Inevitabil, în orice discuție despre cum trăim și ce-am pierdut, apare afirmația că stăm pe loc, că am rămas la fel, că au trecut de pomană (aproape) trei decenii de la revoluție, că România nu s-a schimbat.
Nu-i adevărat. Ne-am schimbat foarte mult și nici România nu mai e deloc aceeași. Omul e o ființă adaptabilă, iar asta presupune să se obișnuiască repede cu noul, fie el bun sau rău. Memoria scurtă e o binecuvântare și un blestem, în același timp, dar, dacă vrem să comparăm prezentul cu trecutul, avem uneltele potrivite și destule dovezi.
Aveam alte preocupări, pe atunci, alte priorități și alte așteptări de la viață. Acceptam alte standarde. Succesul se măsura altfel. Cum? Cu unități de măsură mai mici și mai ieftine.
Nimic mai instructiv decât să răsfoiești colecțiile de ziare din anii ’90 – și, mai ales, rubricile de anunțuri, ca să percepi, acut, diferențele. Dacă editorialele reflectă interesele politico-economice ale elitelor, cât de elite or fi ele, și dacă știrile descriu situațiile ieșite din comun dintr-o țară, în paginile de anunțuri găsești viața reală, brută, needitată, nefiltrată. Acolo vezi ce era important pentru oameni la vremea respectivă: ce se vindea, ce se cumpăra, din ce se făceau banii și pe ce se pierdeau. Ce ne interesează ne și definește.
Luați cea mai veche gazetă specializată de anunțuri din România, Anunțul Telefonic, care continuă să apară și în ediție tipărită (o performanță în sine). Deschideți numerele din 1992 (la doi ani după revoluție, praful ridicat de prăbușirea regimului comunist începea să se așeze și oamenii să se prindă ce-i important în viață) și căutați, mai întâi, anunțurile de mare publicitate: ele arată unde era cheagul, cine avea bani de reclamă și unde era speranța cea mai mare de profit. Sunt asocieri năucitoare de produse, servicii și interese.
Iată ce găsim la marea publicitate doar în nr. 41 al Anunțului Telefonic, ediția 25 mai – 1 iunie 1992.
- „O.K.importator direct” vinde, de-a valma, „țigări, cafea, ness, ulei de motor diesel și case de bani – import Iran”. Doamne ferește de-o-ncurcătură la livrare.
- SC Etna SRL închiriază, vinde și cumpără garsoniere, apartamente și spații comerciale dar, dacă asta nu merge, oferă „en-gros” și „TV, VCP (ce-o fi VCP?), VCR, casetofoane precum și detergenți”.
- În același număr, Archer Impex SRL, din strada Alexandrina, „desface en-gros la cele mai avantajoase prețuri electronice, vopsea auto, articole de tinichigerie auto și (…) zaharină” (dacă tranziția e amară, noi o îndulcim!)
- Comex Trading Co. SRL „desface en gros” (în hotelul Union) „dulciuri: biscuiți, caramele, bomboane, acadele… produse ale firmei MINOO” (neîndoielnic, o celebritate în lumea firmelor producătoare de acadele) dar și „covoare, perdele, încălțăminte damă, bărbați, copii și îmbrăcăminet sezon”. Ceva-ceva tot o ieși.
- Pemico, „firmă serioasă, ofertă serioasă, prețuri… accesibile” (v-ați prins, da?) vinde Pepsi-Cola, Orange (ce?) și „hîrtie igienică China” (poate ultima necesitate pentru care ți-ai dori o chinezărie, aș remarca).
- În fine, firma Himpex ne avertizează, prietenește, „aveți numai o săptămână, să nu pierdem ocazia!”, se presupune că pentru a cumpăra calculatoarele „PC 286-386-486 (U.S.A.)”, dar și pentru „mochete import Iran și curmale presate”.
O să pun la finalul articolului o galerie foto cu aceste anunțuri, pentru că grafica și culorile sunt, de asemenea, grăitoare (de asemenea, linkuri către câteva ziare de-atunci, scanate, pentru aprofundarea materiei, cum ar veni).
Dar adevăratele delicii se găsesc la anunțurile de mică publicitate, unde afli ce-l interesează pe cetățeanul simplu, trecător prin anul 1992 și trăitor fără voia lui de vremuri interesante. Iată câteva, selectate din numerele Anunțul Telefonic apărute în 1992.
Diversificarea este cheia:
N-am bani, dar aș vrea și eu ceva, mi-e rușine să zic:
Și-așa mergem pe șosea ca pe câmp (plus că motorina o iau de pe marginea drumului):
Misterele revoluției lovesc din portbagaj (sunați numai dimineața):
Grăbiți-vă, în 10 ani o să fie exact pe dos:
Pour les connaisseurs, mai avem și-o blană de urs, în pădure:
Proști, dar curajoși:
Manager bancar, virgin, doresc o schimbare:
Frezor, nu coafor:

11 comentarii Adaugă comentariu
VCP = video cassette player
VCR = video cassette recorder.
Just as simple.
Unul putea doar să redea, celălalt putea să și înregistreze.
Frezor e prelucrator prin aschiere, nu are nicio legatura cu coaforul…
Oricum,poanta e tare
Vand viitor blog de succes petreanu.ro la numai 2 dolari.pe ora.
Schimb Dacia 1310 cu treatment la herculane
Pt 10 ani.
Nu sunati, ies eu din cand in cand.
Rog seriozitate!
Poftesc la apartamentul ăla cu 3 camere la 4900 de dolari, o mai fi valabil?
Mai am gasit trei perle de anunturi in editie.
– CEA mai simpla afacere – sunati-o pe Lucica la telefon 37.15.26, dupa 16.
– CARE este sensul si rostul vietii pamintesti? Informatie gratuita; Universelle Leben, 9/29 Postfach 5643, D – 8700, Wurzburg, Germania.
VAND „Regim burghezo-mosieresc de sorginta mafiota”, la doar 100 lei
Faina ideea
Corect se spune ‘Am mai gasit … ‘
Sunt fericit pentru el!
ce rău îmi pare că nu eram în București în ’92, m-ar fi interesat să cunosc o măslină marmarabirlik…
Am avut noroc cu anii 90, se putea o guvernare si mai rea: http://www.jurnalistii.ro/moartea-ca-prim-ministru/
alte așteptări, alte preocupări , alte standarde?? -posibil. . Dar unele reclama de acum (în presa on-line și în media, în general, sunt mai „tari ” în stupiditate [sau stupizenie]