Zen d’acvariu (II)

După mai bine de o lună de investiţii, analize, căldări umplute şi deşertate, emoţii şi unghii roase, mă pot bate cu pumnu-n piept: sunt mai aproape cu un pas pe drumul de o mie de li spre zenul de acvariu. Presupun că ar fi fost mai uşor să înfiez o grădiniţă de mici cambodgieni, deşi cred că micii cambodgienii ar fi avut totuşi nevoie de un acvariu mai mare, până la urmă, şi orice buget are o limită.

Am deja 6 peşti (colegul Tavi, pricinos, ar spune că “peşti” este o exagerare, asta e ce prinde el pe baltă, în timp ce ai mei nici de-un sushi pe-o măsea nu ajung). Par peşti, în orice caz, şi aşa mi-au fost şi vânduţi.

Doi dintre ei aparţin acelei specii care linge geamurile ziua-ntreagă. Mă uit la nevastă-mea cum se uită la ei şi sper că-i va pica fisa că există – iată! – şi moduri amuzante de a spăla ferestrele, nu?

Ceilalţi patru nu înoată, ci levitează, ceea ce le conferă un aer (cum ar veni) cam înfricoşător. N-aţi văzut niciodată aşa ceva, nu? Ei bine, nici eu, nici măcar la OTV.

Pe de altă parte, odată cu plantele (pentru că orice acvariu are nevoie de plante, care se plantează în substrat, care nu-i acelaşi lucru cu pietrişul, care nu trebuie să fie prea mare şi nici să sfârâie când pui oţet pe el… habar n-aveţi) a intrat accidental în “biotop” (noţiunea de “acvariu” it’s so five minutes ago, credeţi-mă) şi un mic melc. A trecut azi în mare viteză pe geam (pe bune că e un melc iute, nu ca ăştia de pământ), lăsându-mă cu gura căscată şi pe mine, şi pe unul dintre levitatori. Cu melcii ăştia e o întreagă problemă, se pare (ştiu că sună ca la ospiciu, ştiu asta, nu spuneţi nimic). Pe forumuri zee melc issue se dezbate mai ceva ca sexul îngerilor la începutul creştinismului, ca atare oscilez deocamdată între două sentimente: “am belit-o” şi “m-am scos”. Cum mi-o fi scris, na.

Oricum ar fi, cei 6 peşti(şori) plus una bucăţică melc iute mi-au schimbat viaţa în moduri pe care nu mi le-aş fi imaginat vreodată. Adică mi-au acaparat sufrageria, pentru început. S-a terminat cu acele activităţi inutile dar apreciate de specia umană în propriul bârlog. Lumina nu se aprinde şi nu se stinge fără rost, că se sperie peştii. Nu se lasă jaluzelele ridicate aiurea, să bată soarele-n acvariu, că nu le place peştilor, ci numai algelor. Gata cu muzicile date tare, la fel, s-a tăiat zappingul nevrotic, că se stresează peştii. Nu se ridică vocea, nu se fac mişcări bruşte, nu se trântesc uşi şi geamuri, nici măcar la nervi (asta e chiar frustrant). Nu se dă cu insecticid, mai uşor cu deodorantele, că ajung chimicalele la peşti. Orice pană de curent e o situaţie de extremă urgenţă, deoarece apa se poate încălzi/răci peste valorile acceptate, ceea ce, firesc, ar cauza peştilor câte un deces iremediabil. Cât despre dimineţile liniştite de sâmbătă şi duminică, în care leneveşti molcom cu un capuccino-n bot până la amiază, tolănit pe canapea… Adio, nenică, acum avem treabă cu analizele pH, gH, KH, NO2, cu schimburile de apă declorinată, cu sifonarea acvariului, cu spălarea şi înlocuirea filtrelor…

