Ce alegi, preţul confortului sau al explorării?

– Am o vacanţă ca-n poveşti pentru tine.
– Ca-n poveşti? Ce-nţelegi prin “ca-n poveşti”?
– O insulă pustie, cu plaje nesfârşite de nisip alb.
– Oau.
– Cu palmieri d-ăia care cresc aşa, oblic, peste plajă, la malul oceanului.
– Nu cred… Îmi place… Mai zi.
– Cu apă turcoaz şi miriade de peştişori coloraţi, ca-ntr-un acvariu, ştii?
– Da, grozav.
– Ca-n reclamele alea cu câştigătorii la loto.
– Clar!
– Mergi cu mine?
– Sigur. Unde dormim?
– În cort.
– În cort?
– Da, păi e o insulă nelocuită, deci nu-s hoteluri acolo, nici bungalow-uri, nimic. Punem cortul şi dormim pe plajă.
– Hm… Poate c-aş putea dormi pe plajă… Am făcut asta o dată, în studenţie… Dar ce mâncăm?
– Mâncăm ce prindem şi ce cumpărăm de la nişte băştinaşi care mai trec cu barca pe-acolo, dimineaţa. Mă rog, nu chiar dimineaţa-n zori, că atunci ies ei pe la pescuit. Pe la 7, aşa.
– La 7? Păi la 7 nu dormim? Că e vacanţă, nu?
– Dormi tu, mă trezesc eu, nici o problema. Fac focul şi frig peştele. Mic dejun cu peşte la grătar, foarte sănătos.
– Şi baie unde facem?
– În mare, nu? E apă caldă.
– Nu, adică baie în sensul de duş, unde ne spălăm?
– Vorbim să ne umple cineva un butoi cu apă dulce.
– Un butoi?
– Da. Raţionalizăm un pic apa, n-om muri o săptămână fără duş.
– Şi nu mă spăl pe cap?
– Îţi iau o basma frumoasă.
– Dar wc este?
– Oriunde vrei.
– Nu, serios vorbesc, este? Unde facem nr. 1 şi, mai ales, nr. 2?
– La gropită. Avem lopeţi d-alea mici de armată şi săpăm gropiţe în locuri mai ferite. E o insulă nelocuită.
– La gropiţă?
– Luăm hârtie igienică şi restul vine de la sine. Te-nvăţ eu, ştiu din armată.
– Şi seara? Când se-ntunecă? Ce facem pe insula aia?
– Ne uităm la stele până adormim, dar n-o să fie nevoie de prea mult timp pentru asta.
– Cum adică?
– Păi, după ce vâslim juma’ de zi pân-acolo, în caiac, probabil că dormim buştean…
– Ai zis că vâslim?
– Păi, da, e o insulă…
– Ştiu, nelocuită.
– Da, ca-n Paradis, e greu de ajuns, trebuie să ne descurcăm.
– Nu-s magazine.
– Nu.
– Nici restaurante.
– Nu.
– Nici cluburi, nici baruri, nici piscine, nici umbreluţe, nici jacuzzi, nici aer condiţionat.
– Nu prea.
– Ţânţari?
– Cu siguranţă, dar probabil că-i mai mănâncă soparlele, zic să nu ne-ngrijoram.

Dialogul este, să zicem, imaginar, dar cu certitudine perfect plauzibil. Toţi visăm la vacanţa-clişeu pe o insulă exotică, dar noţiunea de “exotic” nu include doar peisaje ce-ţi taie respiraţia, ci şi o sumedenie de detalii neplăcute, printre care insectele şi indigestiile sunt cele mai comune.

Pe o planetă supraaglomerată, nu mai există destinaţii virgine, ci cel mult nepopulate, şi tocmai lipsa de confort face locurile acelea pustii.

Totul are un preţ pe lumea asta. Ce alegi, preţul confortului sau al explorării?

(Articol publicat iniţial în campania Intră în dialog, sponsorizată de Piraeus Bank)