Ca urmare a unui lanţ de împrejurări neprevăzute din viaţa mea, care au început cu refuzul unei ferestre de a se mai închide, în acest moment* câteva persoane, pe care nu le cunoşteam până acum două săptămâni, se ocupă să-mi demoleze baia.
Înainte de asta, mi-au aruncat găleţi de apă pe pereţi, mi-au cărat prin sufragerie un portbagaj de de nisip şi de ciment, au dat cu şmirghel pe tavane şi cu şpaclul prin crăpături, precum nişte înfricoşători stomatologi ai zidăriei.
Sunt zugravii.
M-am străduit să-mi organizez o retragere demnă şi coordonată, dar jihadul acestei renovări m-a dovedit. Am fugit în dezordine până am ajuns pe ultima linie de apărare, în bucătărie. Aici e îngrămădit tot ce-am mai putut recupera din universul meu. Din când în când, ei tatonează tranşeea mea cu atacuri diversioniste – „dom’ Petreanu, veniţi puţin să v-arătăm ceva”.
Am fost prins într-un maelström. Nimic nu-l anunţa. Trebuia doar să repar o cercevea. Dar de la asta am trecut la ferestre termopan, pentru că „nu se mai fac d-astea de lemn cu geam, dom’ Petreanu, ce dreacu'”. Instalarea termopanelor a impus o reparaţie a zidăriei, care a dus la o zugrăveală în pereţii alăturaţi, pentru că „ia uitaţi cum se umflă calciu’ ăsta, dom’ Petreanu, trebuie să-l dăm jos şi aici”. Reparaţia zidărie s-a transformat într-o zugrăveală generală, pentru că „ce naiba, şefu’, nu puteţi s-o lăsaţi aşea, ia uitaţi ce urât se vede”. Zugrăveala generală a condus, firesc, la schimbarea căzii, pentru că „mamă, da’ de când e cada asta, dom’ Petreanu?”. Şi nu poţi schimba o cadă de fontă îngropată în zidărie fără să dai jos faianţa şi gresia, pentru că, pur şi simplu, „n-ai cum altfel, dom’ şef”.
Când scriu aceste rânduri, artileria ciocanelor de zidărie anunţă un nou atac general. Rezervele de apă sunt pe terminate; praful îmi scârţâie în dinţi; vecinii mă pândesc să mă linşeze; internetul cade din cinci în cinci minute şi nu ştiu niciodată dacă mai revine; nici o veste despre întăriri, nici o veste despre negocierile de pace.
Dacă pătrund şi în bucătărie, mă voi baricada în propriul meu cuib al vulturilor. Pe balcon. Va fi un sfârşit glorios, în care vor curge valuri de vinarom. Ca un leu încolţit mă voi lupta, prin dălţi, prin praf, prin prin mii de bidinele.
Ştie cineva dacă plouă zilele acestea?
____________
* text scris la amiază, într-unul din rarele momente în care legătura internet cu lumea civilizată încă funcţiona
38 comentarii Adaugă comentariu
Bine ai venit printre noi! Cand vei termina renovarea, vezi sa nu patesti ca mine si sa-ti reabiliteze blocul. Adica sa-ti sparga tot ce-ai bibilit tu si sa te lase vreo opt, noua luni, daca nu un an…sa mai astepti…sa termine reabilitarea, spartul peretilor, inlocuitul tevilor, d’astea… Eu daca mai prind pe vreunul, m-am decis: il strang de gat!
Si uite cum sprijini tu, direct, industria constructiilor si relansarea economica … Sfat util: o cutie de distonocalm … o pastiluta dimineata … si doua seara 🙂 Si nu uita sa negociezi la sange tarifele cu mesterii …
aaa, deci de asta erau posturile din ultima vreme asa de cenusii, simti ca te sufoci, esti prins in capcana de oamenii muncii. tu dadeai vina pe situatia politica!!!
Domn’ Petreanu…, fiti tare dom’ Petreanu ! 🙂
Ascunde băutura.Sau mai bine du-o de-acasa.