Iar compatibilităţile între diferitele specii de peşti de acvariu… Ei bine, compatibilităţile sunt ceva doar cu puţin mai complicat ca fizica cuantică: sunt posibile peste tot şi nicăieri în acelaşi timp. Profanul de mine mi-am închipuit că peştii ăştia, odată puşi în acvariu, leagă prieteşuguri şi trec la giumbuşlucuri cât ai clipi, măcar ca să nu moară de plictis. Aiurea, e la fel de rău ca-n viaţă, se urăsc între ei precum hughenoţii cu papistaşii în noaptea Sf. Bartolomeu. Nu degeaba zice lumea că “peştele mare îl mănâncă pe cel mic”. În acvariu, magia lanţului trofic se traduce prin următoarea ecuaţie: “dacă un peşte poate încăpea în gura altuia, atunci exact asta se va întâmpla”.

Asta, că veni vorba, e o idee de reţinut pentru mai târziu.

(Nu, chiar era o glumă, la fel ca întreaga postare, v-aţi dat seama).

12 comentarii Adaugă comentariu

  1. Esti superb, mondial, bestial, genial si mortal. Rad cu lacrimi si empatizeeeeez la greu.

    Thumb up 0
  2. multumesc, innu (blush) – acu’ te las, mă duc să le dau viermi congelaţi, să vezi ce bătaie e pe ei… (cred că nevastă-mea nu ştie ce ţin, de fapt, în congelator, crede că-s numai aşa, nişte bombonele cu vitamine pentru peştişori…)

    Thumb up 0
  3. Tu l’as voulu, George Dandin! Acum taci şi declorinează! :))

    Thumb up 0
  4. Dandin ăsta e coleg cu Urdărescu/Umbrărescu/Urechescu ăla cu raportorul şi compasul? :-)))

    Thumb up 0
  5. :)) Mai rămâne să te întrebi cum a ajuns un scorpion cu coada ridicată şi pregătit de atac pe holurile pline de mămici!

    Thumb up 0
  6. Vezi sa le dai si altceva decit viermisori, altfel le creste colesterolul!

    Thumb up 0
  7. Vezi bai ca poate ti-ai luat melc cu nitros. Daca face curse noaptea cand aude motociclistii pe bulevard, e clar. Problema la melcul cu NOS e ca trebuie sa-i pui frane ceramice ca altefl iti sparge acvariu si gasesti pestii morti de ras.

    Thumb up 0
  8. Super tare….pestii astia ai tai nu se compara cu animalul de companie pe care il am: un caine latos care sta toata ziua tolanit in mijlocul sufrageriei asteptand sa fie rostogolit…..ai talent la scris…postul ar putea concura cu multe texte jurnalistice

    Thumb up 0
  9. Nu că dl Petreanu chiar ar fi jurnalist! :)) :)) :))

    Thumb up 0
  10. anonymous: multumesc. Peştii mei încep să seme cu câinii, oricum – se bucură când mă văd, pentru că ştiu că vor primi de mâncare :-))

    adriana: păi… blogul nu e semnat cu numele meu, aşa că… e cu atât mai valoros comentariul omului.

    Thumb up 0
  11. #11

    O data ţi-am spus şi eu DOMNUL Petreanu şi atunci n-am nimerit contextul! :)))))

    Thumb up 0
  12. wow! felicitari si invidie sincera pentru rabdare. io am sase pesti, neoni, luati cadou pisicii, de ziua lui (e motan) si care n’au avut efectual scontat (respectiv acela de a’l amuza pe pisica) dar au avut efectul de a’mi ocupa mie un loc in sufragerie, langa tv, si timp, din vreme in vreme, cat sa curat acvariul, mai degraba din motive estetice decat stres despre confortul alora ( care ori sunt foarte rezistenti ori foarte intelegatori!) apa pun de la robinet dupa ce’am lasat’o de pe’o zi pe alta sa se aeriseasca.ii hranesc, totusi, in fiecare zi. pestii rezista. iar pisica n’a fost niciodata interesata de ei.

    Thumb up 0