Acum vreo lună, spre Braşov, blocat în trafic pe la Sinaia, după 3 ore de condus. Oscilez între înjurături de mamă şi blesteme (ne)ortodoxe – în ritmul ăsta, mi-ar trebui 3 zile până la Timişoara. Trag în parcarea de la Lukoil – dacă tot stau, măcar să-mi iau o cafea. Şi, în benzinărie, un tip cam neobişnuit, păzind uşa de la WC. Înăuntru, prietenul lui, doar puţin mai scund, în rest la fel de surprinzător.
Intru în vorbă cu ei afară – opriseră maşina chiar lângă a mea şi mâncau din portbagaj. Pască evreiască, o conservă de ton, cola. Evrei ultraortodocşi. Măi, fratile meu, de un’veniţi voi, mă?
Păi, din Nigeria, fac ei, cu o engleză americană uşor cântată. Iaca umblăm şi noi prin lume să întâlnim evrei uitaţi şi să le spunem că toată lumea-i bine.
Sunt new-yorkezi, de fapt. David e student la Drept, Benny cântăreţ la corul sinagogii. „Cântă chiar bine”, face David, şi obţine o strâmbătură de-a lui Benny drept răspuns. Sunt simpatici iar eu mor de curiozitate. Cum o fi să fii aşa? Cum e cu Shabattul? Dar cu perciunii? De ce le atârnă sfori din buzunare? Nu vor să vadă Piaţa Sfatului, mai stăm de vorbă, mai bârfim? Ne târâm împreună spre Braşov, ei urmându-mă în maşina lor închiriată. Cască gura la peisaj iar eu înnebunesc de plictiseală, acceleraţie-frână-a doua-acceleraţie-frână-stop.
Până-n Piaţa Sfatului leşin de foame. Ochesc o cârciumă, ne aşezăm, comand bere, cer cârnaţi pe băţ, piure, salată. Voi ce mâncaţi, ce beţi? „Păi nu mâncăm, că nu e kosher.” Corect, porcul nu e tocmai kosher, fac eu, dar o vacă, un pui, ceva? Îi ia râsul. „Kosher e despre altceva.” Da, da, ştiu, mă dau eu mare. Habar n-am. Îmi explică. E atât de complicat încât mă mir că n-au murit cu toţii de inaniţie deja. Păi şi dacă încalci porunca şi scapi la un caltaboş, ce păţeşti bre Iţic, iadul? Nuu, aici e şi mai complicat. Oricum, ce trebuie să reţin e că nu există iad veşnic la evrei. „Dacă Dumnezeu spune că te iubeşte, nu te poate condamna la suferinţă veşnică, nu?” Corect, admit eu, bună treabă, mai bună decât la catolici. Păi şi atunci, continui, de ce să nu profiţi? Ia un mic, dragă David, serveşte un oltenesc, scumpe Benny, bucuraţi-vă papilele, iubiţii mei, Dumnezeu vă va ierta!
Mi se face chiar milă pentru o clipă. Iată-mă băgând cârnaţi zemoşi pe sub nas, mestecând cu trosnete, în timp ce Benny şi David înghit în sec gogâlţuri de cola drept încheiere la simulacrul lor de gustare din conservă de-acum 60 de km. Aşa că, firesc, răsucesc cuţitul în rană: îmi pare rău că trebuie să vă spun asta, dar povestea cu kosher şi ne-kosher vă împiedică să cunoaşteţi lumea. Cultura unui popor înseamnă şi gastronomie, adaug ipocrit, ştiind că nici măcar mămăliga nu e autentic românească.
„Auzi? face David. Avem 23 de ani fiecare şi religia noastră zice că n-avem voie să cunoaştem femeia înainte de căsătorie. Crezi că mâncarea e adevărata noastră problemă?”
21 comentarii Adaugă comentariu
Hahaha!
Excelent!
Genial! foarte foarte misto!
Dar de bărbaţi zice religia lor ceva?:)) Întreb.
Oare nu se ating de femei tot pentru ca nu sunt kosher? 🙂
Si la noi exista cuvantul „cuser” preluat de la ei, insa are un inteles mai larg (nu-i cuser = ceva nu-i in regula)
Am citit acum ceva vreme pe wikipedia despre ce se incadreaza si ce nu la kosher, inclusiv ritualurile de preparare samd – e o lectura interesanta. Plus ca pornind de la restrictiile astea s-a creat o intreaga industrie.
Io m-as insura de la 15 ani.
