Pe malul budapestan al Dunării, la câteva sute de metri de spectaculosul Parlament Ungar, se află unul dintre cele mai emoționante monumente memoriale dedicate victimelor ideologiei naziste.
60 de perechi de pantofi din fier sunt fixate în piatră, chiar la marginea apei. Sunt încălțări de bărbați, de damă, de copii, de calități diferite și cu modele diferite, lăsate pe mal într-o oarecare dezordine, așa cum facem cu toții când ne descălțăm în grabă. La fel, și aici, este ca și cum oamenii s-ar fi descălțat chiar atunci și ar fi dispărut, cumva, în ciuda oricărei logici – unde să fi plecat oamenii aceștia, așa, desculți, chiar de pe cheul Dunării?
Pe o placă poate fi citită următoarea inscripție, în engleză, maghiară și ebraică: „În memoria victimelor împușcate de Crucile cu Săgeți și aruncate în Dunăre în anii 1944-1945. Monument ridicat în 16 aprilie 2005.”
Peste 3.500 de oameni (bărbați, femei, copii) au fost uciși de milițiile naziste pe malul Dunării în cele câteva luni în care organizația Crucile cu Săgeți a deținut puterea în Ungaria, spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Victimele erau obligate să se dezbrace la piele și să se descalțe înainte de a fi împușcate în spate. Cadavrele cădeau în Dunăre, fiind astfel rezolvată problema eliminării acestora. Obiectele personale erau păstrate – fie pentru a fi vândute de ucigași, fie ca să le poarte chiar ei.
Cu alte cuvinte, viețile victimelor (și chiar și corpurile lor), valorau mai puțin decât pantofii pe care-i purtau.
Privești încălțările de fier de pe malul fluviului și nu poți să nu te-ntrebi cum ajung să se prăbușească societățile în asemenea abisuri morale. Cum de n-au învățat oamenii, încă, să recunoască momentul în care propriile spaime se transformă în ură. Cum de nu știu, încă, să-i identifice pe cei care se străduiesc să le preschimbe spaimele în ură și să se ferească de ei.
Astă vară, într-o dimineață foarte fierbinte de august, m-am așezat lângă șirul de pantofi de pe malul fluviului și am meditat un timp la modurile în care se repetă istoria. Iată, după 70 de ani de la apocalipsa nazistă, după 30 de ani de la căderea comunismului, se ridică din nou mișcări politice care transformă spaime în ură, care inventează conspirații și oferă, convenabil, explicații. Din nou sunt asamblați vinovați în laboratoare ideologice și din nou sunt spălate creiere, în masă, prin mistificare și propagandă.
Căderea în abis începe mereu la fel, nu credeți?
În pantofii de fier de pe malul Dunării, oamenii pun flori sau bilețele în care scriu cuvinte frumoase, de dor, de respect.
Iar în pantofii de copii, știți ce pun?
Dulciuri.
Dulciuri, oameni buni, ca o rugăciune de iertare către copiii dezbrăcați la piele, împușcați în spate și aruncați în râu în numele unei ideologii a spaimelor și urii.
20 comentarii Adaugă comentariu
Cred că se cade să închizi comentariile la acest articol, șterge-l și pe al meu… Cutremurător !
Speri sa nu mai simti ura din respirul lor sau speri ca linistea sa vindece ? Lasa-i sa vorbeasca, sa-si puna ura si copilaria pe masa, asculta, intelege si raspunde propagandei.
Plâng si citesc.
Buna Vlad. Fara legatura cu articolul de mai sus, felicitari pentru tot ce faci..
Scurt comentariu despre Dragnea si Tel Drum. Eu nu am cunostiinta de nici o iesire a lui Dragnea dupa chemarea la DNA in care el sa nege legatura cu Tel Drum . Toate comentarille sunt despre hartuire, stat paralel cand de fapt ar fi trebuit sa-si smulga hainele de pe el si sa zica „N-am domne nimic de a face cu Tel Drum, judecati-ma cat vreti, eu nu-i cunosc pe aia cu actiunile la purtator, n-am nici o informatie despre nimic, daca aia au jefuit sa fie anchetati, judecati si eventual pedepsiti, dar ce aveti cu mine? ”
Alta data radea cand era vorba de Tel Drum, mai arunca un ranjet si spunea ca nu el e Tel Drum, acum e doar despre hartuire, rastignire, salvarea natiei de sistemul ticalosit. Nu am dreptate? Sau mi-au scapat declaratii importante?
Azi am văzut la tv că Robert Mugabe a demisionat, în sfârșit… Și, în prostia mea, mi-am imaginat pentru o clipă ce ar însemna România dacă, mâine, Dragnea și-ar declara ieșirea din viața politică… Ce liniște s-ar face, ce fericire !… Aproape ca după arestarea lui Cosma – sfârșitul mineriadelor…
Din păcate, omul are o latura de care nu a reușit sa se descotorosească inca. Este latura care l-a propulsat in vârful lanțului trofic, iar o fărâma de timp (ultimele doua secole, raportate la ultimele 2-3 milioane de ani de evoluție) nu poate schimba prea mult in bine. Trăim in societăți bazate pe acumulare de bunuri, iar asta nu poate duce decât la conflicte.
Nu poti sa joci poker cu aceiași jucatori, iar valoarea totala a castigurilor sa crească din neant. Cineva trebuie sa piardă. Apoi, la fel si la război.
