– E magic. Nu ţi se pare că e magic?
Cu un zâmbet larg pe faţă, Adrian Ciubotaru patrulează prin faţa scărilor de la TNB, din Piaţa Universităţii. Îmi aruncă întrebarea fără a aştepta, de fapt, un răspuns. Doar constată o evidenţă. Aşezaţi pe trepte, zeci de tineri citesc, înghesuiţi unul într-altul. Sunt atât de mulţi, încât şirul începe de la parcarea Interului şi se lungeşte până la tarabele buchiniştilor de lângă intrarea în pasaj. E o premieră pentru Bucureşti – ştiţi, acel oraş populat de oameni nemulţumiţi, încrâncenaţi şi nepoliticoşi. Aşa ceva nu vezi în fiecare zi – la drept vorbind, e greu de crezut că se şi întâmplă.
Cu vreo jumătate de oră în urmă, tinerii aşezaţi acum pe trepte îşi luaseră cărţi din cutiile aduse de Ciubotaru şi de voluntarii acestuia şi primiseră un instructaj sumar: „ne aşezăm şi citim vreo oră; dup-aia, împărţim cărţile trecătorilor. Nu uitaţi să le spuneţi că ar fi minunat dacă le-ar da şi ei mai departe după ce le citesc. Asta înseamnă Lecturi Urbane”.
Lecturi Urbane – ideea lui Adrian şi a câtorva prieteni, descrisă sec pe site-ul proiectului: „a promova lectura în locurile publice şi în mijloacele de transport în comun – în particular – şi actul cititului în general”. După 6 luni de la prima acţiune de împărţire de cărţi (în metrou, pe 3 noiembrie 2009) şi după succesele de imagine şi stare de spirit, contabilizate la fiecare ediţie, organizatorii pot scrie acum, mai relaxat: „Lecturi Urbane a avut un sprint bun, însă este un maraton de implicare socială care va continua cu pasiune şi insistenţă.”
Pe treptele de la TNB, maratonul se desfăşoară în linişte. Participanţii chiar citesc. A fost ca un văl calm care s-a aşezat uşor peste ei – au venit în grup compact, dinspre Operetă, unde-şi primiseră cărţile, şi s-au înşirat pe trepte cu glume şi râsete. Au mai vorbit un pic, au mai căscat gura la trecători, căutând, pe furiş, reacţiile de surpriză la şotia lor dar, încet-încet, au fost prinşi în farmecul lecturii. Acum dau paginile, se-ncruntă sau zâmbesc, purtaţi de autorii din mâinile lor în lumi imaginare, mai puternice decât realitatea trotuarului din faţă.
Adrian Ciubotaru patrulează degeaba. N-are ce supraveghea şi, oricum, nu mai are ce face. N-ar fi avut oricum ce schimba, dacă ceva ar fi mers prost. E ca atunci când lansezi o ambarcaţiune la apă – tot ce poţi face e să speri că n-ai greşit nimic în construcţie, uitându-te cum alunecă, graţios, înspre un viitor frumos sau direct la fund.
Dar da, are dreptul să fie emoţionat. E sâmbătă, 8 mai, şi e prima acţiune din Bucureşti „la suprafaţă”, în centru, în văzul lumii. E important să iasă bine. Sunt vreo 200 de cărţi de dat, oferite de o listă încurajator de lungă de sponsori: Fundaţia “Noi citim”, Jurnalul Naţional, @British, Fundaţia Invictus, BuyBooks.ro şi Bibliofagia. Adrian se bucură că de data asta n-a mai fost nevoie să alerge aşa de rău după sponsori. Deja este el sunat de ei, semn că Lecturi Urbane a depăşit faza experimentală.
Iar lucrurile continuă să crească. Vineri, primarul general Sorin Oprescu a fost de acord pe loc, într-o convorbire de câteva minute, să fie desemnate „zone de lectură” în două parcuri ale oraşului. Vor apărea însemne în Grădina Japoneză din Herăstrău şi la Coloane, în Cişmigiu. Evident, nu sunt „permisiuni de lectură”, ci un alt mod simpatic de a invita lumea să citească, atrăgându-le atenţia că, iată, aici, sau acolo, se află un loc minunat pentru a adăsta un pic cu o carte deschisă.
