Lelia Munteanu, despre meseria de ziarist:
„Ziarist e ăla care-a prins un subiect, nu ăla care i-l citeşte la televizor între două calupuri de publicitate sau ăla care uită să-l semneze când îi dă drumul pe print. Ziarist e ăla care s-a dus la o şcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaţă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Şi mi-a răspuns: „Până-n doişpe. A murit tata“. Şi l-am iertat pe piţifelnic, deşi corect era „douăsprezece“. […] Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele. Ziarist e ăla care te plimbă prin wonderland când copiii lui au muci şi febră. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş.”
Citiţi tot articolul aici (dacă vreţi, desigur; unii n-au nevoie să citească nimic ca să ştie că toţi jurnaliştii sunt nişte jigodii).
23 comentarii Adaugă comentariu
deci ziarist e ala pe care nu-l recunosc copiii cand se-ntoarce acasa…articol frumos, dar patetic.
Mie imi place baba (Lelia Munteanu – asa o alint io, desi n-o cunosc), dar de multe ori o apuca asa o melancolie lesinata, ca pe Condurateanu. Radiografie cu pasteluri – diagnostic corect, tratament muzical-artistic, dupa ureche. Presa romanesca in momentul asta seamana cu armata la trupa: prost echipata, prost instruita, da’ cu entuziasm (trecem Carpatii, la arme cu frunze si flori). Desi ar trebui sa fie mai supla si mai eficienta, ca la profesionisti.
PS: Dumnezeu sa-i odihneasca pe aia doi, au murit pentru nici-o-stire.
A existat un moment în care Antena 1 bătea PROTV. Rău. A fost atunci când şefii redacţiei de ştiri priveau cu invidie posesorul unui telefon mobil şi veneau la serviciu cu tramvaiul. Atunci se puteau scrie onest ştiri despre preţul unui bilet de tren pentru că cei care scriau încă mergeau cu trenul. Scriau uşor, scriau ce trăiau, scriau adevărul. Cei mulţi, cum îi place lui Iliescu să spună, recunoşteau imediat acest adevăr. Iată audienţa!
Era lume mai puţină prin redacţii. Fumam. Azi suntem cu sutele. Avem aer condiţionat, purificatoare atmosferice şi geamuri puţine care nu se deschid niciodată. Fiind mulţi am devenit scumpi. Şi, în consecinţă, slabi. La snop! Am devenit o industie.
Pe lângă curiozitate, în ultima vreme ne-a mai apărut ceva în sânge – să fim pro sau contra cuiva. Nu mai avem reguli. Avem moguli. Mogulii spun că nu-s moguli. Noi răcnim verticalitatea iar politicienii invocă interesul naţional. O mascaradă în care toată lumea minte pe toată lumea.
Da, prezentatorul citeşte ştiri între calupuri de publicitate. Da, redactorii prelucrează ştiri venite pe agenţii şi jurnale întregi se pot face fară un singur suflet pe teren. Da, repotrerii au fost transformaţi în stative de microfon pentru zecile de declaraţii preluate obligatoriu în direct. Da, din ce în ce mai des, reporterul crede că vaporul stă în ancoră de grea ce-i ancora. Da, mai sunt puţini reporteri profesionişti.
Şi totuşi, reporterul este singurul care se duce acolo de unde toată lumea fuge. Asigur colegii de mai sus că nu e nimic patetic în asta.
În timpul războiului din Kosovo am fost în taberele de refugiaţi albanezi din Macedonia. Nu pot exprima în cuvinte cum miros, pe înserat, la peste 30 de grade, 30.000 de oameni trăitori în corturi de campanie. Apă la bidon. Caca la hazna. Mulţi îşi pierduseră familiile, aproape toţi actele. Fugiseră într-o ţară liberă dar nu puteau ieşi din lagăr. Şi, permanent, erau oameni la gard. Degetele mâinilor li se împreunau prin sărma despărţitoare. Părinţi afară, copii înăuntru – ori invers. Aşteptau birocraţia identificării. Ghidul meu nu vroia să intre ca să nu ducă acasă, la copil, „peduclia”, adică păduchi pe armâneşte.
