La ultima ediţie Avocatul Diavolului, am pus în dezbatere diverse modele de finanţare a campaniilor electorale, dacă tot se discută noile legi electorale în Parlament.
Eu am susţinut limitarea cheltuielilor din campanie şi finanţarea candidaţilor doar din bani de la buget.
N-a mers prea bine. Am reuşit să iau două voturi de la ascultători pentru ideea asta, după care am încasat un val de refuzuri, pe alocuri, chiar indignate – cum, să le dăm acum bani direct, după cât ne mint şi ne fură?
Păi, da. Nu doar că e mai ieftin, în cele din urmă, dar e şi mai bine pentru viaţa politică din România. Iată de ce:
Mai întâi pentru că finanţarea candidaţilor de la buget este o finanţare controlabilă. Principiul finanţării din bani publici este decontarea. Candidaţii vor trebui să aducă acte – bonuri fiscale şi facturi – pentru cheltuielile pe care le fac, în baza unor contracte legale, înregistrate. Asta va reduce frauda din sistem şi va permite urmărirea şi pedepsirea celor care încalcă legea.
Candidaţilor ar trebui să li se stabilească o limită (superioară) de cheltuieli. Asta înseamnă, încă o dată, controlul finanţării, şi, a doua oară, anularea principalei tentaţii de folosire a unor bani negri în campanie: dacă oricum nu ai voie să cheltuieşti mai mult de o sumă anume, pe care ţi-o dă statul, de ce ai mai vrea să furi? Mai mult, nici contracandidatului tău nu i se dau mai mulţi bani, deci nu e ca şi cum ar putea să ţi-o ia înainte, în cursă, cheltuind mai mult pe promovare. Eliberaţi de grija finanţării şi a competiţiei financiare, candidaţii se vor putea concentra, în fine, pe oferta pentru cetăţeni. Am avea campanii mai civilizate şi mai apropiate de ce trebuie să fie politica – un serviciu în interesul cetăţenilor.
Mai e un avantaj al acestei formule – poate cel mai important. Plafon de cheltuieli şi decontarea acestora din bani publici înseamnă deschiderea competiţiei şi pentru oamenii cinstiţi şi fără resurse care vor să intre în politică. Acum, sistemul selectează infailibil corupţii (sau coruptibilii), pentru că nu poţi înapoia banii negri pe care-i cheltuieşti într-o campanie electorală decât prin şperţuirea banului public o dată ce ai ajuns în funcţie. Oamenii nu intră în politică fie pentru că n-au banii de campanie, fie că nu vor să se angajeze în furt, ca să dea înapoi banii primiţi pe sub mână. În ţara aceasta avem nevoie disperată de reformarea şi curăţarea clasei politice, dar asta nu se va întâmpla atâta timp cât intrarea în politică e un examen de promovare a corupţilor.
Despre câţi bani vorbim? Va fi mai puţin decât cât ne costă sistemul actual, care sărăceşte ţara. Oricum, accesul candidaţilor la televiziunea şi radioul public sunt gratuite şi garantate prin lege, iar televiziunile private trebuie să ofere condiţii egale candidaţilor, altfel ies şi ele din cadrul legal. Ar fi vorba deci de bani pentru echipă (deci locuri de muncă), pentru afişe (mai puţine afişe pe străzi n-ar strica, până la urmă, ar fi o chestie de igienă urbană) şi poate pentru unele acţiuni electorale (mitinguri, întâlniri cu electoratul, deplasări în colegiu). Poate că ar mai rămâne foarte puţini bani pentru mită electorală – deci mai puţine găleţi, şepci, kile de făină şi litri de ulei – şi poate că n-ar mai fi bani deloc pentru închiriat autobuze pentru turism electoral în ziua alegerilor.
În fine, un ultim argument: alternativa e lăsarea la liber a finanţării candidaţilor din aşa-zise donaţii particulare. Ştim ce înseamnă asta, oricum am împacheta-o: vinderea şi cumpărarea de posturi de parlamentar sau consilier, corupţie endemică: nu există cadouri în această lume, aşa că banii negri daţi unui candidat ca să obţină o demnitate în stat trebuie plătiţi înapoi, înzecit uneori. De unde credeţi că-s luaţi? Tot din buzunarele noastre, prin şperţuirea banului public. De aceea spun că e mai ieftin, de fapt, să finanţăm campaniile controlat, strict, de la buget, decât să lăsăm politicienii să-şi facă rost singuri de banii necesari. Am văzut care sunt soluţiile pe care le-au găsit – ni le arată aproape zilnic procurorii anticorupţie.