[nggallery id=39]Lecturi Urbane urmează să se extindă în mai multe oraşe. Au fost împărţite deja cărţi în Cluj, Braşov, Târgu Mureş. Pe 20 mai, urmează Satu Mare şi Chişinăul, apoi Craiova, pe 22. Nu e nimic prevăzut pentru iunie şi nici mai încolo, semn că proiectul încă se organizează, pe măsură ce creşte, cu voluntari probabil surprinşi de cât de popular a devenit aşa de repede. Adrian spune că abia de curând a început să delege din sarcini. N-a avut încotro, dar asta e o veste bună, de fapt. La acţiunea de sâmbătă, din faţa TNB, i s-au alăturat 30 de voluntari, veniţi mai ales din mediul on-line – oameni care au urmărit hashtagul #lecturiurbane pe Twitter, sau pagina de pe Facebook, sau oameni care au reacţionat după ce au citit despre proiect pe bloguri.
A trecut jumătate de oră de când tinerii s-au aşezat pe trepte şi trecătorii încep să remarce lectura aceasta în grup. Sunt reacţii uimite şi zâmbete multe, întrebări. Câţiva dau explicaţiile cuvenite, apoi oferă cărţi. Lumea e surprinsă de cadou; cei mai mulţi primesc, puţini refuză („dar, ştii, nu prea am timp”) şi nimeni nu se-ncruntă. Cartea e încă respectată de toţi, chiar dacă e ignorată de mulţi.
3 puşti sunt mai agitaţi. Se-nvârt de colo-colo, până când unul întreabă aerul din jur, cu o retorică a uimirii în faţa a ceva nemaivăzut:
– Deci, frate, care-i şmecheria cu cititul ăsta?
Nu-i nici o şmecherie, îmi vine să-i răspund. E doar magic.
60 comentarii Adaugă comentariu
Inca o ocazie pentru toti hipsterii ca sa iasa in evidenta. Citesti acasa, nu in public, cu ochelari RayBan pe nas. 😐 In fine…e trendy, e cool. Eu citesc. Dar nu in grup, si nu in public.
Asteptam initiativa Sex urban. 😐
Dorian, eu cred ca scopul trebuie sa scuze mijloacele in acest caz. Finalitatea acestor actiuni este nobila. Ca atrage ca un magnet hipsterii si pe cei care spera ca implicandu-se reusesc sa…cunoasca intim alte persoane, e alta poveste. Sunt destul de penibili in anumite momente dar daca astfel unii lasa Libertatea pentru o carte, e un lucru bun.
@ Dorian – super tare comentariul tau, frate! – ca sa zic asa… bine ca a fost primul. e atat de tipic ca deja m-am saturat. cum se face o chestie decenta si are succes, cum se gasesc atotstiutorii sa constate sec ca e o frectie.
in locul lui Vlad te bagam in spam.
@ACM – Din pacate eu chiar nu cred ca e altceva decat „posing” in ceva ce nu esti in realitate. E usor sa pozezi in ceva ce nu esti. Traim in era falsitatii. Hipsterii sunt cei mai buni reprezentanti ai acesteia. Mi-ar placea ca actiunile astea sa aduca beneficii reale. Dar sunt absolut convins ca nu e cazul. E hip, e over-bloguit, e un „must”. Tot la o Corona/Salitos se ajunge dupa. A, sau la un absinth, ca deh, e bautura artistilor, si daca ai fular la tricoul cu mesaj ironic esti artist. Lasi bicicleta vintage in fata barului si te rogi la zei sa-ti pice o muza 2.0 in brate.
Sunt rau, stiu. Dar nu-mi place stilul asta Berkley. Nici macar nu e ceva original. Ce avem noi original, pana la urma? 🙁
Zambete sa fie, laudele sa curga. Asta e tot ce conteaza.
Writeman – Da, vreau in spam. Sincer. Daca parerile ce nu va convin acolo ajung, e perfect. Voi, intre timp, sa va ridicati unul altuia statui, ok? 😉 E super totul, laudati-va palariile si Conversii unul altuia. Best of luck. Toate cele bune.
@Dorian: daca vei participa la o asemenea actiune si vei auzi cite o doamna de virsta mamei spunindu-ti: „bravo, copii, bine faceti. o sa-i duc si eu cartea acasa baiatului meu, e la liceu si din pacate nu mai prea citeste. poate asa il conving” o sa intelegi scopul Lecturilor urbane. dar, fireste, e mult mai simplu sa fii negativ de acasa, din fotoliu, nu?
Dorian, ideea nu se bate-n piept cu originalitatea, însă ar ajuta dacă ai oferi un link cu alte acţiuni similare în alte ţări. Eu chiar nu cunosc şi te întreb pentru documentare.
Nu văd dezavantajele faptului că lectura ar deveni un lucru cool şi popular în rândul multor categorii de tineri. Nu asta ne dorim, de fapt?
