P-asta n-am văzut-o în viaţa mea, deşi am citit undeva… Unde oare? Nu care cumva bebe-Tarzan era hrănit de maimuţa maternă cu banane pre-mestecate? Ştiu că gorila respectivă îi aducea apă în obrăjorii-mblăniţi, dar oare şi papa bun cu vitamine? Parcă aşa era…
„Vieaţa la mol” e ca-n Tarzan, cu unele mici diferenţe. Adică maimuţa nu avea blană decât pe cap, în rest purta blugi negri cu strassuri, bustieră + push-up. Iar bebe-Tarzan era o bebe-Tarzaniţă, dar cu aceleaşi abilităţi vocale şi cu mii de Joule de energie neconsumată, pentru că se căţăra, implacabil, pe masa din restaurant, de fiecare dată când mami o trăgea jos. Şi mânca mâncare gata mestecată.
Mami şi-a luat o mare friptură cu o mare porţie de cartofi prăjiţi, adică exact ce a primit şi mini-Tărzăniţa, fată mare, deja, la 3 anişori.
De obicei nu casc ochii în farfuriile vecinilor, dar ceva nu era în regulă în tabloul vivant de ieri seară, de la Ruby Tuesday. Un gest repetat, la periferia vederii mele, ceva ilogic, ieşit din comun, ceva… era ceva.
Erau cartofii prăjiţi din farfuria mini-Tărzaniţei, mestecaţi unul câte unul, pe jumătate, de către mami cu strassuri, apoi scoşi din gură, supţi uşor pentru a nu fi prea umezi (presupun) şi îndesaţi în guriţa copilei. Unul câte unul, rapid şi eficient, cu un gest îndelung exersat, automat.
Mi-a căzut falca, nene, pe cuvântul meu, n-am văzut aşa ceva în viaţa mea. O fi vreo modă nouă, vreo filosofie d-asta de nutriţie modernă de care n-am auzit?
Dacă e, sigur e ceva cu vegetarieni. Carne nu i-a dat.

10 comentarii Adaugă comentariu
ah, da’ numa acasa nu putea sa faca asta, daca tine musai, iar la carciuma sa’i cumpere piure? nu’s mama, e drept, da’mi plac copiii, si treaba asta, facuta in public, mi se pare mai degraba scarboasa decat hranitoare..
what’s next? sa’i scoata bulele din fanta regurgitand’o?
De ce te miri? Este versiunea „la masa” a mitocanus turisticus din postul tau de ieri… 🙁
Auzi bai nene, stiu ca eram cu spatele, da mie de ce nu mi-ai zis??…:-) sau poate mai bine ca era pacat de ribsurile alea care le-ai comandat.:-)))
Am mai auzit de prostia asta facuta acasa si am crezut ca e vrajeala. E prima oara cind aud de ea facuta in public.
Daca insisti sa-i dai copilului ce maninci si tu (ca si cum delicatesa culinara a poporului roman – cartofiii prajiti – ar fi foarte hranitori), poti sa ii tai cu cutitul/furculita; plus ca un copil de 3 ani poate sa mestece si singur (de pe la un an incolo).
Doinash are dreptate.
Cind ai spus „mol”, credeam ca te referi la benzinarie…ma intrebam si eu ce „veata” sa fie pe acolo? 😀
ilinca: piure? hmmmm… mă gândesc cum l-ar fi pre-mestecat pe ăla :-))
doinash: ne invadează! ne invadează!
dan: nu voiai să vezi, crede-mă!
proca: exact la asta mă gândeam şi eu. oricum, mi s-a părut năucitor.
alk: citeşte şi celelalte postări din seria „vieaţa la mol”, s-ar putea să te amuze :-)))
Ca mamă de copil care mai are un pic şi împlineşte 3 ani, îţi spun că e un bullshit! Fiul meu concasează tot ce prinde, mai puţin dropsuri (care nu i se dau, sub nicio formă). Problema e alta! Cum naiba să dai cartofi prăjiţi unui plod atât de mic?! Sau aia care morfolea cartofii tocmai asta făcea: scotea prăjeala din ei?!
le caut, le caut.
dar o suzeta cazuta pe jos si linsa de mama spre dezinfectie n-au avut?
caz clasic de transmitere a streptococului mutans de la mama la copil, actiune cu un singur rezultat posibil: caria dentara! daca nu ingroasa randurile in sala de asteptare de la clinica de pedodontie, o va face in curand! asa ca acest post, pe langa faptul ca denunta vieata la mol care din pacate are „vietuitori” pe peste tot si ne starneste compasiune pt tine, martor direct, e si un serviciu de sanatate publica! 🙂