LATER EDIT – celor care susţin finanţarea exclusivă a campaniilor electorale din fonduri private le pot arăta viitorul:
It'll cost you at least $25,000 in donations to attend N.J. Gov. Chris Christie's breakfast. http://t.co/USYfqr5McX pic.twitter.com/9Ve1rMbCTg
— WSJ Greater New York (@WSJNY) March 2, 2015
(ilustraţie – Shutterstock)
25 comentarii Adaugă comentariu
cam cate milioane de candidati apreciezi ca o sa avem la urmatoarele alegeri, daca vor fi finantati de la buget ?
Cred că e o falsă problemă – şi nici n-ar fi rău să se deschidă sistemul pentru cât mai mulţi.
Nu e chiar o falsa problema.
Eu daca am un business in tipografie, materiale promotionale, galeti, etc.
Depun dosarul tuturor angajatilor pentru a primi fonduri si a le baga in businessul meu.
In medie inseamna un tun la 2 ani.
Din fericire e un tun care creaza locuri de munca.
la 100 de dosare ori 5.000 euro costuri pentru campanie regionala.
Inseamna un business de 500.000 euro. Frumos
Cred ca incepe sa-mi placa ideea.
Cum spuneam se pot da tunuri, dar tunurile se dau cu bani care oricum se intorc in sistem prin TVA si alte taxe.
Creeaza locuri de munca in tipografie dar distruge locuri de munca in alta parte.
Iar faza cu „bani care oricum se intorc in sistem” e o mare tampenie: daca un hot fura de la tine si cumpara de la altcineva, tot hot se cheama ca e si merita pedepsit. Nu exista nici un „sistem”, exista doar indivizi.
Daca o gandesti mai bine vezi ca merita chiar si daca sunt dosare fictive.
1. Ti se deconteaza doar pe baza de chitanta/factura
Asta inseamna ca toti banii se fiscalizeaza.
Adica din 100 de lei
– 24% se intorc prin TVA
– 16% impozit pe profit
– aproximativ 50% din salariul celui care e implicat in procesul asta
– plus alte zeci de mici taxe care erodeaza de-a lungul anului o firma
In final vezi ca tot ce se fura din cei 100 de lei e profitul firmei.
Care poate fi undeva intre 10-30%, mai ales daca se creeaza un regulator de preturi.
2. Sa pierzi 10-30% din 10.000.000 euro cat ar costa statul pentru o runda de alegeri
E PUTIN, unde mai pui ca acel profit nu pleaca la export cum se intampla cu banii negri facuti de politicieni ci se reintoarce in economie.
Gandeste-te numai ca USL-ul a ramas cu 2.200.000 euro datorie in acte. Plus zeci de milioane care s-au scurs prin contracte paguboase cu statul
Iar contractele astea paguboase se traduc prin privatizarile care s-au facut in toti cei 25 de ani. Prin panselutele de 10 euro bucata. Prin teii din iasi care costau 1200 lei firul. Exemplele le stii si tu.
Zau daca nu sunt sustinator al unei astfel de masuri.
E mult mai ieftin decat sistemul actual.
Si in plus cum zic si ceilalti, ofera sanse unor oameni noi si fara posibilitati.
e o mică-mare naivitate a crede că, dacă limitezi legal cheltuielile (din bani publici) în campaniile electorale, atunci partidele doar în acei bani vor sta în campanie. la fel, e cel puțin limitat a crede că cei bogați sunt într-o tabără, iar cei săraci, în alta. de fapt, proporțiile sunt relativ egale. din această cauză, soluția nu e intervenționismul și dirijismul (căci despre asta vorbim) în campaniile electorale (apropo, bugetul e în mâinile unuia dintre cei implicați în campanie – asta cum o rezolvăm?) și limitarea concurenței, ci fix invers: transparență pe cheltuieli și maximă concurență. și, mai ales, organisme de control total neafiliate. altfel spus, soluția nu e în interiorul clasei politice, ci în afara ei, la cei care verifică banii. dar, atâta vreme cât punem la anaf studenți de pedagogie de la facultatea de litere a unei universități de petrol și gaze, nimic nu se schimbă. așa că eu spun să luăm lucrurile pe rând.
