De ce (și unde) să înveți engleză de business

– Repeat after me: private.
– Private…
– Privatize.
– Privatize…
– Privatization!
– Privatization, fac și eu, și un rânjet satisfăcut mi se lățește pe față. E simplu, ca un fel de furculision, doar să știi cheia.

Americanul care tocmai m-a descurcat zâmbește și el, binevoitor.

– So, tell me more about privatization and corruption in Romania.

Suntem în sala de meeting a unei fundații pro-democrație din Washington, DC, el, eu și alți 9 est-europeni invitați de guvernul SUA peste Ocean, să cunoaștem la fața locului câte ceva despre modul în care funcționează the land of the brave and the home of the free, dar să le și arătăm noi, lor, că homo sovieticus și verișorii lui pot învăța și responsabilitățile, nu doar drepturile libertății. Suntem înainte de 2000 și democrațiile Estului încă-s fragile, așa că Occidentul investește în future leaders și democracy endowment în țările evadate, aproape miraculos, din lagărul comunist cu doar un deceniu în urmă. Suntem transportați cu microbuzul de colo-colo prin capitala americană, într-un vârtej de meetings, talks, debates și interviews cu funcționari federali și aleși locali, asistenți de congresmeni, judecători, ONG-iști, jurnaliști, polițiști, lideri ai comunității și reprezentanți ai minorităților, manageri, antreprenori, corporatiști și lobbyști și peste tot trebuie să vorbim, să întrebăm, să explicăm, să argumentăm și mai ales să dialogăm eficient și fluent cu toți acești vorbitori nativi de engleză, care sunt amabili, dar mereu grăbiți și pe fugă de la o întâlnire la alta.

După atâta networking, la sfârșitul zilei sunt frânt.

Ar fi dificil oricum, dar sarcina e îngreunată de jargonul oengist și corporate utilizat pentru a descrie eficient complexitatea sistemului american, cât și de nevoia de a explica, noi înșine, politici autohtone, governance, legislation, challenges de-acasă.

Pentru mine, limba asta e altceva decât credeam că știu. Am ajuns în SUA ca vorbitor rezonabil de engleză, pentru că acesta a fost primul criteriu de selecție a participanților în program, dar engleza mea este cea uzual-conversațională, învățată din meditațiile cu minunata doamnă Clarice Thoma, dar și din filmele americane pe casete VHS care au circulat masiv prin lumea comunistă înainte de 1989, contribuind, probabil, semnificativ la erodarea ei. Engleza mea este, în acest moment, cu atât mai elocventă cu cât dau mai mult din mâini, și am noroc că gazdele sunt răbdătoare și chiar mă ajută să-mi despleticesc limba când mi se înnoadă în câte un cuvânt sau o expresie corporate.

Ne e clar, tuturor, statutul de invitat: chiar dacă unuia sau altuia îi mai trece prin cap „să rămână”, e clar că n-am putea face performanță niciunul dintre noi în mediul respectiv, pentru că, pur și simplu, ne lipsesc abilitățile de comunicare necesare. Realizez că nu suntem pregătiți pentru lumea în care am fost lăsați să intrăm nițel, deocamdată doar pentru o privire și-o conversație, dar norocul nostru e că schimbarea abia a început, așa că încă avem timp să ne mai urcăm în trenul ce tocmai pleacă din gara veche în care am trăit până acum. Ne-am născut un pic prea devreme, dar încă nu prea târziu. Cu efort, putem recupera decalajul personal – avem baza, sau eu, măcar, am baza, trebuie doar să șlefuiesc ce știu deja.

Când mă uit în urmă, mi se pare fascinant cum părinții mei au insistat și au cheltuit săptămână de săptămână, ani la rând, ca să învăț engleză și franceză în copilărie, deși pe-atunci ne aflam cu toții închiși într-o țară închisă și ea, unde contactul cu orice străin trebuia raportat autorităților. Nu știu ce atingere divină i-a inspirat, dar le sunt pe veci recunoscător – am cunoscut lumea datorită insistențelor lor și, mai mult, mi-am îmbunătățit viața datorită lor.

În acest context, eu cred că părinții care au posibilitatea să-și ajute copiii să învețe limbi străine și n-o fac sunt, pur și simplu, foarte departe de a înțelege lumea în care ne aflăm – și cea viitoare, în care vor crește odraslele lor. Globalizarea intensifică acut competiția de human resources. Multinaționalele sunt acum structuri obișnuite, și nu doar în alcătuirea patronatului, ci și a masei angajaților. Poți lucra de acasă, în pijama, dar să fii concurat la job de colegii tăi de birou din străinătate. Prezentările online, prin Zoom sau Skype, pot avea oricând audiență internațională, iar ție ți se cere nu doar să știi, ci să și exprimi ceea ce știi într-o limbă pe care o înțeleg toți ceilalți.

Iar dacă nu știi, învață!

Sunt o mulțime de oportunități în jurul nostru, din acest punct de vedere, dar eu vă recomand, ca de fiecare dată, să alegeți soluția sigură, verificată și cu reputație, atunci când investiți în voi înșivă.

Spunem că engleza este lingua franca a lumii, limba dominantă în mediul de afaceri la nivel global, așa că a învăța engleză este deja un life skill, o investiție în propriul viitor – și, apropo, nu e niciodată prea târziu pentru asta, că viața fiecăruia e o lungă listă de viitoruri posibile materializate în prezent.