Am încasat nişte proteste azi de la unii cititori: „De ce nu scrii despre Roşia Montană? Ce ai de ascuns? De ce taci?” Nu mi-au picat bine, recunosc. În general, mă enervez când îmi reproşează cineva că n-am scris despre una, alta, când eu tocmai am scris despre altceva. Nu pot produce texte despre orice, tot timpul. Nu sunt o redacţie întreagă.
N-am scris despre protestele de ieri pentru că, pur şi simplu, n-am fost la protestele de ieri, nu din alt motiv. Am avut altă treabă. O grămadă de altă treabă.
Cât despre proiect, nu sunt în favoarea lui, dar nu neapărat din motive care ţin de ecologie (deşi sunt atent la mediul înconjurător şi sunt preocupat de ecologie). Împotrivirea mea e mai degrabă rezultatul unui scepticism legat de efectele economice ale exploatării. Exportul de resurse naturale mi se pare o greşeală practicată doar de ţări conduse de proşti. Nu exportând resurse brute obţii creştere economică sustenabilă. Apoi, suma vehiculată, de 5 miliarde de euro, mi se pare destul de mică pentru o exploatare de 16 ani (sau 25 cu tot cu ecologizare). Sunt mult mai mulţi bani de luat de la UE, bani pe care nu reuşim să-i accesăm. Eforturile ar trebui îndreptate în acea direcţie, cred eu.
În fine, redau aici intervenţia de la radio, de luni dimineaţă, pe tema controversei. E o intervenţie alcătuită din două părţi – o introducere editorializată şi o serie de telefoane cu ascultătorii, în direct. Cei care m-au certat că n-am o părere faţă de proiectul RMGC sunt poftiţi să asculte şi să revină.
Dezbaterea Dimineţii: Despre proiectul Roşia Montană (02 septembrie 2013)
O ultimă precizare: am refuzat, la vremea respectivă, să particip la faimoasa deplasare în Noua Zeelandă, organizată de RMGC. Mi-aş fi dorit să ajung la antipozi, dar nu în acel mod.

9 comentarii Adaugă comentariu
eu nu te-am tras de urechi… am avut rabdare. am crezut in tine!
mersic…
dupa mine, o analiza pertinenta pe subiect e mai jos. dl in cauza e si cinic cu acte, nu-l putem banui de romantze. plus ca nu e baiat prost, desi nici asa de destept cum incearca sa se vanda nu e
http://lucianisar.com/general/rosia-montana-nu-doar-pierdere-ecologica-dar-si-economica/
Respect pentru refuzarea mitei!
Pe mine mă doare foarte tare lipsa garanțiilorș ce garanții avem noi că domnii respectivi își țin cuvântul după exploatare și mai investesc x milioane în ecologizare? Mai ales că proiectul se face printr-o firmă „paravan”- RMGC – care va fi finanțată de GR.
Citeam un fragment de campanie electorală la arhi, ținea omu sus și tare cum o să meargă profitul de la roșia montană în sistemul de sănătate și pensii (la fel ca și împrumuturile luate de la FMI în ultimii 23 de ani) sună promițător, nu? O să aibă aleșii noștri ce fura, yeey!
De foarte mare pret pentru cititorii/ascultatorii tai ultima precizare. Pentru ca tocmai voiam sa intreb daca ai fost abordat de ei. Multi colegi de presa si de blogosfera ar trebui sa ia exemplu de la tine. Imi amintesc de anii de scoala si de un personaj care voia si el sa ajunga cat mai usor undeva. Din pacate e plina media romaneasca de Pocitani-Ben-Pehlivani.
INTREBARE: Cine este proprietarul aurului si celorlalte minerale de la Rosia Montana? Locuitorii din zona? Basescu? Ponta? Guvernul? Parlamentul? Totul se rezuma la o PROBLEMA DE PROPRIETATE! Raspunsul corect este: POPORUL ROMAN ESTE PROPRIETARUL DE DREPT. Punct! Guvernul este doar administrator al economiei iar administratorul nu are dreptul de a vinde proprietatea poporului. Nici nu mai este nevoie sa ajungem la problema cianurilor – proprietarii aurului suntem noi si orice intelegere facuta peste capul nostru este nula de drept si orice manarie a oricarui guvern trebuie sa se termine pentru toti membrii sai cu trimiterea dupa gratii. POPORUL ESTE SUVERAN SI PROPRIETAR PESTE TOATE BOGATIILE SOLULUI SI SUBSOLULUI! Asta este esenta problemei. Comentariul nu-mi apartine este gasit pe un alt blog si care exprima tot ce cred si eu.
rmgc a cumparat si blogeri. se stiu ei foarte bine aia care sunt. sa nu-i numesc eu.
Care ati primit obligatiuni spuneti, nu va fie rusine sa sustineti ceva in ce credeti.