Am văzut aia cu pedagogul de la Petrol şi Gaze – vezi că e la AVAS, nu la ANAF. Cât despre cheltuieli, e mult mai simplu de controlat şi de sancţionat când depăşeşti plafonul – şi, cel mai important, permite accesul oamenilor cinstiţi în cursă. Merită efortul.
Se pot da ordonante pentru modificarea plafoanelor. Eventual si cu efect retroactiv daca-i nevoie 🙂
Subscriu. Avem organismele de control, doar ca trebuie facute functionale.
Am răgușit de la cât am susținut că finanțarea trebuie să vină exclusiv de la buget, iar „donațiile” să fie scoase în afara legii. Chit că nu e prea democratic și e departe de liberalismul meu, altfel chiar nu se poate ajunge la o normalitate.
Pana la votul popular pe tema, politicienii insisi vor respinge finantarea de la buget. Asa cum ai spus, asta ar crea egalitate de sanse, deci o lupta concentrata pe dezvoltarea de programe, pe capabilitati efective, ori asta nu are cum sa le convina tuturora.
Campaniile murdare nu vor putea fi decontate (gaini peste garduri, de exemplu), care sunt creditate cu efect palpabil.
Apoi, sistemul curent de finantare convine foarte mult si prin prisma auto-naivizarii candidatilor in a crede ca ei sunt pozitionati in „tabara aia buna” chiar daca nu toti aliatii si sustinatorii lor pot trece proba moralitatii. citez aproximativ „my crooks are less greedy than their crooks” (All King’s Men).
Tocmai faptul ca actuala gashca de politicieni s-ar opune ideii, reprezinta garantia faptului ca e o idee buna 🙂
Nu asta ne dorim?! Sa scapam de tipul de politician care ne-a adus aici, unde suntem acum?!?
Categoric!
Ideea este buna insa trebuie legiferata si verificata strict, in caz contrar putand apare abuzuri si incalcari, asa cum se intampla de obicei in Romania. Spre exemplu, cine poate opri un partid mare si puternic din vedere financiar sa imparta pomeni electorale la colt de strada? Sau sa puna afise electorale in exces, afise scoase pe banii partidului, cheltuieli neinregistrate legal? Daca aceasta masura este insotita de un audit serios, care sa verifice la sange cheltuielile facute de fiecare partid sau candidat in campania electorala, existand posibilitatea sanctionarii cu amenzi sau chiar dosare penale, dupa caz, pentru cei gasiti vinovati, ar fi o idee buna. Din pacate insa, coruptia la noi este foarte mare si aceasta trebuie diminuata pentru ca o astfel de masura sa fie incununata de succes.
Singura problemă ce o văd e căpușarea banului public în mod legal (limita superioară e bună, dar inutilă cu un număr nelimitat de candidați).
Dar chiar și așa, sunt de acord că ar fi mai ieftin decât actualul mod de finanțare (foarte bine expus de altfel)
Limitarea finantarii campaniilor electorale la contributii de la buget este, cred eu, doar o solutie aparenta, intrucat se bazeaza pe posibilitatea verificarii, de catre organele fiscale, a faptului ca partidul A nu a cheltuit mai mult decat suma X pentru campanie.
O component principala a problemei actuale este ca nu putem determina cine si cat a donat partidelor politice – daca am putea, lucrurile ar fi mai simple – si nu putem tot datorita organelor fiscale, care nu-si fac treaba.
Organe fiscale care sunt numite si controlate politic… Deci?!?
Da. Sustin de multa vreme ca trebuie schimbat sistemul de finanțare a partidelor politice ca unică șansă de a curata sistemul mafiot ce are neobrazarea ca la noi in tara sa isi spună clasa politica. De parcă ei ar mai avea vreo legătură cu politica reala.
Total de acord cu Mirel Valentin Axinte:
„Finanțarea campaniilor electorale exclusiv de la buget.
Pe scurt, e o imbecilitate.
Nu rezolvă problema (banii negri din campanii) și elimină concurența liberă de pe piața politică.
Finanțarea exclusiv de la buget nu acoperă cheltuielile necesare iar criteriile de acordare a finanțării sînt greu de stabilit. Prin interzicerea finanțării din surse private, li se interzice accesul la politică grupărilor care nu sînt parte din administrația statului.