„Erau zugravii” Şoc şi groază! Buhuhu! Bănuiesc că unul ti-a întors o mână la spate cu cheia de şaişpe în timp ce al doilea s-a apucat să-ţi tatueze cu preduceaua pe fesa dreaptă însemnul breslei zugravilor. Ca să ţii minte toată viaţa… fugiiiiiţi!
Calmează-te. Singurul atac pe care-l dau este la portofel. Şi din asta nu se moare.
Tu le poti face fata, dom’le general :)) Retragerea-i strategica, razboiu’ e-al tau!
Aha. Bine ai venit in lumea celor adultzi si tristi. Aha. Asha s-a calit otzelu. Cu bidineaua.
Nu’i nimic. Stai linistit. Cicatricile emotzionale se vor tamadui in timp. In mult timp. Cam aproximativ oarecum trei spre cinci spre sapte ani. Fics cat ii trebuie zugravelii sa imbatraneasca si sa se scorojeasca si sa fie nevoie sa chemi din nou desantul de comando.
Life is a bitch and then we (re)decorate.
🙂 :p
Nu plati in avans.
După atâta deranj, e imposibil să nu fie nevoie şi de schimbarea parchetului. Zugravul încă nu ţi-a spus-o pentru că te-a văzut mai impresionabil şi nu vrea să ai vreun şoc până nu îţi umflă toţi banii. Mă rog, nu chiar pe toţi, îţi mai lasă cât să-ţi ajungă si pentru văr’su, parchetarul.
:))) bun sfatul cu plata in avans…
Tine-te tare pe pozitii si nu-i lasa sa-ti faca cum vor ei. Nu-i lasa sa-ti sparga peretii, chiar daca-s de BCA. Parchetul, daca-i laminat, ghinion. Si daca tot chimbi cada, du-te la Romstal si ia-ti alta tot de fonta. Eu am gasit acolo dupa multe cautari. Merită toti banii din lume. Asta daca nu vrei sa incerci baiţa la lighean. Astea de acril sau tabla fix asa sunt.
Asta asa, ca un sfat, ca tot romanu-i preceput. Si mai ales, patit.
Bafta si nu-i lasa pe Dorei pe lânga acvariu. Nu se stie niciodata cind e dezlegare la peste.
urmeaza nu doar parchetul, ci si tocaria (usile, daca ai schimbat ferestrele), dar la mobilier te-ai uitat, dom’ sef? bucataria, baia si vezi ca au bagat marfa la exotique…
Daca ai dat vreun banut in avans, altul decit pentru materiale, esti un om pierdut. Aia pleaca sa antameze alta lucrare si te lasa pe tine balta, mai se intorc dupa doua saptamini cind il lasa si pe alalalt client balta. Nu-i nimic, e soare afara, un sac de dormit s-o gasi pe undeva, masina mare ai…Vezi, mai pastreaza si ceva vechituri. Eu n-am facut miscarea asta si-acu ma simt de parca as locui intr-un show-room.
Salutare
ia zi-le tu asea:
buey fratilor, ca Baicoi e oras.
Deci io daca voi munciti mai mult decat ie cazu, si deci ma costa mai mult deca nea-m inteles, deci io tre’ sa va cer factura, ca na-m asea da multe lovele, deci o scot pa factura. ‘steti platitori da teve-a, da?
si sa vezi ce harnici devin.
sau te vizitez la urgente cu niste senviciuri 🙂
Terminati cu prostiile !
A pus termopane ? A pus si a supravietuit. Chiar fara sa foloseasca metoda mea cu prietenii suparati.
Dar de data asta i-o recomand cu caldura. Zugravii sunt deja alta categorie. Super-grea.
Oamenii sint de trei categorii: buni, rai si zugravi.
aoleu !!! vai de tine eu cind am renovat apartamentu am stat sase luni la ficamea altfel o luam razna .ai grija cum platesti zugravii ca s-ar putea sa aduci altii sa repare ce au sticat astia si sa vezi distactie.tinete tare ca nu faci fata altfel
sorry iar am mincat litere din viteza
Bravo, @elena, sprijinul moral pe care i-l dai îl va ajuta mult. Bine că l-ai liniştit cu durata, că sase luni trec cât ai clipi.
dar de unde ai luat aceştio zugravi, de pe stîlpi , de pe afişe?
