Pur şi simplu, mai simplu

Toate studiile referitoare la consumul tv plasează românii în top. Suntem europenii care petrec zilnic cele mai multe ore în faţa televizorului, în medie între 4 şi 5 ore. Eram în 2007, continuam să fim în 2013, rămăsesem la fel în 2014.

Asta explică unele lucruri – multe lucruri, de fapt.

Nu că televiziunea e (rămâne) principalul mijloc de informare în România mă surprinde, ci durata mare de consum, de fiecare dată când mai văd câte o asemenea cercetare, şi nu doar durata mare, cât faptul că nu scade pe măsură ce trec anii.

Nu mi-e clar dacă studiile se referă la timpul petrecut efectiv privind sau urmărind programe tv sau dacă sunt luate în calcul şi perioadele în care televizorul funcţionează undeva, în fundal (ca-n expresia „vorbeşti ca televizorul”), dar chiar şi aşa, vorbim despre durate foarte mari.

Ca să fie obţinută o medie zilnică de 5 ore, înseamnă că în enorm de multe cămine din această ţară televizoarele sunt deschise practic cât timp sunt treji ocupanţii. Sigur, e o chestie de gust, poate că unora chiar le place (sigur le place), dar realitatea obiectivă e că programele tv au o calitate din ce în ce mai slabă. Mai întâi că mediul însuşi nu permite mari profunzimi – televiziunea e obligată să fie superficială într-o oarecare măsură pentru a putea fi urmărită – dar scăderea generală a pieţelor de publicitate şi creşterea on-line-ului face din ce în ce mai dificilă producţia tv complexă, lucrată la detaliu. Acest lucru e valabil nu doar pentru staţiile din România, obligate la tot soiul de compromisuri profesionale din cauza sărăciei, ci şi pentru cele străine (ajungi să crezi că o reţea internaţională de televiziune e deţinută de „aşii amanetului” sau de „războinicii depozitelor”, la ce prezenţă sufocantă au formatele astea în programul staţiilor respective).

Zilele trecute m-a întrebat cineva dacă am renunţat definitiv la tv, iar eu m-am gândit dacă e vorba de industrie, în sine, sau de aparatul din casă. Răspunsul e parctic da, în ambele situaţii, doar că a durat ceva mai mult ca obiectul propriu-zis să devină o piesă oarecare de mobilier. Mă mai uit la unele programe, din când în când (ultimul program tv instructiv din listă mi se pare cel de gastronomie, măcar învăţ ceva nou), dar ideea că aş putea sta cu orele la tv mi se pare acum halucinantă. Ar fi prea mult timp pierdut, irecuperabil de mult timp pierdut.

Provocat de nişte amici, am renunţat cu totul la tv câteva zile săptămâna aceasta. Da, chiar zilele astea, când toată lumea a fost înnebunită de aşteptarea imaginilor live cu Udrea în cătuşe. N-am văzut la tv nici discursul ei din Parlament (l-am ascultat la radio, în timp ce scriam ceva), n-am văzut nici faimosul gest cu degetul la nas (m-am uitat pe Youtube la secvenţă, ceva mai târziu) şi nici n-am văzut live busculada de la DNA, cu misterul apariţiei şi dispariţiei cătuşelor. Şi n-am murit – ba, dimpotrivă, deconectat de năuceala momentului, am putut privi ceva mai detaşat întreaga situaţie; m-am simţit mai bine.

Ce altceva am pierdut? Episoadele de teleshopping, negreşit, cu gelul-minune de oase, becul-minune cu baterie, aparatul-minune care „nu omoară şoarecii şi gândacii, doar îi deranjează”. Am mai ratat şi cumplitul meşteşug de tâmpenie al pisălogirii apei în piuă la tocşouri. Ceva filme vechi, cred. Poate nişte emisiuni despre conflictele şi tristeţile de neînţeles ale unor doamne şi domni fără semnificaţie.

„Marea renunţare” la tv n-a fost o pierdere, ci un câştig. Mi-am luat aceleaşi informaţii de pe net, într-un timp mult mai scurt. Am citit ceva mai mult, m-am încărcat mai puţin. Exact ca atunci când m-am lăsat de fumat, n-am pierdut nimic, dimpotrivă, am câştigat ceva.

Vedeţi? În unele cazuri, pur şi simplu abia când renunţi la ceva devii un pic mai mult. Poate că a fi mai bun înseamnă să devii şi mai simplu.

Acest articol face parte din campania Fii Pur si Simplu a Napolact. Napolact a lansat gama Pur şi Simplu, care include kefir, sana şi iaurturi naturale făra lapte praf sau proteine adaugate, doar lapte şi culturi lactice. Napolact are şi un concurs cu premii în această campanie – unde altundeva decât pe Facebook, printr-o aplicaţie ce poate fi accesată aici. Mecanismul, simplu: „pentru că susținem lucrurile naturale și simple, îți lansăm o provocare: intră în concurs și alege două lucruri fără de care ai putea fi mai bun”.