Cel mai tragic este faptul ca oameni simpli, cu familii, iubitori, inteligenți, la locul lor, pot fi manipulați murdar sa devină criminali cu sânge rece (e.g. Cum ucideau soldații naziști considerând ca fac un bine societății lor). Practic, prin manipulare psihologică, este usor sa transformi un om normal într-un criminal. Trebuie doar să-l convingi ca nu face nimic greșit si ca doar urmează un ordin. Precum un angajat într-un abator care ucide animale pe banda rulantă, nu vede acele animale ca pe ființe vii ucise împotriva voinței lor, ci ca niște simple obiecte.
Trist, Insa astia suntem, cu doua laturi total opuse.
NU! NU! NU! Explicatia dv. este inspaimantatoare, este chiar ceea ce a legitimat teoria rasei superioare, imboldul innascut al omului de a-si apara avutia sau, cum a teoretizat alfred rosenberg ” imboldul înnăscut al sufletului nordic de a-și apăra nobilul caracter împotriva degenerării rasiale și culturale”. NU, nu suntem genetic programati sa ucidem pana la extinctie un popor de o alta credinta, nu este natural. Si chiar daca Thomas Malthus a preconizat ca populatia se inmulteste in progresie geometrica, in timp ce mijloacele de subzistenta in progresie aritmetica (si a favorizat aparitia comunismului ca oranduire sociala, cu toate atrocitatile si gulagurile lui), nimeni nu a spus „Nu poti sa joci poker cu aceiași jucatori, iar valoarea totala a castigurilor sa crească din neant”. Este o simplificare artificiala a vietii si instinctul de supravietuire este redus la instinctul de ucigas. In aceste conditii n-am fi supravietuit prea mult pe pamant. Frica este mecanismul pe care se bazeaza toate societatile opresive si legea care a permis atrocitatile din timpul fascismului si comunismului. Indivizii care au pus pusca in ceafa victimelor se simteau ei insisi in catarea pustilor. Gunter Grass povesteste in romanul lui autobiografic despre ratacirile lui ca soldat ss, la sfarsitul razboiului, ca posibila victima a aliatilor sau a nazistilor, ca dezertor. Frica.
@Mirela:
Nici eu nu vreau sa cred explicația mea, deoarece ma întristează si ma face sa cred ca viata noastra reprezintă un paradox (iubim, si uram, 2-in-1).
Nu reprezintă o justificare, ci doar o opinie formată in ani de lectura (cam la aceleași opinii au ajuns oamenii cu mult înaintea noastra, deși vremurile erau cu mult diferite) , alături de o “experiența de viața”.
Esti cel mai bun, foarte frumos articolul. Ti-am citit si articolul din trecut despre Varsovia si acela mi-a placut foarte mult. Thank you !
Jos pălăria, Vlade, (și) pentru postarea asta…
Cutremurătoar, dar adevărat.
Cunosc personal o doamnă căruia i-a fost ucisă atunci familia sub ochii ei. Ea, fiind de 10 ani, a fost păstrată ca slugă de casă …fiind salvată apoi de un prieten de familie din Viena . Acu doamna este ghid pentru cei care vizitează Ierusalimul și la sfârșit își povestește istoria….nu este om care să nu se despartă de ea cu lacrimi în ochi…și ce păcat că uneori istoria se repeta pt ca noi doar ne uitam și nu facem nimic impotriva celor care ne descalță cu nonșalanță de demnitățile noastre!
…..fara cuvinte…..
Ucigasii au satisfactia detinerii controlului asupra altor persoane, pt ca ironia este ca nimeni nu detine controlul asupra propriei vieti. satisfactia ucigasului si satisfactia dictatorului imbatat de putere sunt similare. De asta nu sunt surprinzatoare momentele de cruzime asupra populatiei in timpul dlctaturilor. De cele mai multe ori, calaii, tortionarii ar repeta cruzimile chiar la distanta de decenii, daca ar avea ocazia. Sunt actiunile care ii apropie in imaginarul lor cel mai mult de puerea ravnita a dictatorului. Cel care detine controlul politic si economic va fi intotdeauna inconjurat de calai (nu ma refer neaparat la exterminare fizica, dar reducerea la tacere a unei natiuni tot un fel de moarte este). Asta e ceeea ce nu a invatat tara vecina si se pare ca ne scapa si noua. A tolerat din nou ascensiunea celor care doresc sa detina controlul.
Nu am vazut acel monument din pacate.
Însă am fost la Sighet si am vazut Cortegiul Sacrificatilor.
Pe-aia nu ii mai plânge nimeni.
Avem o boala ca romani. Plângem victimele altor popoare, iar alor noastre le putrezesc oasele in cimitire comune si in uitare.
Mai multa propagandă face Șerban Nicolae, in marsavia lui, partizanilor anticomuniști, decat face mass media la noi.
Suntem un popor de prosti, nu va supărați că va zic. Iar istoria nu iartă prostii.
Buna, am o intrebare de unde sti ca nu plangem si victimele din tara noastra? Mi se pare crud sa te doara doar de neamu tau si nu de toti oamenii care au fost ucisi miseleste. Trebuie sa avem avem compasiune pentru toata lumea.
Lucrurile se repetă fiindcă se repetă și condițiile care au dus la situația respectivă. Iar asta se întâmplă fiindcă nu am încercat cu adevărat să vedem ce s-a întâmplat. Am găsit niște vinovați și-am pus punct, crezând că gata, s-a terminat.
Adevărul este că toți suntem responsabili de ceea ce se întâmplă, într-o măsură mai mică sau mai mare, însă să acceptăm propria noastră responsabilitate cere un efort imens, pe care nu avem obișnuința să-l facem.