La închiderea reactorului avariat de la Cernobâl am vizitat un mic oraş aflat la 2 km de centrală. Pripiat, oraşul energeticienilor, a fost evacuat la 12 ore de la explozie. A rămas pustiu. Are blocuri înalte, magazine, roată mare, cinematograf şi geamuri. Multe geamuri la ferestre. Intacte. Din nou am dificultăţi în a exprima cum se aude un simplu şi uşor bătut din palme în acest oraş fantomă. Niciodată nu am avut o asemenea senzaţie de materialitate a sunetului. Parcă îl vedeam lovindu-se de geamuri, de ziduri, de fiare, multiplicându-se, amplificându-se, căpătând viteză, dimensiune şi volum, până când sunetul de palmele, un pic mai târziu, te înconjoară şi moare izbit de autobuzul cu care ai venit şi care este singurul lucru în viaţă. Nu ştiţi ce e aia un autobuz în viaţă? Pare absurd, dar nu e. Mergeţi la Pripiat şi rotiţi-vă privirea, 360 de grade. Plecaţi de la autobuz, treceţi prin toată panorama pustie şi reveniţi la el. Nicicând un om nu s-a bucurat mai mult la vederea unui autobuz rusesc rablagit. Din el a apărut însoţitorul guvernului şi ne-a spus: să mergem. Nu putem sta mai mult de 15 minute.
Nu, nimic dintoate astea nu e patetic!
deci ziarist e ala care alearga ca un nebun dupa senzational . cam asta intelegem din articolul respectiv .
pentru ca asa e . grija mea de zi cu zi e sa aud ce parere are becali despre elena basescu sau ce masina a ramas in pana pe dn1 sau cate masini s-au ciocnit in caciulnita la colt cu carciuma sau ce gunoaie arunca mihaela radulescu dimineata pe tomberon .
nu vreau sa fiu rau … si o spun la modul cel mai franc , fara nici o intentie de a jigni pe nimeni . nu am nici cel mai mic nivel de respect pentru ziaristi . nu am nici cel mai mic respect pentru jurnalisti .
cu accente serioase pe timpul prezent , pe societatea in care traim si pe mediul in care acesti oameni activeaza .
nu cunosc omul . dar cunosc ziaristul . poate omul cand termina serviciul se intalneste cu un amic si gandeste la fel ca mine si isi injura soarta ca a ales meseria asta sperand sa schimbe ceva si acum a ajuns sa scrie doar despre cate scutece foloseste copilul lui x’ulescu .
deci nu am respect pentru ziarist … cat despre om … nu ma pot pronunta , nu il cunosc . dar ziaristul … nu e demn de respectul meu .
si apoi unii ar putea veni sa imi spuna : ‘dar trebuie sa faca si ei un salariu . si asta se vinde : senzationalul’ .
dar s-a gandit cineva pana acum ca poate publicul se si educa totusi ?
stirile , scrise sau altfel , ar trebui sa fie despre lucruri care ma afecteaza pe mine , direct sau indirect . consider domeniul a fi unul asemanator unui serviciu public … nu altceva . nu show . nu spectacol . nu inedit .
nu ma intereseaza ineditul . ma intereseaza utilul , realul .
ar fi multe de spus pe subiectul asta .
Eu cred ca ziarist e cel care daca incepe o ancheta despre cineva sau ceva o si tremina, e ziarist cel care informeaza fara a fi partizanul cuiva. Nu trebuie decit independeta , coloana vertebrala si bun simt. Din pacate toate acestea lipsesc din presa romana si deci articolul citat este o feerie lacramoasa care nu are nici cea mai mica legatura cu realitatea sau mocirla in care se zbate aceasta presa care cindva, pe vremuri era independenta.
Ziarist e ala a carui admiratie evolueaza de la gaina care fata pui vii, la puicuta nascatoare de succesuri.
