Am citit în ultimul număr din National Geographic că rezervele mondiale de hrană au coborât, în 2007, „la al doilea cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată”, cât să acopere consumul global doar pentru 61 de zile. Ne pândeşte „criza alimentară perpetuă”, spun unii cercetători. Apocalipsa va suna a chiorăit de maţe înainte să miroasă a pucioasă.
Asta m-a făcut să mă simt foarte vinovat, pentru că am văzut articolul taman după o nouă bravă operaţiune de curăţenie prin frigider. Astfel, am aruncat la gunoi (şi nici măcar n-am reciclat) următoarele – două borcane nedesfăcute de iaurt Zuzu şi unul de chefir (de o marcă imposibil de memorat), o casoletă de ciuperci pleurotus, din care pusesem vreo 4 bucăţi într-o omletă făcută prin mai, juma’ de castron de omletă rămasă de la momentul desfacerii casoletei cu pleurotus, un păstârnac moale, supravieţuitor al unei căsăpeli generale determinate de o ciorbă, acum vreo două luni, nişte caşcaval galben-verzuliu, o bucată de gorgonzola din care n-au ieşit deloc spaghetele quatro-formaggi, la vremea lor, două felii de bacon mumificat şi vreo trei de salam umed şi încă ceva nerecognoscibil dintr-o pungă de plastic, despre care nu-mi mai aminteam oricum nimic (deci de care nu mă ataşasem sentimental nici cât negru sub unghie).
Am mai scris despre obiceiul alimentelor lăsate în frigider de a lua întorsături ciudate – la propriu. Dacă le daţi suficient timp, vor organiza evadări în grup. Dacă lucrurile, când se strică, nu mai merg – în cazul alimentelor este exact pe dos, când nu mai merg, se pregătesc s-o şteargă.
De fapt asta e şi problema, nu că e prea puţină mâncare, ci că se strică mai repede decât te-ai aştepta (mă rog, fiecare are nivelullui de aşteptare). În această privinţă, eu sunt hotărât pentru E-uri.
Se spune că E-urile sunt atât de suspecte, încât morţii nici măcar nu mai putrezesc, după ce au halit o viaţă conservanţi. Ei, şi? Când voi fi mort, dacă există viaţă de apoi sper că voi avea cu totul alte preocupări decât să mă îngrijorez că nu sunt comestibil pentru viermi (şi, oricum, la câte explicaţii voi avea de dat acolo sus, numai la asta nu voi avea timp să mă gândesc) – iar dacă nu există viaţă de apoi, mă scuzaţi, dar chestiunea revenirii mele la ţărână mă va lăsa complet rece.
Divaghez. Să admitem evidenţa: mai multe E-uri înseamnă mai puţină mâncare stricată, deci mai puţină mâncare aruncată, deci mai multă mâncare pentru toată lumea. La mine, pe masa din bucătărie stă un borcan de Nutella, desfăcut de vreo 3 luni. Pe el scrie că mai ţine până în ianuarie 2010 şi am de gând să-l păstrez cel puţin până atunci. Habar n-am dacă ciocolata aia topită mai e comestibilă, dar pot spune că am verificat şi nu e nimic verde în ea (deocamdată). Deci dacă la Nutella se poate, la iaurt de ce n-ar merge?
Părerea mea e că ar trebui hrănite preventiv toate animalele pe care le mâncăm cu concentrate de E-uri, astfel încât să nu mai fugim vara cu fleica la congelator cum ajungem de la măcelărie acasă. Nici n-am mai avea nevoie de frigidere (ah! ce economie de energie ar rezulta de aici!) Am ţine porcul felii-felii în bibliotecă, alături de poeziile lui Adrian Păunescu, şi ne-am hrăni spiritual şi trupeşte din acelaşi loc, fără atâta nevoie de spaţiu. Am pune laptele de vacă lângă cel demachiant şi ciorba la sticle lângă sticla de whisky pentru dom’ doctor (chiar aşa, dacă vine foamea globală, poate vom duce din nou la medici salam şi şuncă în loc de euro şi dolari).
Vă spun, E-urile sunt bune, oricum ai da-o. Şi ce dacă sunt cancerigene? Şi-aşa suntem prea mulţi! De două ori mai bine – mâncare mai multă, oameni mai puţini.
La astea am putea adăuga cereale, legume şi fructe modificate genetic. Dacă am putea face porumb cu roşii ataşate şi picioare funcţionale, ca să vină ştiuleţii singuri la piaţă, am elimina toţi speculatorii care iau producţia de la ţărani pe nimic şi ne-o dau nouă, orăşenilor, pe jumate din salariu.
Ah, Pământul ar putea fi un loc minunat – doar să vrem.
26 comentarii Adaugă comentariu
Cum ar fi sa cumparam in fiecare seara mancarea strict necesara pentru urmatoarea zi? Nici mai mult, nici mai putin. Ar fi putin nasol ca ar trebui sa umblam la magazin in fiecare zi, dar am economisi destui bani incat sa ne permitem produse naturale, fara E-uri.