Ce noroc cu idolul ziaristelor online Ciubotaru care se pogoara sa ne lumineze : lectura – un lucru „cool” . Nu asta „ne” dorim : ne dorim publicitate si multe aparitii in presa . „Gandul” de exemplu , Antena 3 raiul bloggerilor atoate-stiutori, de ce nu ?
Sigur ca ar mai fi minora problema ce face grupul acela minunat cu cartile cand nu ii mai pozeaza nimeni . Dar asta nu e relevant.
I-a vazut lumea, a scris Petreanu despre ei. Wooowwww….
„First come the gays, then the girls, then the industry.”
Avand in vedere ca „Lecturi urbane” le-a parcurs pe toate, de ce sa criticam in nestire cand…e totusi vorba de o chestie buna?
Ce ma intereseaza pe mine, ca si cititor, daca Adi isi ia sau nu credite pentru treaba asta, cand vorba cititorului de mai sus, „se lasa Libertatea din mana pentru o carte”? E o treaba foarte faina ca s-a ajuns la acest pas in dezvoltarea unora.
Orice i-ai face cartii, oricat de putin ai pricepe din ea la inceput, ea este totusi un instrument cu ajutorul caruia mintea ta se poate elibera de inhibitiile prestabilite. Sau, de bine de rau, vom avea in viitor niste hipsteri cu vocabularele (a se citi „almanahe”) mai elevate.
Asa ca dati liber la carti, la oameni cu ochelari („de soare Ray Ban”) care se aduna pentru carti, de copilasi care se duc la Absinth dupa aceea si din care, probabil, intr-o buna zi se va ivi un nou Eminescu. Sau macar un Nichita 😉 (ca tot e bautura la mijloc)
Domnule Dorian, e dreptul dvs sa aveti o parere. De asemenea, e dreptul dvs de a asculta si parerile altora care nu au inca parte de asa ceva (eu fiind din Sibiu) si carora o actiune de acest gen le-ar prii foarte mult. Pentru ca-i foarte tare, frate!
De multe ori cititul este mai mult decat o magie, este o transpunere intr-o alta lume alaturi de personaje si vise ce devin realitate, alaturi de fapte veridice si tragedii ale unor oameni. Toata aceasta transpunere catre un alt univers aduce imaginatiei omului un plus, oferindu-ti capacitatea de a putea compara o situatie reala de una imaginara.
Imi musc unghiile de ciuda ca apucasem sa-mi planific altceva pentru sambata asta, am promis dar si trebuia sa ajung acolo. Nu stiu, poate ar fi trebuit anuntat mai din timp.. ca sugestie pentru o mai buna organizare. Dar sunt foarte incantat ca actiunea prinde radacini. Nu stiu nimic despre originalitatea ideii, dar ma gandesc ca nu are nici un rost sa ne prostim aiurea si sa nu folosim apa calda doar pentru ca au inventat-o chinezii.
OffTopic: Eu zic ca rostul comentariilor trebuie sa fie legate de articol, nu de ce spune Dorian (ca sa nu zic „unul”) la un moment dat. Dorian nu merita bagat in spam, ci doar in ignore, pentru a-i indeplini dorinta: sa perseveram in „a ignora pe ignoranti” si pe carcotasi chiar si din spatele monitoarelor, nu doar atunci cand citim o carte si „trec trecatorii” pe langa noi. In felul acesta vom da dovada de consecventa, nu? Nu de ipocrizie. Tara lu’ Gica Contra.
Puştiul ăla nu s-a speriat chiar degeaba. Ştie el ce ştie: după citit urmează întrebările, lucrările-fulger, extemporalele, teza! Ehei, cititul ăsta nu e chiar aşa uşor cum crede lumea… Dacă mai e şi pe gratis, e cu atât mai suspect. :)))
respect dorian!
Si daca citesc doar pentru ca e cool, ce? What’s the downside? Zi-mi tu UN singur dezavantaj si iti dau dreptate.
Dorian, nu spera că intri la spam, rămâi aici, să râdă toată lumea, ce naiba :-))
Eu cred că asemenea iniţiative trebuie sprijinite. E un gen de „cool” mai greu de practicat de aceia pentru care a fi „trendy” înseamnă să-şi asorteze ştrasurile D&G de pe burtă la gelul din păr – sau invers, că nu mi-e clar ce primează în cazuri dintr-astea.
@!!! – Nu sunt impotriva cititului, ce naiba!
Sunt impotriva exhibitionismul de genul asta. Atat. Pentru ca, pentru mine asta e. Exhibitionism. Nimic mai mult. Avem tone de pseudointelectuali, mai ales in aglomerarile urbane. Nu ducem lipsa.