Cine și cu cît e finanțat decide statul. Să zicem că avem 12 candidați la prezidențiale. Cine decide cu cît va fi finanțat fiecare? Care sînt criteriile? Sondajele? E aberant. Vechimea în muncă? Aduc adeverințe de politicieni? Numărul de parlamentari ai partidelor pe care le reprezintă? Și cei care nu reprezintă partide sau partide parlamentare? În condiițile în care orice altă finanțare e interzisă, ce vor face aceștia?
Rezolvă problema banilor negri? Nicidecum. Banii negri oricum nu erau înregistrați în contabilitatea campaniei. Și cu finanțare exclusiv de la buget, candidații vor apela tot la bani negri. Mai mult, vor fi obligați să apeleze la finanțare cu bani negri (prin bani negri înțelegînd bani neînregistrați, nefiscalizați – indiferent de proveniența lor).
Politicienii vor folosi în continuare administrația, logistica, resursa umană și infrastructura statului pentru a-și face campanie și pentru a obține bani de campanie (amenințări, șantaj, contracte cu statul contra bani pentru campanie). Asta pe lîngă banii pe carte și-i alocă de la buget pentru campanie.
Cum se finanțează campaniile electorale ale partidelor? În funcție de numărul de membri sau de semnături (ușor de falsificat, s-a văzut pînă acum)? În funcție de numărul de parlamentari? Și partidele neparlamentare? Și partidele nou înființate?
Se finanțează egal toate partidele, indiferent de șansele electorale și mărimea lor? Cu cît? Dacă avem 36 de partide înscrise în cursă, le dăm cîte 1 milion de euro la fiecare? Și dacă se trece la înființarea partidelor cu 3 semnături (așa cum se preconizează), cum finanțează statul partidele astea?
E suficient să-ți găsești 2 prieteni și primești 1 milion de euro de la stat? Cool! Și partidele mari ce fac cu 1 milion de euro?
Finanțarea partidelor trebuie liberalizată și adusă la zi ca să țină seama de realitățile tehnologice actuale. Și trebuie eliminată birocrația și suprareglementarea care gonește micul contributor. Ăia mari, ca Cocoș sau Ghiță, oricum toarnă milionul de euro cu sacoșa.”
Viziunea lui Bleen asupra reformarii clasei politice oscileaza intre utecismul dialectic cu tricolor si liberalismul socialist franco-scandinav (astea, asa, ca exemplu de claritate a directiei…)
E locvace, scrie mult, câteodata bine, dar trebuie admirat cu rezerva 🙂
Exact pe tema asta se va discuta Miercuri la Frontline la „The Institute Cafe” 🙂
https://www.facebook.com/FrontlineClubBucharest
Ca sa clarificam multe din dubiile aparute, ar fi bine de vazut abordarea japoneza a problemei. Am vazut ca au campanii foarte spartane, foarte reglementate dar care, paradoxal, functioneaza, Japonia reusind de fiecare data sa duca la bun sfarsit fiecare runda de alegeri 🙂
Nu spun ca ar fi un model ideal, si ei au politicieni corupti, dar parca societatea lor functioneaza in alti parametrii decat a noastra.
Si nu numai din cauza culturii…
Poate ne da cineva o mana de ajutor cu mai multe detalii.
http://www.politico.com/story/2015/03/jeb-bush-goldman-sachs-2016-election-115672.html?hp=t2_r
democracy
cred ca o astfel de propunere ar fi declarata lejer neconstitutionala – dupa mine, se infrange dreptul meu de a dispune de o proprietate…nu pot fi impiedicat sa-mi donez averea MISA, Greenpeace sau…PSD/PNL/UDMR/PRM (ca tot e in faliment mizeria de oficios)
dar argumentul principal ptv care sunt contra e urmatorul: depunem flori pe mormantul oricarei sperante ca ne putem reveni?…deprimant moment…si cred ca este si descurajator pt DNA taman cand isi luasera un pic de viteza
1. Cred ca ar fi o idee foarte buna, dar trebuie sa fim atenti ce formula/procentaj va fi folosit pentru impartirea banilor.
Trebuie sa avem grija ca partidele cu mai multi membri sau majoritare intr-o guvernare sa nu fie favorizate prea mult fata de altele …astfel un singur partid va castiga mereu
2. Cum ne asiguram ca nu cheltuie mai multi bani decat li se dau?
Cum verificam ca au prea multe afise (ca au cheltuitdin bani propri mai mult decat le-a dat statul) ?