@Someone a-nviat! Adevarat a-nviat! Cine nu crede sa vina si sa pipaie cu ochii articolul asta, dupa care nu va putea decat sa strige: Exista! Sau, daca n-are timp de intregul articol, macar atat sa citeasca din el: „Am ţine porcul felii-felii în bibliotecă, alături de poeziile lui Adrian Păunescu”.
Eu tot zic de cand ma stiu sa ne oprim din a mai spune bancuri cu somalezi ca ne ajung blestemele.
Romania o sa ofere ajutor umanitar si celorlalte tari europene. Avem de-a porci in Parlament si in conducerile institutiilor de stat…
:)))
Aoleu, Vlad, pentru unii ( pentru ăia care singurul scop în viaţă e mîncarea) de cum au citit articolul tău a venit apocalipsa. 🙂
Cum Doamne iartă-mă să nu rămînem fără hrană, uite-te în jur şi vezi cauzele
pe mine m’a ingrijorat laptele din cutia deschisa acum o saptamana si care e inca bine-mersi (am execuat si eu operatiunea „curatenie in frigider” ieri), comestibil. sau, ma rog, nu e acru.
in afara de amuzamentul provocat de lectura si de elogiul E-urilor, mi’a atras atentia al’ceva: petreanu, tu faci ciorba?! :))
Pentru mine suna bine (joke!)…sunt la regim alimentar.
TZAST-BASTI E NASHPA, COOL E SA LUAM MU(RE) – SAU CUM L-AM FACUT NOI ROMANII, PE MU(RE), SEF DE STAT… http://casastirilor.wordpress.com
Partea proasta cu toate legumitele si alte alimente modificate e ca au gust de hirtiie si chiar daca rezista mult n-ai nici o satisfactie gustativa. Studiez intens varianta de a-mi cumpara o vaca pe care s-o tin la niste oameni de bine din afara Bucurestiului. Sa vedem cit costa si ce presupune…
Mai lasa si tu din lene si umbla pina la piata sa-ti iei ceva mincare omeneasca, nu toate ghivecele de chimicale din rafturile carfurilor.
„Am ţine porcul felii-felii în bibliotecă, alături de poeziile lui Adrian Păunescu, şi ne-am hrăni spiritual şi trupeşte din acelaşi loc […]” – o fi mentonimie, o fi sinecdoca… Oximoron sigur nu e!
Miorlaupufos: faci confuzie intre legume si fructe modificate genetic si legume si fructe indopate cu ingrasaminte.
Chestia cu „s’asha suntem prea multi” tine pana cand ti se intampla tie personal ceva. Atunci incepe goana dupa solidaritatea umana. Si nu mai tine carnea in frigider. Pe caldura asta se usuca asa de fain…. Poti sa o folosesti apoi pe post de talpa.
Eu tocmai mananc o crema de zahar ars care a expirat pe 08/06. Tot respectul. Problema e ca mai am una in frigider iar pancreasul mi-a transmis azi ca nu are de gand sa mai secrete insulina si pentru aia. Cu ocazia asta, am mai descoperit doua iaurturi cu dulceata datate cu carbon radioactiv, o bucata de piept de pui fiert cauciucat, niste ton cu porumb in preajma caruia nu am indraznit sa respir si o slanina galbena si ranceda.
În care piaţă să mergem să găsim legume „normale”? Anti-comunismul cretin care a guvernat România în aceşti 20 de ani a distrus un lucru pentru care, dacă ar mai exista pedeapsa cu moartea, plutoanele de execuţie n-ar avea de ce şoma: zestrea genetică a agriculturii. Practic, cu mici excepţii, institutele de cercetări au fost distruse cu baza genetică, cu tot, fie că era vorba de legume, de fructe, de vaci, capre, oi, porci, galinacee, mă rog, cam tot ce mâncăm. Mai avem ceva în pomicultură, nu mult, şi la cereale.
Toţi ţăranii cultivă acum soiuri de care n-au auzit în viaţa lor, modificate genetic, proiectate să reziste cât mai mult în galantare. Sunt, practic, structuri celulozice care reţin apa, şi nimic mai mult. De aia e mărul precum căpşuna, la gust, şi căpşuna ca roşia. De aia au ajuns chinezii şi chilienii mari exportatori de legume şi fructe.
Dacă mai e câte o babă chioară care a păstrat vechile soiuri, mare minune. Ar fi o idee, dacă ne place să mâncăm legume cu gust, să umblăm prin zone izolate şi să adunăm soiuri vechi, pe care, cu ajutorul Academiei Agricole, spre pildă, să le reintroducem în locul porcăriilor pe care le mâncăm acum.
Francezii aşa au făcut, la Versailles au, acolo unde au fost grădinile regale, un soi de Conservator al zestrei genetice. Numai la roşii există peste 400 de soiuri din întreaga lume. Le scrii şi îşi trimit seminţe din ce soi vrei.
