A venit momentul să zic şi eu, ca tataie: „păi pe vremea mea nu erau, nepoate, aşa furtuni seară de seară, două săptămâni la rând…”
Râdeţi, râdeţi, dar chiar nu erau.
Articol din categoria: ACTUALITATE
A venit momentul să zic şi eu, ca tataie: „păi pe vremea mea nu erau, nepoate, aşa furtuni seară de seară, două săptămâni la rând…”
Râdeţi, râdeţi, dar chiar nu erau.
Articol din categoria: ACTUALITATE
29 comentarii Adaugă comentariu
Mai e cineva care nu crede ca se schimba clima? Ca o fi de la carbon, ca o fi de la nush-ce periodicitate astronomica, fapt e ca se schimba – si nu in bine.
vai de capul nostru, o sa murim toti ca dinozaurii si o sa ajunga Pamantul pe mana insectelor…
hai mai Vlad, astea au fost furtuni?
Ketherius – iar expresiile „ne-am ars” şi „ne-am dus pe copcă” vor căpăta noi înţelesuri.
Julius – acuma, „pe mâna insectelor” sună chiar înfricoşător, dacă stai să te gândeşti.
Alex – aoleo, tu unde trăieşti?
Din punctul meu de vedere e mai mult decat OK! Simt ca fiecare ploaie care vine in fiecare seara e ca un pansament pentru suflet. Si iubesc ploiele de vara asa cum le iubesc si copiii astia frumosi pe care i-am vazut de multe ori pe munte:
http://www.trilulilu.ro/sobypunk/d066f4467d569b
Nu va mai multumeste nimic. Stati toata ziua si va uitati la documentare pe National Geografic si visati la Gradina Paradisului. Asa e normal sa fie natura cu furtuni si cu arsita, asa cum e si dragostea cu certuri si cu iubire.
Nu o venit sfarsitul lumii fratilor. Ce va tot ingrijorati atat? Mai cade un copac, se mai inunda o sosea, se mai crapa un parbriz.
La cate injuraturi trimitem zilnic celui de sus trebuie sa isi descarce si el nervii intr-un fel. Macar acum cat e in concediu. Apoi revine iar la post si ne pazeste pe toti.
Sau poate e de vina Sf Petru de data asta. E sefu plecat si acum da petreceri. „Ia Sfinte Pavele bag-o pe aia cu .. sa moara dusmanii mei” :))
Eu astept o tornada pana la sfarsitul verii. Sa avem si noi „aleea tornadelor”: Facaieni – Bucuresti – Corbeanca.
Vlad, stai sa vezi prin august cand o sa fie 40 de grade in Bucuresti si o sa vina fronturi atmosferice reci din nord 🙂 .alea furtuni, pentru ca in Bucuresti exista microclimat (prea mult beton care se incalzeste si da nastere unor mase de aer cald etc.).
am prins furtuni care au ras jumatate de padure la munte si inainte si dupa ’89. am prins zapada de 1 mai la Cluj prin ’86 daca nu ma insel, la 3 zile de cand facusem plaja la Felix. la un moment dat am fost curios sa ma uit pe niste rapoarte meteo dinainte de ’89 si sa stii ca au fost ani foarte caldurosi si atunci, dar si ani foarte ploiosi.
tornade au fost de peste 100 de ani in Romania, numai ca atunci n-aveau oamenii mobile sa le filmeze. inundatii au fost dintotdeauna, numai ca oamenii nu-si faceau case in zona indundabila.
dar pentru ca mass -media face eveniment din orice ploaie mai sanatoasa…
poate se schimba clima, dar este normal, orice sistem este intr-o perpetua modificare si din pacate modificarile nu se pot observa decat intr-o perioada lunga de timp.
Alex – mda, dar de ce să ne mai îngrijorăm şi noi, dacă nici pe încălzirea globală nu mai putem conta? 😀
Aprob pozitiv punctul de vedere al lui Alex. Furtuni si zapusheli si inundatii si fulgere si viscole au fost si vor mai fi. Doar atitudinea tabloidizanta a presei face sa ni se para ca traim o apocalipsa perpetua.
Da, da. Presa e de vina. In ploaie cu ei, mama lor de reporteri de teren cu cizmele pana in gat in baltza de doua palme adancime.
eu n-am decat o singura problema: mi-e frica de furtuna, de tunet si de fulger!!! 🙁
si cum de cateva zile bune sunt singura acasa, nu ma incanta deloc ca seara de seara, sa imi strang inima intr-un purice si sa zic: nu s-o termina o data?!
mie’mi plac furtunile astea in fiecare seara, n’am mai dormit de nush cand asa bine nopti in sir!
totusi, poate nu ploua si’n timpul bestfest… sa’l intrebam pe nalu ce ni se pregateste 🙂
a. iar poza ta e creepy rau, apocaliptica pe’alocuri!
Dupa cum stii, oamenii in varsta mai au si pene de memorie. Daca dai un refresh, o sa-ti amintesti ca a fost un an – nu-l mai tin minte exact, ca-s si eu la fel de tanara ca tine – in care Cristian Topescu tot comenta meciurile de fotbal si spunea ca nu exista zi in care sa nu ploua (si erau tot ploi din astea, de vara, cu reprize torentiale, cu tunete si fulgere). Ce-i drept, lipseau turbioanele.
De cand ma stiu cea mai ploioasa luna a anului e iunie. Dar ce-i drept, nu intotdeauna cu furtuni noaptea, ci cu ploi torentiale ziua.