..:) … Dupa ce vor pleca navalitorii – zugravi , banuiesc ca va trebui sa faci fata femeilor care vor veni sa-ti faca , curatenie .. Atunci sa te tii :))
Mă gândesc să iniţiez un grup de consiliere psihologică – Fundaţia „Revenirea”, sau cam aşa ceva. „Există viaţă după zugrăveală”, nu ştiu…
Si la final (nu uita de ce a spus vax-albina – nu da un sfant) CONTROLEAZA. Nu te lasa „furat” de povestile „noi am lucrat si in germania” – controleaza ! Nu te muia la „se poa’ dom’ petreanu, tocmai ‘mneavoast’ ?” sau „ne jicniti, nu credeam sa …” – zambeste ambiguu si ciocaneste fiecare placa de faianta, pune nivela pe ferestre si usi, umple cada (peste „prea plin”) cu apa, trage dopul si asculta daca vecinul „de jos” incepe sa tipe. Si daca totul este corect, tot zambind, plateste. Dar nu, fara sa CONTROLEZI.
Foarte fain scris….
Pe de alta parte, recunoaste ca de fapt chiar vroiai sa faci o curatenie generala si pirlita aia de cercevea ti-a oferit bunul prilej de a te urni la treaba…..
Confirm că există viaţă după zugrăveală.
Dar mai întâi există praf.
Orice zugraveala face praf si TE face praf.
ai curaj… eu sunt traumatizata, dupa ultima tura de mesteri! unul a fugit si n-am mai dat de el, iar ceilalti doi m-au stors de bani si au pus prost gresia si faianta…
cat despre vreme, maine cel putin va fi cald. vreo 26 de grade:)
auzi, da’ un coif de ziar ti’au dat si tie, daca tot esti reporter de razboi? eu am scapat de tot acest stres de care povestesti tu: pentru toate acestea exista domnul nicu. care are bun simt si talent de electrician, montator de rafturi, zugraf, faiantar, gresiar si diverse altele cu care eu nu vreau sa’mi bat capul.
cine n’are domnu’ nicu, sa’si caute!
Priveşte partea bună a lucrurilor – sunt unii care şi-ar dori să renoveze, dar nu au ce 😛
Dom’ Petreanu, eu nu mi-as face griji. As aduce o camera veche din alea trimise la casat si as pune-o pe un trepied intr-un colt si-as porni-o sa se vada becu rosu.
Pe urma le-as promite ca daca-mi place cum au lucrat, ii recomand si mai departe. Si daca nu-mi place nu le dau un sfantz.
A propos de sfaturi, ai grija, curatzenia de dupa zugraveala se plateste separat. Daca nu ai negociat asta inca, inarmeaza-te cu niste bani in plus, ca altfel te lasa cu molozul in casa.
Succesuri!
Pff, eu am avut niste oameni excelenti la mine, si n-a fost vorba doar de zigraveala, ci si izolarea casei pe exterior, tencuit, reparat acoperisul etc… A costat mai mult dar au lucrat repede si cu grija mesterii, au acoperit cu folie de plastic mobila, au plimbat-o prin casa in asa fel incat sa pot sa stau si eu seara la TV fara sa trebuiasca sa scot fotoliul din debara… Si tot pot sa zic ca a fost traumatizant. Numai cand ma gandesc cum se apucau de galagie la 7.30 si nu se opreau pana la 7 seara… 😀
fabulos.
promite-le ca le faci reclama gratis pe blog, poa’ iti fac o reducere. 🙂
Va inteleg perfect si empatizez cu situatia dvs. Am trecut de 2 ori prin renovare totala si a fost una dintre cele mai traumatizante experiente posibile. Zugravii, cei care fac termopane, instalatorii…toti iti mananca zilele tacticos, nu-si fac treaba bine etc. Detaliile le stiti. Incercati, pe cat posibil, sa va mentineti optimismul. Se vor termina toate la un moment dat, cand va ramane doar curatenia si linistea! 🙂
Ba, ce frumos scrii.
ai schimbat si tocul usii de la baie ? si daca ai schimbat o usa nu le schimbi pe toate ?