Farang în Koh Lipe

Suntem prea albi, prea mari, prea graşi şi prea stângaci. Suntem un cârd de pinguini supradimensionaţi, în echilibru pe o barcă îngustă.

Suntem caucazieni, debarcaţi în Thailanda din burta marilor păsări ale cerului, suntem portofele umflate, masculi prevăzuţi cu picioare păroase şi cu sexe alerte, pornite la vânătoare de thailandeze cu alură de minore.

Suntem europeni cu trollere pe o plajă.

Suntem farang proaspăt pe Koh Lipe.

E nevoie de 4 localnici ca să ne extragă din long-tail boat. Au inclusiv o scăriţă cu 3 trepte, pe care o împlântă în nisip, lângă copastie. Ultima treaptă iese două palme din apă şi – culmea ridicolului – este acoperită de o mochetă vişinie. Un dreptunghi de imitaţie de covor roşu de bun venit, mustind de ocean. Ni se întinde mâna, ca domnişoarelor. Refuz onoarea şi sar direct în apă. Refracţia îmi joacă feste, aterizez nepregătit în juma de metru de apă turcoaz. Primul meu contact cu Thailanda este un şoc în şira spinării.

Plaja frige. Ne refugiem sub un cocotier, deja asudaţi. Ne sunt aduse, cu cârca, bagajele – e singura modalitate de a le transporta; pe Koh Lipe nu există drumuri. Depindem integral de localnici, pentru că nici unul dintre noi nu se vede luând în spate valizele. Va veni altă barcă pentru a ne muta, paralel cu plaja, un kilometru mai sus, în locul în care vom înnopta. Aşteptăm să ni se ştampileze paşapoartele – punctul de frontieră este o colibă deschisă, cu acoperiş de stuf. Alături, sub un umbrar, vreo 10 paturi de masaj, către care fetele ne cheamă cu gesturi elocvente. Mai departe, baruri pe plajă, cârciumi. Câteva capete în apă. Alţi caucazieni se mută agale de colo-colo. Îi privim pe furiş – ne ignoră cu desăvârşire. Sunt arşi de soare şi de vânt, blonziţi, bărboşi, netunşi, fibroşi. Au tricouri decolorate, shorturi uzate. Merg în picioarele goale prin nisipul în care ai putea coace ouă. Ei sunt vechi aici.

Ei sunt veterani. Asta ne face pe noi, încă o dată, bibani, pufa, bixani. Ei ştiu, noi habar n-avem. Ei cunosc, noi suntem ai nimănui.

Sunt farang şi farang, evident. Sunt cei noi, abia debarcaţi, dar sunt şi cei vechi, adică expaţii fugiţi de asfalt, de trenurile de periferie, de cafeaua la pahar de hârtie, de prânzurile de afaceri, de corporaţii, de target şi de schedule şi de deadline şi de brand şi de marketing. Te întrebi câtă ură vor fi acumulat în lumea lor ordonată, regulamentară şi perfectă ca să rămână aici atât de mult încât să se schimbe aşa.

Probabil că nu ţi-ar spune, aşa cum nici un veteran n-ar spune nimic bibanului – astea sunt lucruri care se descoperă de unul singur. N-au nici timp, nici răbdare şi nici chef să explice nou-veniţilor unde vor fi ţepuiţi, cum vor fi păcăliţi, pe ce să nu dea bani, unde să nu meargă, ce e de mâncat cu adevărat şi, mai ales, unde sunt acele locuri secrete ca în The Beach. Rămâi cu ei şi, poate, în timp, vei afla câte puţin, câte un pic mai mult în fiecare zi – iar fiecare descoperire te va transforma în acel farang bătut de soare şi ars de vânt, blonzit, uscat şi cu tălpi aspre, care ignoră incandescenţa plajei.

Brăduţ a apucat-o pe acest drum.

Ne-am întâlnit pe Koh Lipe. A apărut, fulgerător, grăbit: „e o insulă alături, hai să vorbim cu şamanul, e o chestie cu tribul, le iau ăştia pământurile, ne aşteaptă barca, acum, vii?” S-a dus Cosmin, eu eram încă prea european, eram în sevraj de civilizaţie, aveam nevoie de un duş şi de jumătate de oră de aer condiţionat.

Seara, am băut îndelung pe plajă. Brăduţ şi-a conectat iPodul la staţia barului şi am ascultat Mahala Rai Banda, Shantel şi un pic de Taraf des Haidouks. Cred că am şi ţopăit pe acolo la un moment dat. S-au strâns câţiva localnici pe lângă noi, atraşi de muzică – nu mai auziseră aşa ceva şi îi apucase şi pe ei cheful de dansat. Mai încolo, alţi farang făcuseră focuri şi fumau ceva. Pe la 3 dimineaţa, m-am dus în cameră, deşi nu trebuia – aş fi putut dormi pe nisip, şi poate că acesta ar fi fost primul pas spre transformarea mea într-un farang veteran, unul fugit departe de audienţe şi de share şi de moguli şi de băsescu şi de gropi şi de trafic şi de hypermarketurile din fiecare weekend.