Mi-ar fiplacut sa fi fost televiziuni, mai ales particulare, in februarie 1954. Cred ca nici Moscova n-a vazut asemenea troiene. La sfarsitul lui martie, cand am venit eu in Bucuresti pe marginea caii ferate se circula pe alocuri printr-un fel de tunel de zapada inalt cat trenul. Imi si inchipui reportajele facute pe schiuri,pe urmele soldatilor care aprovizionau capitala cu paine. Eh, avantajul de a fi Matusalem, nu ma mai sperie furtunile de vara! 😀
Am uitat o virgula dupa Bucuresti si s-ar putea intelege ca am venit pe marginea caii ferate. 😀 O sa fac si eu ca militianul din banc care l-a rugat pe sef sa puna el virgulele si alte semne de punctuatie in raport.
Frumoasa poza!
A zis cineva, da’ nu mai stiu cine, cã-n Londra-i vremea asa de nasoalã pentru cã acolo toatã lumea vorbeste despre ploi mocãnesti/ciobãnesti, ploi cu bãsici/bulbuci, ploi diluviene, ploi cu gãleata si câte si mai câte alte intemperii, furtuni si vijelii.
Mai bine io zic ceva de poza aia sumbrã de deasupra, cu care reusi @Someone sã-mi strice ploile, pardon, buna dispozitie. Ce-mi plãcu mie mai mult si mai mult la pozã e titlul de i-l dãdu autorul ei, aflat într-un moment de inspiratie divinã. Auziti colea nume si prenume de pozã: Cer cu zid 1. Unu’ ãla din coadã vrea sã-nsemne cã poza mai are frati mai mici p’acasã, iar momentul ãla de inspiratie al lu’ ta-su’ a fost unu’ lung.
mie nu mi se pare deloc posomorata poza(mie imi plac ploaia si cerul innorat-nu tot timpul, da’imi plac).
in plus, eu i-as fi spus „peste zid” (ca peste zid e cerul, adica zborul, libertatea) si nu ar mai fi fost asa trist florian, saracutul 😛 .
he he au aparut si pozele color si sunt frumusele foc.
@luminita
Pãi când te cheamã luminita iti dã mâna sã-ti placa vânturile, valurile, norii, tunelurile si alte chestii d’astea nashpa, cã atunci când ele se terminã lumea dã de tine si se bucurã.
Iar tristetea aia a mea a fost o prefãcãtorie, doar-doar s-o ivi vreo luminitã sã risipeascã furtunile astea de p’aci. Vãd cã mi-a iesit.
Viorica – ştiu despre zăpezile din ’54, am văzut şi ceva imagini de atunci, ştiu ă au scos tancurile. Ce distracţie!
Florian – al naibii, ce detectivistică ai făcut 🙂
Memoria de cele mai multe ori e selectiva. Doi ani secetosi sterg toate amintirile ‘umede’:)
Pacat ca nu va mai aduceti aminte de 2005 un an cu o vara foarte ploioasa si racoroasa cand am avut peste 80 l/mp la o singura ploaie (mult mai mult decat toate ploile din ultima saptamana). Iunie e cea mai bogata in precipitatii luna din an si in 2009 am avut si o circulatie dinspre Mediterana care a adus aer foarte umed, cald si instabil. Opus lunii mai in care nu a plouat aproape deloc.
@florian
tunelurile cu ce mai e in ele nu-mi plac si nici nu mi se potrivesc. poti sa le pastrezi pt luminitele din familia ta, ca tot le-ai adus in discutie. pastreaza si vanturile ca tot tu ai pomenit de ele.
inteleg acum de ce apelezi la „prefacatorii”, the real thing e prea dezagreabil.
PS gluma mea a fost una neintepatoare si nevinovata, chiar merita reactia aceea din partea ta?
Sau ne uitam noi mai rar la cer?
Păi, fără furtunile astea, nu era mai puţin „material” pentru poze?
@Someone
Florian e pseudonimu’, in buletin scrie Sherlock Holmes.
@luminita
Ce te bãsicasi bre în halul ãsta, cã si gluma mea a fost la fel de neîntepãtoare si nevinovatã ca si a ta. Nu stiu de ce ti s-a pãrut o reactie nelalocul ei, dar reactia ta e cu sigurantã cel putin ciudatã.
Politetea mã obligã totusi sã-mi cer scuze cã te-am supãrat, chiar dacã habar n-am cu ce te putea deranja rãspunsul meu. Dacã nu-mi primesti scuzele si rãmâi în continuare bãtoasã, sã fii iubitã.
@florian
rolul asta te prinde cel mai bine.
@luminita
???
@luminita
Vad ca nu vrei sa ma luminezi despre ce rol spui ca m-ar prinde cel mai bine, dar o sa te lamuresc eu despre ce era vorba in primul raspuns pe care ti l-am dat si din care nu stiu ce ai inteles, de ai sarit asa in sus.
„Vanturile, valurile” le-am furat din Eminescu, iar tunelurile din celebra expresie a lui Ciorbea „luminita de la capatul tunelului”.
Am scris ca atunci cand vanturile, valurile, norii (intr-un cuvant, furtuna) se termina si se lumea da de tine (adica de luminita, adica se lumineaza afara), se bucura.
Am mai scris, plagiindu-l pe Ciorbea, ca lumea care parcurge un tunel se bucura cand acesta se termina si da de tine, adica de luminita de la capatul tunelului, adica ajunge la lumina.
Mai explicit de atat nu reusesc sa fiu. Daca mi-ai inteles explicatiile si daca in continuare consideri ca raspunsul meu a fost jignitor, ma autodeclar KO. O fi vreun prosop pe aici, sa mi-l arunc in ochi?
Frate Petrean, vad ca te-ai apucat serios de fotografie si ca ea n-are nimic impotriva 🙂
Felicitari, ai inceput sa faci niste poze foarte misto.
Si daca ploaia iti mai aminteste si de trecutele iubiri… Nichita iti rascoleste melancolia (nu doar in luna lui Marte)…
Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.
O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.
Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.