Mda. Sunt de acord cu Omul de la colt. Prea mult senzational. Prea usor argumentat prin sa manance si gura noastra o paine. Si prea mult justitiarism de opereta. Trairisme robespierriene de Mizil si de Afumati.
Si totusi, jurnalistii e niste nasoi. Chiar daca trudesc prin vant si ploi. Tot niste nasoi.
Prietenii stiu de ce… 🙁
Si din comentarii, si din parerea omului de pe strada se poate afla ca ziaristii sunt niste jigodii, asa cum ne ispitesti la sfarsit sa recunoastem. Dar nu….. e prea simplu sa facem generalizari. Am pierde esenta. Am uita ca nu ‘ziaristul’ e o jigodie, ci ‘omul’ din spatele ziaristului este o jigodie (sau nu).
Revenind la ziaristi.
Si in cazul lor se aplica legea lui 10 din 100. Sa explic aceasta lege:
– Din 100 de ziaristi, doar 10 AU AFLAT ce inseamna Ziarist (pe restul de 90 nici nu ii intereseaza, considerand ziaristica doar o cale de a ajunge in fata, de a castiga o paine sau de a barfi ‘legal’).
– Gasim 100 ziaristi care AU AFLAT si, din ei, doar 10 care INCEARCA sa aplice ce au aflat.
– Gasim iar 100 ziaristi care INCEARCA sa aplice si, din ei, doar 10 NU FAC RABAT la normele Ziaristului. Nu se prostitueaza adica.
– Gasim iar 100 ziaristi care NU SE PROSTITUEAZA si, din ei, doar 10 SUNT IN STARE SA RENUNTE atunci cand alternativa este incalcarea ONOAREI DE ZIARIST. Ei vor sluji Adevarul in orice situatie, chiar daca pot sa moara, sa fie schingiuiti sau dati afara pentru ca il exprima. Acestia 10 sunt adevaratii Ziaristi. ZIARISTII (SCRIS MARE, BOLDUIT).
Cu un calcul simplu, vedem ca putem gasi DOAR 10 „Ziaristi care nu se prostitueaza” la 10.000 angajati pe post de ziarist si DOAR 10 ZIARISTI la 100.000 angajati in domeniu. E inspaimantator, dar aceasta e lumea in care traim. Putem sa negam aceste date, dar realitatea ne arata ca Legea lui 10 din 100 se aplica si aici ca si in multe alte domenii.
Si e normal, fiind o lege a oamenilor. Pentru ca nu trebuie sa uitam ca ‘ziarist’ e doar o eticheta, la fel cum eticheta e si ‘jigodie’. Pentru a nu fi doar eticheta, persoana care practica aceasta meserie trebuie sa faca parte din ultima categorie descrisa, din ZIARISTI. Ceea ce este un pic cam rar, asa cum am aratat.
omu’ de la colt, florian, darael: am recitit, dupa acest post al lui Vlad, editorialul Leliei. nu, nu mi se paruse: nu e un elogiu adus ziaristului, si nici o absolvire neconditionata de pacate; mie imi pare mai degraba un naduf de un patetism uneori masurat, alteori violent – o privire intr-o parte exprimand intelegere si, intr-un fel, o dezaprobatoare compasiune. nu stim daca Lelia are dreptate: stim numai ca flash-urile ei sunt pur si simplu realitati pe care fiecare e liber sa le combine cum vrea 🙂
Dăi, bă, dracului, de derbedei!
Io mă tot întreb: când au devenit ziariştii subiect de ştire? 😛
Cine, Ionuţ Barbu şi Elena Popescu?
