţării improbabile ai acestor eventuali 2% (deîmpărţit oricum la vreo 7-8 partide), patronii de institute de cercetare sociologică ar putea face mai degrabă opere caritabile, cu mai multe şanse de câştigare a simpatiei publice.

Dar de! politica pe Dâmboviţa, fără doza ei de auto-amăgire, n-ar mai fi atât de savuroasă.

4 comentarii Adaugă comentariu

  1. Multumesc Vlad. Nu ma asteptam la o analiza atat de detaliata. In cea mai mare parte e si corecta.

    Thumb up 0
  2. E o chestiune care pana la urma nu e foarte subtila, dar nu am vazut-o pana acum decat rar sesizata: este o diferenta mare intre ceea ce declari si ceea ce faci, de aceea se vorbeste pana la urma “de intentie” de vot. Cel mai elocvent exemplu este legat de “Barometrul de opinie publica” al OSF. Acolo, an de an, peste 50% din romani decalara ca sunt capabil sa moara pentru tara. Nu pot sa zic decat – PAH!

    Sa intrebi de impactul unor factori in decizie, nu poti primi decat un raspuns legat de impactul lor “rational”. Daca sondajele functioneaza mai mult la nivel de subconstient, ca o confirmare a deciziei? Nimeni nu iti va spune impactul lor la nivel de subconstient.

    Cred ca sondajele au o mare problema de imagine in Romania si de aceea impactul lor e scazut. Dar sunt convins ca acest studiu pune problema gresit (asa cum am citit metodologia).

    Pana la urma sondajele seamana mai mult cu Nostradamus decat ne-ar placea sa credem: oricine le poate intrepreta cum vrea, iar daca nu studiezi atent poti intelege numai bull-shit. Asta e departe de a fi un atac personal, e o referire in special la cei care pregatesc diverse studii. Daca eu vi-l comandam pe asta vi-l tranteam in cap si nu vi-l plateam…

    Parearea mea.

    Thumb up 0
  3. alex, de exemplu, in franta la prezidentialele din mai au fost cred ca 7 institutii care faceau proiectii. le monde le prezenta in fiecare zi in paralel. la un moment dat si le figaro facea la fel. le-am urmarit si acum pot sa spun-scriu. scorurile erau 29-30 % apropiate de finalul primului tur parca 31 si ceva pentru nicolas. la noi exista un partid care in sondajele de acum are intre 30 si 38 %. ceva nu e in regula. iar diferentele la alte partide sunt la fel de mari. evident insa este vorba de manipulare. in functie de cine le plateste institutele ii umfla sau dezumfla pe altii. daca se intampla in vest nu le mai comanda nimeni sondaje. la noi, insa, dat fiind relatia de subordonare mentionata si de vlad merg in continuare. clientii sunt aceiasi. aici e nodul gordian. dar cine sa il rupa?

    Thumb up 0
  4. IRSOP, de exemplu. IRSOP nu mai face sondaje cu temă politică de ani de zile – sau, oricum, nu pentru partide.

    Thumb up 0