Cum să furi lentila unui DSLR de la un turist şi câteva sfaturi despre cum să nu te laşi furat în vacanţă

Dacă tot vine vacanţa, am un filmuleţ pentru voi, văzut aseară pe Petapixel. Este înregistrarea de pe o cameră de supraveghere cu un grup de hoţi din Sankt Petersburg care are nevoie de mai puţin de 30 de secunde pentru a fura lentila unui DSLR chiar de pe burta victimei şi a dispărea, apoi, de la locul atacului:

E prima dată când aud (şi văd!) că se fură doar obiectivul. De obicei, dispare camera cu totul, mai ales când ai proasta inspiraţie s-o laşi la vedere pe masa de la restaurantul unde te-ai oprit „pentru numai 10 minute”.

Remarcabilă conlucrarea în echipa hoţilor. Victima este înconjurată şi i se oferă insistent diferite nimicuri, pe care le refuză. Actorul principal îi vâră sub nas turistului nişte pliante care au scopul de a-i bloca acestuia vederea înspre camera foto. În acest timp, un meseriaş operează lentila, scoţând-o de pe cameră. Interesant că turistul se prinde imediat că-i lipseşte obiectivul şi identifică în mod corect făptaşul, dar hoţul maschează captura cu un alt pliant iar alţii abat atenţia victimei în direcţia opusă (p-acolo a fugit!). Turistul se-ntoarce şi un al membru al grupului preia prada, ascunzând-o într-o geantă. Grupul se sparge.

Sunt, realmente, puţine şanse să scapi nevămuit dintr-o asemenea întâlnire. Oamenii sunt profesionişti, fac asta zi de zi. Tu eşti un amator, rătăcit pe terenul lor.

Totuşi. După ce am rămas o dată fără cameră într-un tramvai praghez, am renunţat s-o mai port pe umăr (de unde poate fi smulsă de un scuterist) sau atârnată de gât (de unde poate fi apucată după ce i-a fost tăiată cureaua) sau în geantă (de unde poate fi uşor sustrasă la înghesuială) şi am început să înfăşor cureaua aparatului pe încheietură şi pe degetul mare, adică aşa:

Măcar ţinta e în permanentă mişcare şi necesită ceva efort să fie furată – de obicei, hoţii de buzunare nu riscă atacuri complicate sau care implică acte violente.

În plus, sunt mereu atent şi mă alertează orice atingere/îmbrânceală când intru într-un grup de străini – bătăi pe umăr, persoane care se opresc subit în faţa mea, fluturări de obiecte, gestică bogată şamd. Nu sunt prieten cu oamenii din locurile pe care le vizitez, pot pleca din orice loc în orice moment. Schimb brusc direcţia de mers când mi se pare că-s înghesuit, pun camera la subraţ şi nu cred că trebuie să-mi leg şireturile chiar în acel moment, aşa cum insistă să-mi arate, gălăgios, un străin – bâza era un joc binecunoscut la şcoala mea. N-am mai avut nici un incident de mai bine de 10 ani.

Cât despre portofel – ei bine, este realmente o prostie să-l cari cu tine în plimbările pe la obiectivele turistice, când câteva bancnote şi, eventual, un card ajung pentru toată ziua. Iar de alte valori oricum n-ai nevoie în excursii.