Lelia a scris un comentariu, nu o ştire.
mie mi-a placut tare articolul doamnei in varsta (julius, N.B.!)…e marturia unui om indragostit de ceea ce fac cei din bransha lui…mi-ar placea sa simt la fel….restul (postul lui Vlad, articolul, commentturile) mi se pare ca prezinta mare grad de paralelism: Lelia Munteanu nu mi se pare ca facea apologia moralitatzii ziarishtilor, ci evidentzia munca realmente grea;Someone (prin fraza finala) ne arata ca el a intzeles ca se apara tagma de catre cei care cred la gramada ca ziarishtii sunt jigodii; iar Omu’ de la colt mi se pare din Kafka direct (tipul crede ca Lelia includea in „ziarishti” shi pe cei care fac poze la tantile ce apar la tv atunci cand iau masa sau merg la coafor)
Lelia are dreptate.. cei care au vazut vreodata stirile si altfel decat numai din fata unui ecran/ziar stiu cat de greu este pentru omul de teren care chiar incearca sa obtina o stire. Si prin stiri nu se inteleg „cati pantofi si-a luat pipitza care se da cantareata dar n-are voce nici de cantat in baie”. ALEA NU SUNT STIRI! Iar cei care asociaza jurnalistul strict cu stirile de cancan si necrologul de la ora 5, inseamna ca n-au citit niciodata o ancheta! Iar in cazul asta, imi pare rau dar eu nu pot avea respect pentru asemenea oameni. Iar asta nu pentru ca nu au citit o stire adevarata, ci pentru ca isi dau cu parerea asupra unui lucru pe care nu-l cunosc si se bat cu pumnul in piept ca nu pot avea respect pentru o profesie pe care nu o cunosc. Nu sunt jurnalist, nici ziarist si nici n-am pretentia, dar stiu cat de greu este pentru cei care stau din zori pana noaptea in frig, in canicula, nemancati, cu stres sa nu piarda subiectul, cu tipete in telefon din redactie, cu dispret din partea celor chestionati. Tot respectul pentru cei care dintr-o zona calamitata pocesc un cuvant, dar transmit toata emotia de la fata locului, toata tristetea oamenilor, tot pericolul la care se expune pentru a fi in mijlocul evenimentelor. Iar pentru Ionut si Elena, odihneasca-se in pace, nu pot decat sa-mi imaginez groaza din sufletul colegilor de emisie…
Aaa, nu, comentam la articolul ăsta dar eu mă gândeam mai departe la altceva, la ce văd adesea la TV.
Cu ce a scris Lelia sunt de acord şi, cum am mai spus, comentariile sunt de prisos. Cred că ziariştii ( fie ei 10 din 100) înţeleg cel mai bine ce zice, pentru restul e mai greu…
La cate judecati de valoare mazgaleste zilnic pe net e claaaaaaaaaaaar ca tot romanul e jurnalist. Pe langa faptul ca e filozof, jurist, fotbalist, doctor si IT-ist.
E prea mult senzational in presa?
Exercitiu de sinceritate: Ce ati citi
Manuscris inedit al lui Cioran descoperit intr-o mansarda pariziana
vs
Zavoranca s-a batut parte-n parte cu Columbeanca!
Fotografii in exclusivitate! Divele si-au aratat chilotii si s-au zgariat pe fata!
Dragii mei,
Văd că unii nu au respect pentru ziarişti. Aşa să fie. Nu spune nimeni că trebuie să-i iubiţi. Dar înainte de a face afirmaţii atât de categorice vă rog să vă pierdeţi 10 minute citind lista asta:
http://www.freemedia.at/index.php?id=147&tx_ttnews%5BpS%5D=1184684568&cHash=b26b3a0c31
E plină de jurnalişti, plini de dispreţul vostru, şi, din întâmplare, morţi în timp ce îşi exercitau provesia de jurnalist ori, mai grav, pentru că aveau această profesie. Şi mă gândesc că aţi putea face şi un exerciţiu. Dacă, după ce aţi citit lista, constataţi că într-un caz din trei contextul morţii jurnalistului vă e străin, atunci ar trebui să acceptaţi că aţi catalogat o breaslă nu numai fără să ştiţi mare lucru despre ea, ci şi fără să aveţi suficiente date despre lumea care vă înconjoară.
satmareanca: când mor
Interesant articol. Interesant si comentariul lui Vlad. Toata lumea are dreptate.