Da, daca actiunile astea vor duce acolo incat oameni care nu obisnuiau sa citeasca vor citi, am sa-mi fac tricou cu I heart #lecturiurbane. Promit! Si m-as bucura sa aiba vreun efect vizibil!!! Sincer.
Dar din pacate nu cred ca se va intampla asta. Iti pregatesti in oglinda un atent studiat look ce pare neglijent-vintage-home-made-street, te duci, esti pozat, esti „nemaiminunat”, vorbesti despre Vama care „nu mai e ce-a fost”, salvezi Rosia Montana…si…atat. Nu cred ca se vor cumpara mai multe carti, nici in biblioteci n-am sa vad mai multi tineri; acestia tot pentru lecturile obligatorii vor veni.
Din pacate.
Pentru mine e doar un #papanasitweetmeet cu pretentii de a fi altceva. Doar ca e fara papanasi. Si trebuie sa mimezi ca citesti in plin trafic/claxoane.
@Adrian C.- Am sa caut, stiu ca am dat peste un blog axat exact pe ideea asta. Era din SUA, parca. Sper sa-l gasesc din nou. 🙂 Oricum nu e relevant, pana la urma. Nu-mi place MIE, e parerea MEA, si ar trebui sa ne respectam unii pe altii. Am fost cam necioplit in comentarii, acum vad asta. Imi sare mustarul fara rost uneori. :-p
@Andra – Frumos comentariu. 🙂 Really.
@Corneliu – Ignora-ma. Te rog mult. E o onoare. Serios.
@Grey – „…ce face grupul acela minunat cu cartile cand nu ii mai pozeaza nimeni.” – Da. Cam la asta se rezuma si ideea mea. 🙂
M-as fi asteptat de la intelectualii urbani sa accepte comentariile ce nu le sufla-n panze. Dar nu. Spam, ignore, „sa rada toata lumea”.
Ce carti cititi voi de ganditi in felul asta? Sau…mai exact, ce carti tineti in mana cand sunteti in fata DSLR-ului?
Ah, Dorian… Când voi vedea prima postare originală pe blogul tău te voi considera un pic mai credibil în atacul asupra „exhibiţionismului de genul ăsta”.
Deci orice – un text, o fotografie, un podcast. Ceva creat de tine.
Zău aşa, cred că ţi-a scăpat sensul întâmplării de sâmbătă. Nu s-au dus acolo să citească pentru că n-ar fi avut unde altundeva. S-au dus ostentativ, tocmai ca să-i vadă lumea, tocmai ca să-i remarce făcând un lucru care nu prea mai e obişnuit. Piaţa de carte în România e tragic de mică, de fapt. Orice gest care încurajează lectura e de salutat, atâta vreme cât are o formă decentă – or, voluntarii de pe treptele TNB au fost cât se poate de decenţi, crede-mă.
Deci fondul, Dorian, fondul, nu forma.
Şi nu te mai plânge că nu-ţi „acceptă” intelectualii urbani comentariile. După câte vezi, oamenii conversează cu tine.
Am inteles. Daca nu monologhez pe blogul propriu cautand atentia altor sedentari, si daca am o viata reala, in OFFLINE, cum, aproape peiorativ ii spuneti voi, demi-zeii blogosferei dambovitene(blogosfera de o calitate deosebita, stim asta), inseamna ca parerile mele nu pot fi luate-n seama. Da, e extrem de frumos ce spui. N-am cum sa contracarez un asemenea argument. Iti dai seama daca n-as avea nici macar…OMG, FACEBOOK!??!
Concluzia e faina: n-ai blog, sau ai un fel de blog, fara articole proprii–>nu existi, nu contezi.
Apropos, ce am eu nu e blog, e ca un mare folder de bookmarks, public. I love to share. Asta e. Si sunt destui care gusta genul asta de pagina web. Daca ai sti ce inseamna microblogging-ul, Tumblr, printre altele, poate n-ai fi scos perla asta prea comuna pentru cineva ca tine.
Eu chiar nu cred ca cineva crede sincer ca omul care vede oameni citind fuge acasa sa citeasca si el, la randul lui. Dar am sa-mi pastrez parerile pentru mine. Pentru ca vad ca nu-s binevenite.
Da, e genial totul, e ok asa? Si noi, restul, suntem insignifianti.
Toata lumea-i happy? Bun asa. 😉
Enjoy.
@Mr. Someone – Sa stii ca ti-am citit fiecare articol de pe blog, de cand exista el. Si nu-mi place sa comentez doar de dragul de-a comenta. Acum am simti nevoia sa imi spun pararea, imi cer scuze ca nu e si parerea majoritatii. Am sa tac, am sa ma autocenzurez, si-mi voi pune zambetul fals cand voi mai avea ceva de zis.
