Nu mi-aş fi închipuit niciodată că un peşte m-ar putea privi cu ură – adică nu un peştişor dintr-ăsta, de acvariu, cât un deget de lung. Dar s-a întâmplat, pe cinstea mea. Se întâmplă.
Îl mai ţineţi minte pe blegul care s-a făcut şef după ce şeful adevărat a plecat în tabăra acvatică de la birou? Ei bine, după aproape un an de box cu cel mai fraier dintre toţi peştii fraieri de acvariu pe care i-am văzut vreodată, teroristul ăsta făcuse muşchi şi căpătase aşa, chiar sub apă, un aer de killer. Victima bumbăcelilor zilnice mai avea un pic şi scria „ajutor!” cu bule.
L-am mutat într-un acvariu mai mic – un acvariu confort 3, ce să-i faci, nema plante, nema nisip, nema scorbură – dar am zis că un timp de reflecţie nu i-ar strica.
Acvariul confort 3 stă lângă cel mare. Bătăuşul poate vedea luxul, la juma de metru distanţă. Stă şi se chiombeşte toată ziua cum dau ăia petreceri c-au scăpat de el. Când nu se uită la sclavii lui, mă săgeată pe mine cu nişte priviri încărcate de ură. Am senzaţia că încearcă să-şi crească o dantură, cum a văzut deunăzi la televizor, în documentarul ăla despre Marele Alb. Nişte dinţi ascuţiţi şi otrăvitori, ca să-mi halească 3 degete deodată când mă apropii de el.
Azi i-am arătat caninii mei, drept răspuns. În loc să se sperie, a privit cu interes. Am senzaţia că şi-a luat, mental, notiţe.
Trebuie să-mi amintesc să mut Moby Dick în cealaltă bibliotecă, sunt sigur c-o citeşte telepatic. Ziceţi-mi Ismael, dacă vreţi, dar peştele ăla e lucrarea diavolului.
19 comentarii Adaugă comentariu
Pai vezi daca ii lasi sa se uite la tv… plus ca nu stiu pe nimeni caruia sa-i fi facut bine cititul 😛
Regim de teroare si tinut pe intuneric (intelectual vorbind) – asta ii trebuie. Sau sa il aduci pe seful suprem inapoi >:)
Frumoasă scriere, meştere!
În altă ordine de idei, tata peştilor de acvariu este broasca ţestoasă de Florida. A mea, acu’ trei ani, a halit patru în treizeci de secunde… (Făcusem greşeala să întreb pe băiatul de la magazinul de animale dacă pot s-o pun împreună cu peştii. Răspunsul său afirmativ a însemnat condamnarea întregii colonii de dungaţi…)
Eu tot cred că chinui peştii, buni sau răi. După cum îţi chinui şi colegii de birou procopsindu-i cu exemplare urâte. De tot!
adc – mai poţi încerca o vidră, am auzit că îi plac peştii foarte mult, e chiar pasionată 🙂
Rita – poate merge cu vorba bună, eu ştiu 😀
Odojak – singurul peşte despre care te-am auzit spunând că-ţi place este dorada (în sare), aşa că nu eşti tocmai o autoritate în materie de acvarii, să ştii. dar poţi veni la meditaţii 🙂
ma, stii pisicile alea de le agati de parbrizul masinii? agata-i una de acvariu, sa se uite fix la el. cu astia trebuie sa joci tare, sa nu te simta ca ti-e frica 😀
Prin biblioteca aia nu există şi vreo carte de bucate? Mă gândeam că ai putea să o laşi deschisă lângă acvariu, ca din întâmplare, la capitolul cu preparate din peşte.
Sau pisica aia neagră care se chinuieşte să nu cadă de pe pervaz, nu crezi că s-ar simţi mai confortabil în bibliotecă? Cu siguranţă că dantura unei feline este mult mai convingătoare, când vine vorba de scos gărgăunii din capul unui peşte recalcitrant.
Iar dacă nicio metodă de reeducare nu dă roade, criminalul poate fi transferat din garsoniera acvatică de confort 3, într-o celulă de securitate maximă cu capac Omnia.
Ai pus-o!:)))
Eu un locul tau nu as adormi linga acvariu…. :))
Frumoasa poveste cu talc 🙂
speram sa ni-l arati pe bleg in niste poze.
povestea asta îmi aminteşte de o alta, similară, cu o prietenă care a ieşit răvăşită dintr-o luptă cu un gîndac: „s-a uitat la mine, pe cuvîntul meu, şi m-a atacat!”. da, ştiu, încă mai rîdem pe tema asta. dar ea a rămas convinsă că gîndacul s-a ridicat niţel cu antenele la ea şi, dacă ar fi avut suficientă înălţime, ar fi capsat-o de nas.
Am un motan care poate rezolva rapid cazul 🙂 …. si fara urme …
Cred ca ar trebui sa cumperi niste raci mustaciosi si sa-i arunci in mijlocul „leilor” tai din acvariu. La cit de somnorosi sint cred ca ar echilibra atmosfera tensionata creata la fata locului.
Nici o pisica n-ar strica sa-i disciplineze un pic. Mi-aduc aminte ca avea tata un acvariu cind eram mai mica. Mai ramasese un singur peste in el. Acvariul era inalt si luminat iar mitza e care o aveam in dotare avea obiceiul sa se sprijine cu labele de acvariu si sa se holbeze la pestele ala, cu privirea aia de „ori tu, ori eu”. Pina la urma, pestele a dat ortul popii lovindu-se cu capatina de acvariu, probabil speriat de coana mitza.
Nu ar fi mai bine sa emigrezi? inainte sa te haleasca rechiniii? [nu la aia din acvariu ma refer]
chiar nu vreau sa scriu un necrolog despre unul care nu s-a nascut in tara potrivita…
Misto treaba.Intotdeauna i-am banuit pe pesti de ipocrizie, ca-s mai destepti decit par adica, asta-n vreme ce unii oameni par destepti da
sint mai prosti decit par.ce contradictie dom’le, ce contradictie…
am avut odata pesti, una mare si urit i-a halit pe toti si facea o mutra inocenta de ziceai ca io i-am mincat pe nenorocitii aia nu el. I-am dat de mincare pina-a crapat vezica-n el si l-am gasit plutind ca aia pe gange. L-am aruncat in buda cu satisfactie totala si m-am lasat de crescut pesti.
@luana
O răzbunare ca la carte şi cu efect definitiv ar fi fost să-l mănânci şi tu pe el. Aruncându-l la budă, ai riscat enorm. Ca toţi peştii ipocriţi şi mai deştepţi decât par, sunt sigur că ăla al tău mare şi urât a făcut pe mortul. Când l-ai aruncat în budă a luat-o pe traseul conductă – râu – fluviu – mare, iar la punctul terminus te aşteaptă să îţi faci apariţia. Când pleci în concediu ia-ţi şi un harpon în bagaje, o să ai nevoie.
This is a film about a man and a fish.
This is a film about dramatic relationship between a man and a fish.
The man stands between life and death.
The man thinks,
The horse thinks,
The sheep thinks,
The cow thinks,
The dog thinks.
The fish doesn’t think.
The fish is mute.
Expressionless.
The fish doesn’t think,
Because the fish knows
Everything.
The fish knows
Everything.
Ilinca – ah, da, nu mă gândisem! 😀
@Ilinca
Dacă s-ar fi gândit, nu ar sta acum suspendat între viaţă şi moarte. Si-ar fi luat un cal sau o vacă.