Oricum m-am insurat la 21 … 😯
foarte misto. sper ca texte precum asta o sa le aduni intr-o carticica, eventual electronica.
Vladule, crede-ma daca blestemi ortodexeste, se prind 😆
M-am intors, nu demult, dintr-o calatorie din Israel. Am vorbit cu multi evrei plecati din Romania, printre care si o profesoara la Universitatea Americana de Studii Biblice. Singurul nostru punct comun-locul de nastere , in rest culturi si traditii profund diferite.Socant a fost ca, mergand in vizita la doamna cu pricina, de vrei 50 de ani, plecata din tara de pe la 10 ani, a primit de la gazda mea o…tufa de leustean! Si-a bagat nasul in ea, a tras in piept de vreo doua ori aerul imbalasamat al plantei si a lacrimat, zicand; asta e mirosul de acasa! M-am mirat tare in sinea mea…De acasa??? Care ACASA??? Acasa nu e in Israel pentru ea? Dupa 40 de ani plecata din Romania, evreica sadea, in propria tara, ACASA inseamna tot Romania….
evrei ultraortodocşi, care nu se abat de la cuvântul religiei, dar deschişi şi fără aere. drăguţi şi sinceri.
într-o situaţie asemănătoare, un ultraortodox român ţi-ar fi făcut capul calendar încercând să-ţi demonstreze că religia lui e „cea mai dreaptă şi adevărată religie”. expresia asta a folosit-o părintele stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei. într-o discuţie despre un subiect m-a întrebat, din senin, ce religie am. „romano-catolică”. iar răspunsul lui: „păcat, aţi ales greşit, ortodoxia e cea mai dreaptă şi adevărată religie”. absolut patetic.
:)))) foarte misto.
si pe tine te-a lasat inima sa mananci asa in fata lor?
Super tare, Vlad!
Ai mare talent de povestitor… sper sa ii urmezi sfatul lui Marius.
this is life.
real life!
A propos, chiar nu cred să fi auzit că ar exista în România un restaurant kosher, cum sunt atâtea micuţe prin străzi mai puţin populare din Paris, de exemplu!
Nu de alta dar băieţii aducea până şi vinul (un Carmel să’l mănânci pe pâine ca desert, nu să’l bei) din Israel.
cand am ajuns eu in Brasov (acum 4 ani) era un restaurant evreiesc pe langa Biserica Neagra, chiar pe strada cu sinagoga, mai jos de Poarta Schei. au tras obloanele, banuiesc ca n-aveau prea mare clientela…
:-)))
Si ce le-ai raspuns? :))
Ma! vazind pozele cu tine in vacanta, io daca eream evreu strain nu intram cu tine in vorba. Pe bune! Daca le luai marafetii?
vai cat de tare :))
kosher este mai mult decat un fel de a gati(nu amesteci branza cu carnea si altele). de exemplu animalele omorate pt ‘fripturi’sunt ‘corect sacrificate’.si arabii au asa ceva si se numeste ‘halal’.personal,uneori imi mai iau de o friptura de la macelariile arabesti din bucuresti.stiu cateva.in israel fast foodurile de ex care vand mancare kosher sunt ‘insemnate’de un rabi care se ocupa cu asa ceva printre altele.si e un fel de certificat care se da sau nu la cateva luni.personal gasesc,pe langa aspectul religios,mancarea mai usoara.pizza,desi pare mai putin delicioasa,e mai usor de digerat fara amestecul carne-branza.ha! exista chiar si un macdonald’s kosher in israel.so..no cheesburgers:) iti fac invitatia de a merge in Israel. E un loc deosebit,mai ales dc treci de aglomeratia de turisti care ‘o ard’pe via dolorosa cu harta in mana si aparatul foto.feel „the vybe”:)
cat despre baietii pe care i-ai intalnit…e interesant ‘pelerinaju’ lor…altfel…o sa iti citez cu un sfat pe care l-am primit de la un rabi repatriat din california in israel,cu adanci radacini in Iasi:”stai departe de extreme.sunt periculosi si cei care nu cred,dar si cei care cred prea mult”.(traducerea este aproximativa,n-o pot exprima).
Inchid cu cateva versuri din Hatikva, (la ‘facera’caruia a contribuit si un evreu plecat tot din Romania:-)–
Kol od balevav penima/Nefesh Yehudi homiya(…)-asta vis a vis de ‘demersul’ celor doi…yehudi:)
Frumoasa povestirea 🙂