Dar eu nu gasesc raspuns la o intrebare. De ce si cui foloseste degradarea publica si decredibilizarea urmatoarelor ocupatii si profesiuni, operate si cu sprijinul, ultimul pe lista?, al jurnalistilor:
politicieni, functionari publici, judecatori, politisti, medici, preoti, profesori, jurnalisti.
De ce, prin informare corecta, nu s-a ales graul de neghina, ci s-a intins oprobiul public pe intreaga breasla, oricare ar fi aceasta in lista de mai sus? Cui i-a folosit? Si cui nu-i mai foloseste acum la nimic instrumentul „jurnalist” , pentru ca si-a atins scopul?
De ce credeti ca mecanismul de zdrobire a reputatiei unor categorii intregi, pus in miscare cu ajutorul jurnalistilor, nu trebuia sa-i atinga si pe manevrantii sai?
Sfarsitul drumului pe care ati apucat – la inceput putini si alesi pe spranceana, mai apoi aproape toti, de-a valma – cu 18 ani in urma se putea banui de la primul pas, nu?
casandra
E vremea mocirlei!!!
Dupa furtuna iscata din senin a venit ploaia. Si ploaia de ocare nu s-a mai orit. A plouat in toate partile. Toate domeniile au fost luate de apa. S-au dus inecate, valorile noastre, credinte, sperante, idealuri.
Dupa o perioada de seceta, ploaia mult dorita ne-a inecat.
De fapt, ne-am inecat noi insine, ca tiganii la mal ( sau la mall ).
Si cand s-au pornit primii stropi nu ne-a pasat. Am daramat digurile, am scobit si am distrus albiile…Si in plus, ca si cum nu ar fi fost de ajuns am scuipat in apele tulburi ale democratiei si ne-am pisat contra vantului ce batea de asta data de la apus.
Ziaristii sar la gatul ziaristilor pentru ca mai apoi sa sara la beregata celor care au privit cu dispret batalia dintre frate si frate. Ziaristul nu e un zeu e un om a carui profesie cere daruire dar si sacrificii, cere talent dar si ambitie, cere un pret si primeste in bancnota cu care si-a platit toate cheltuielile. Ziaristul este poate acela care a lins unde a scuipat sau poate acela care si-a lins ranile cand a fost scuipat…Ziaristul nu trebuie urcat in slavi pentru ca slavile il pot ucide. Ziaristul autentic s-a nascut cu vocatie si s-a hranit cu valori autentice. Ziaristul nu spune cu spume, ci spune decent, coerent, simplu si pe bune. Exaltarea si exacerbarea nu sunt calitatile unui ziarist, ratiunea, cumpatarea si curajul sunt armele cu care ziaristul trebuie sa atinga adevarurile ascunse pe care le dezleaga.
Anii din urma sunt ani simple clipe in fata istoriei, clipe in care ziaristul a sadit vant si cules furtuna… Daca romania este ce este, e pentru Romania nu a avut politicieni si ziaristi buni. Politica a creat venin iar presa a infestat populatia. Toate domeniile hulite sunt creatia societatii de azi. Suntem ceea ce mancam, bem si nu in ultimul rand ceea ce vedem, citim sau ascultam. Ascultati in fiecare seara muzica clasica si somnul va fi altul. Priviti o seara asfintitul si rasaritul va va aparea altfel….
@odojak … au murit destul de multi nemti sub comanda lui hitler … nu !?
si te rog . nu imi spune ca au urmat ordinele . vezi tu … un singur om nu poate impinge la genocid un popor intreg . sigur , printre ei sunt absolut sigur ca au existat si cei ce nu erau de acord dar au indeplinit ordinele .
dar printre ei au fost multi ce au crezut in ceea ce faceau .
@curly … te provoc sa imi arati o singura stire reala , documentata bine , de interes general . de oriunde ( scris , vorbit , filmat ) … si de oricand din ultimii 5 ani .