La noi nu te întreabă nimeni ce şi de ce semeni, de unde vin soiurile, dacă sunt sigure, dacă au fost testate. Nu mai avem rasa de porc din care se prepara salamul de Sibiu, care acum are orice gust, numai gustul normal nu. Exemple, cât cuprinde.
Acum, depinde de noi ce vrem să facem cu viaţa noastră. Continuăm să recităm ode „capitalismului” şi aşteptăm ca „piaţa” să acţioneze, sau punem ordine în toată mizeria asta. Mecanisme sunt, numai că ele au fost corupte de cei care vor să-şi mărească profitul pe seama sănătăţii tale.
V-ati uitat vreodata la compozitia gumei ORBIT ? La cata mananc, sigur n-o sa ma stric in veci.
@ Constantin Gheorghe Lasind gluma la o parte, distrugerea asta a fost si este controlata. Nu mai stim ce sa facem ca sa ne ia in brate UE, le luam de bune toate aberatiile. Iar taranii nostri arunca laptele pe cimp si-si hacuiesc vitele pentru ca nu mai au ce sa le dea de mincare in timp ce noi cumparam extaziati lapte din toate speluncile multinationale. Uite de-aia am zis ca-mi iau o vaca, si nu am glumit deloc. Sa vad cit costa distractia asta.
Legume si fructe adevarate mai gasesti la margine de Bucuresti, unde e lumea mai saraca ( Big Berceni, Progresului ). Amzei si Dorobantilor sint pline de struguri cu gust de capsuni si viceversa. Daca bati suficient de des pietele astea te imprietenesti cu taranii si poti avea ocazia sa cumperi direct de la sursa.
Apropo, cel mai bun iaurt romanesc e Prodlacta, facut la Brasov. Se mai gaseste doar in hypermarketuri, ca nu au bani sa faca distributie directa.
Ah, si asta e o treaba interesanta:
http://www.qmagazine.ro/articole/3410/Pericolul-Pangasius.html
Miorlaupufos, asta cu vaca îmi aduce aminte de o fază superbă, petrecută în vremea lui Ceaşcă: vaca de apartament. Fără glumă, într-un almanh, Scânteia, parcă, sau în Ştiinţă şi Tehnică, nu mai ştiu, a apărut, cu poza de rigoare, o vacă ceva mai mare decât un un câine lup. Era tot o creaţie „genetică”. Şi toţi întrebau de unde poate fi cumpărată! Din păcate creatorii erau de partea proastă a ideologiei!
Din păcate, cel puţin în Bucureşti, şi ţăranii vând marfă cumpărată tot din piaţa de gros. Sau din camioanele turceşti. Era Staţiunea de Cercetări Legumicole de la Vidra. Aveam nişte cunoscuţi la Vidra, care luau seminţe de la ei, şi cultivau legume de o calitate şi un gust incredibile. Acum le-am uitat gustul…
Soluţia este una singură: presiunea opiniei publice. Asociaţii puternice şi influente ale cumpărătorilor, de care să ţină cont politicul .
miorlaupufos: 1. Daca iti iei vaca, nu prea rezolvi partea cu legumele. Mai tre’ sa iti gasesti si un gradinar (sa faca legume… nu sa mulga vaca).
2. pretul este necuviincios de mic. Probabil o sesiune in minus la mall si ai rezolvat cu achizitia. Problema e cu intretinerea. Plus ca din cand in cand trebuie sa ii faci rost si de un bou. De un bou-bou… care seamana cu vaca, nu de un bou de mall.
Multa bafta!
Problema cu termenele de garanţie este că expiră când nu te aştepşi. Cine ar fi putut crede, de exemplu, ca sticla de Kinley pe care o păstrasem special pentru un gin tonic într-o noapte călduroasă de vară (aia de aseară) expirase… tocmai din decembrie 2004? Cine bea apă tonică în luna decembrie? 🙂
Esti complet dus. Si genial, ca orice complet dus.
@ gheorghe constantin – chiar, nu m-am gandit pana acuma: ce gust o fi avut inainte salamul de sibiu? 😕
someoane, de ce sa nu visam la o pastila care sa tina de foame. o luam dimineata cu un pahar de apa si ne ajunge pentru o zi. o sa-i spuna E-lula.
oare… nea Gheorghe din Vacaresti, ala de l-au dezgropat dupa trei decenii si arata „ca nou”… oare s-a conservat de prea putine E-uri sau de prea multa tzuica? mai bine papa pentru la viemisori decat sa-l plimbe astia sa „il arate” peste tot…
Halleluia, caci a lor va fi imparatia, a anorexicilor. Iar pucioasa va ramane pentru vanzatorii de herbalife :p
Suntem victime ale ambalajelor si ale „traditiilor” unui neam infometat , si aici trebuie echilibru . De frica sa nu murim de foame maine ajungem sa facem risipa .Eu ma antrenez de acum , in fiecare duminica seara nu mananc nimic si chiar nu simt nevoia … hrana creaza dependenta ?!?
http://antena3.media-toolbar.com/