Tolo s-a supărat pe mine că nu cred în onestitatea poveștii cu copilul înfiat de dna Dăncilă. M-a făcut „Gâdea în oglindă” sau cam așa ceva.*
Mă știu cu Tolo din anii ’90, îl respect foarte mult, cred că e unul dintre cei mai buni gazetari ai României, am lucrat împreună, mai bine sau mai rău, ne-am mai și ciondănit uneori, deh, dar așa nemulțumit nu l-am văzut niciodată.
Păi, ce să zic, se mai întâmplă.
Supărare sau nu, eu nu înțeleg în continuare care e interesul public în expunerea înfierii unui copil, dacă nu e nicio ilegalitate la mijloc.
Iar dacă adopția a fost ilegală, atunci spui asta încă din titlu.
„E ceva ilegal aici?” – l-am întrebat pe Tolo când ne-am văzut marți, în studioul de la Europa FM, și mi-a răspuns că nu, nu e. Atunci, de ce scriem despre o chestiune de familie care nu încalcă legea? Dacă nici imoral nu e, nici ilegal, atunci… Care e motivul? Mi-a spus că „destine diferite, familii defavorizate, uite un copil care trăiește mai bine decât frații lui pentru că a fost adoptat de o familie mai răsărită…” Mkay. Poate. Eu nu sunt convins că asta justifică expunerea vieții personale a unui om, fie el prim-ministrul României sau nu, fie el antipatizat sau nu.
Tolo e supărat și pentru că eu suspectez o lucrătură în povestea asta. Sigur că suspectez. Nu m-am născut ieri în meseria asta. În plus, jurnalistul care nu e sceptic și nu cere dovezi și-a ales greșit meseria.
De ce cred că e o lucrătură?
Jurnaliștii sunt mereu ținta încercărilor de manipulare – peste tot în lume, nu doar în România. Asta e definiția meseriei – la un moment dat, cineva o să-ți plaseze un subiect cu un anumit interes. E jobul tău să te prinzi când ți se-ntâmplă. Asta nu înseamnă să nu publici. Dacă subiectul e de interes public justificat, poți publica liniștit, chiar dacă subiectul a venit cu interesul cuiva. Nu e obligația gazetarului să cântărească și să decidă care cercuri sunt sau nu avantajate de publicarea unui material – cu o singură condiție: să existe un interes public justificat pentru publicarea subiectului respectiv.
Ceea ce ne aduce în punctul de pornire. Care e interesul public justificat aici? De ce n-a filmat echipa de la Libertatea în casa dnei Dăncilă relațiile familiale dintre mamă și fiul adoptat, dacă crede că subiectul e de interes public? De ce a expus echipa o familie săracă din Teleorman, care chiar n-are niciun rol public?
La fel ca multe alte femei/familii, dna Dăncilă a înfiat un copil. Jurnaliștii nu pot afirma că a comis o ilegalitate și nici ceva imoral (ba dimpotrivă). Ok. Atunci, care e știrea? Care e interesul publicului?
Și dacă nu există un interes public justificat, atunci ce e?
M-am uitat la evoluția dnei Dăncilă de aseară, la A3. Nu știu ce credeți voi, eu am spus ce mi s-a părut mie: o operațiune de PR absolut evidentă, în doi pași – cu atât mai eficientă cu cât e mai simplă. Primul pas: o expunem cu o chestiune personală care nici măcar nu poate fi atacată, dar o victimizează. Al doilea pas: o lustruim la tv, îi facem un portret frumos, matern, sufletist, victimă a haitei publicului, ca s-o mai proptim nițel înaintea unor momente nasoale.
Martirii sunt aur în campaniile de imagine – iar anul electoral abia a început.
Nu e obligatoriu ca Tolo să fie parte a lucrăturii. Poate că a fost manipulat, poate că i-a plăcut subiectul. Poate crede sincer în valoarea lui jurnalistică. Poate că are drptate – nu sunt eu deținătorul adevărului absolut, și nici el n-a pretins vreodată asta.
Poate că data viitoare lucrurile vor fi mai clare.
În orice caz, eu nu zic că un om politic nu are dreptul la imagine pozitivă – dar, ca să parafrazez, dacă e umanizare, adică dacă o cer interesele partidului, fie. Dar cel puţin s-o ştim şi noi!**
___________
*Postarea lui Tolo, aici.
** O scrisoare pierdută, actul II, scena I:
Farfuridi: Ba eu merg şi mai departe şi zic, cum ziceam lui amicul meu Brânzovenescu: mă tem de trădare…
Trahanache: Cum de trădare?
Brânzovenescu: De-aia noi astăzi când am mirosit ceva cumva…
Farfuridi: Ceva cumva…
Trahanache: Ceva cumva?
Brânzovenescu: Dacă e ceva la mijloc…
Farfuridi: Ceva la mijloc…
Trahanache: Ceva la mijloc?
Farfuridi: Da, aşa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie.
Brânzovenescu: Dar cel puţin s-o ştim şi noi!
18 comentarii Adaugă comentariu
Când ești PM al unei țări normale (ok, noi poate nu suntem, dar wannabe măcar), prezumi că o astfel de intimitate familială va ajunge publică. Asumi. Și nu te superi. Și rămâi ce ești, o ființă bidemensională, proxy pentru un nenorocit
Când ești ziarist cu coloană vertebrală, hârşit în anchete, unele de mare impact, prezumi că lumea are pretenții mari de la profesionalismul tău. Că altfel înseamnă că ai insinuat o ilegalitate (adopţia cu actele neînregulă) acolo unde nu era decât vorba de omenie. Și când ai văzut că nu ai un caz ai dat-o-n prosteală, cum că nu era investigație, ci reportaj. Dar rămâi ziarist de primă mână
Pe scurt, deci, s-au intersectat istoria unei proaste cu un tip care a avut o zi proastă. Face parte din viață, de depășit chestia
Efectul a fost exact pe dos fata de cel scontat de tolontan et comp, lumea a descoperit o latura umana greu de gasit la un politician roman. Premieri incompetenti am mai avut si vom mai avea insa fapte de omenie ca cel facut de dancila foarte putini il fac mai ales ca vorbim de anii 90 cand se trai foarte prost iar copii orfani erau tratati mai rau decat animalele.
Ia te uita cine s-a intors :)))
Poveste emotionanta, multi plangeau prin metrou citind articolul lu’ Tolo care a fost reportaj nu ancheta.
Dupa ce se termina aceasta problema fundamentala te rog sa ne luminezi cu ceva explicatii legate de robor
si de binecunoscuta corectitudine a bancilor in raport cu bulangelile guvernantilor corupti si prosti. https://www.ft.com/content/bd84e546-18de-11e9-b93e-f4351a53f1c3
De acord cu ce zici, dar era neaparat nevoie de „unei proaste”?
@ b: se putea și fără, dar de ce m-aş formaliza?
Orice subiect atins de Mihaita, Buze Reci miroase a facatura. Putea sa infieze cucoana 10 copii, tot nu are ce cauta unde este.
Corect. Nu trebuia adus in discutie subiectul plus ca e si un aspect foarte delicat. Poate prietenii lui nu stiau poate nici el nu stia iar ca sa faci rau unui copil oricati ani ar avea ca nu-ti place de ma-sa nu se face. Ca altfel de ce ai publica stirea asta? Tara e pe serpentine fara frane si apare stirea ca fiul premierului e infiat. Putea sa spuna ca ce cauta la Ateneu sau de ce n-avea cravata. Pe de alta parte i-a dat ocazia evlaviosului sa-i faca o imagine de mama eroina de femeia anulu de cel mai bun premier de le-au dat lacrimile la ultrasi. Ca astia sunt artisti in victimizari si creat imagini si emotie de fapt butaforie da prinde la pinguini. Are si Tolontan derapajele lui si informatiile lui si interesele lui. 🙂 Face parte din atmosfera din presa noastra cea de toate zilele.
Tolontan si-a pierdut complet credibilitatea girand mizeria asta, lasand la o parte ca acele fapte chiar daca ar fi fost ilegale s-au prescris demult, maria andries nici macar nu si-a facut datoria de ziarist sa caute documente inainte de a acuza pe cineva de adoptii ilegale. Practic e in oglinda exact acelasi lucru cu acuzatiile care i se aduceau lui iohanis de trafic de copii.
E urat ce a devenit tolontan – de la anchete serioase cu furturile lui udrea si ghita, la numarat chilotii si silicoanele asa-ziselor vedete create tot de presa de presa de scandal libertatea si can-can.
…hai mă că o mai dă și Tolo-n baltă… Și Halep… Și alții :)))…
Articolele lui Tolontan despre ingineriile lui Felix, aka Voiculescu, au fost cele mai obiective și documentate…sau vroia sa le scrie ?
Orice ziarist stie care va fi efectul unui articol, exact cum ai spus. E o poveste pentru libertatea, can-can, click etc
Tolo poate sa apere articolul, dar nu demersul. Insa el tocmai acest lucru il apara. Articolul este de tabloid ieftin cu personaj si mai ieftin, demersul este gandit in laboratoarele propagandei, sau cel putin s-au urcat pe val.
E cu bataie…
„Uite, Dancila a infiat un copil… Klaus de ce nu a infiat?”
Apoi am aflat ca a mai iesit una din PSD la inaintare: „Si eu am infiat….”
Ăla micu’ pă care l-a scos din foame e același cu ăla bine crescut?
Ăla băgat de mă-sa pe șest în Ateneu, singurul care se sufocă când are cravata la gât?
(intenționată cacofonia)
Tolo mănâncă din aceeași oală se noapte ca și Gadea. Nu stiam ce a scris la adresa dumneavoastra, acum ca stiu, ii urez pofta buna. O fi mare jurnalist, dar are un caracter mizerabil.
Logica e simplă: Dăncila a înfiat un copil, deci merită încă o tură la Parlamentul European.
Doua articole inutile. Si al lui Tolo, si al tau. Chiar si publicitatea „negativa” tot publicitate e. Totul e relativ de la Einstein incoace; ceva care ti se pare tie negativ poate altul il vede pozitiv.
Si probabil s-a vrut o antiteza cu Iohannis.
PS. Cred cat titlul nu e tocmai bun pentru articolul asta – da doar introducerea, nu e subiectul.
….heeeei Petreanu, Petreanu!
Da in live, mielușel, mielușel… Am ascultat și voi asculta în continuare intervențiile Tolo, cu eratele de rigoare!😀
Perfect de acord cu tine!