Si da, voi citi in continuare ce scrii, pt. ca am simtit mereu ca nu esti parte din gramada. Nu pozezi in ceva ce nu esti. Poate ma insel, dar cred, totusi ca nu.
@all (@dorian) Am ajuns intamplator pe acest blog. Am citit postarea si comentariile. Sunt absolut de acord cu ceea ce a scris, cu bun simt al realitatii si al momentului, dorian in pasajul pe care il redau cu copy/paste mai jos. Asa e! Nu stiu cine e dorian, nu cunosc pe nimeni de aici, sustin o idee si o atitudine lipsita de falsitatea unei majoritati din proaspetele generatii. Atat! Lecturi placute si mai multa intelegere a lor! 🙂
Nu sunt impotriva cititului, ce naiba!
Sunt impotriva exhibitionismul de genul asta. Atat. Pentru ca, pentru mine asta e. Exhibitionism. Nimic mai mult. Avem tone de pseudointelectuali, mai ales in aglomerarile urbane. Nu ducem lipsa.
Da, daca actiunile astea vor duce acolo incat oameni care nu obisnuiau sa citeasca vor citi, am sa-mi fac tricou cu I heart #lecturiurbane. Promit! Si m-as bucura sa aiba vreun efect vizibil!!! Sincer.
Dar din pacate nu cred ca se va intampla asta. Iti pregatesti in oglinda un atent studiat look ce pare neglijent-vintage-home-made-street, te duci, esti pozat, esti “nemaiminunatâ€, vorbesti despre Vama care “nu mai e ce-a fostâ€, salvezi Rosia Montana…si…atat. Nu cred ca se vor cumpara mai multe carti, nici in biblioteci n-am sa vad mai multi tineri; acestia tot pentru lecturile obligatorii vor veni.
Din pacate.
Da, deci ceva extrafin si ultrasofisticat!
Un parfum!
Bine ca nu i-a muscat de cur sau carotida vreun caine bagabont pe acesti tineri ultrasofisticati, cu haine vintage occidentale imbracate peste jegul neaos!
Bine ca n-a fost vreo paranghelie cu mynele la maxim prin vecini!
Bine ca nu i-a deranjat vuietul motoclicletelor si urlatul claxoanelor!
Bine ca nu s-au sufocat de praf si de pulberea provenita din cacatii uscati de ciine bagabont!
Bine ca nu s-a pisat pe ei vreun aurolac sau vreun lumpen facut pulbere!
Deci ce dracului vreau sa spun?
Pai vreau sa spun ca bine ca s-au rezolvat problemele principale ale capitalei si tarii in general, ca sa se poata trece in fine la actiuni din astea extrafine!
Haoles baoles!
@Dorian – Deci, da!
(Cum fac să dau â€like†la ce zice ?!! Doresc să apăs un buton care să însemne â€Dorian, da! Îmi place despre cum zici cuvinte! Dacă aş fi femeie, ţi-aş face un copil !â€)
desi personal nu mă omor după astfel de acţiuni – din comoditate şi alte raţiuni (ce tind să coincidă cu cele enunţate de Dorian mai sus) – nu pot să nu apreciez ca pozitive astfel de iniţiative. cât timp un singur tânăr citeşte o carte în plus datorită presiunii (new) media, acţiunea îşi atinge scopurile.
că e trend, că e fals sau nu, contează mai puţin, cred eu.
offtopic aici e rost de prea mult testosteron (aş zice să rezolvaţi astea parte în parte, că aşa o lălăiţi degeaba)
on am primit şi eu o carte, am rămas uimită, am ascultat, am povestit tuturor prietenilor : da, n-am primit un pliant pentru nu ştiu ce salon de masaj erotic ci o CARTE
scuzaţ’ naivitatea oamenilor care mai speră!
Dragi… cititori.
Mi-e ca stric nivelul conversatiei, propunandu-va mai multa moderatie in a judeca [poate] un pic diferit ceea ce se numeste lecturi urbane – dar am sa incerc sa-mi exprim opinia, fiindca am una si… niciun motiv s-o tin pentru mine, citind cele de mai sus.
Mai-nainte as preciza ca am fost, la randu-mi, revolutionar + anarhist + nihilist in fata unor initiative similare. Si inca mai sunt, esentialmente, exmatriculabilul de la 20 de ani, stil „ce-super-cool-ma-incord-cand-vad-niste-unii-doar-cool”.
Ce vreau sa va spun, si unora si altora, e ca putem privi cititul ca pe o nevoie de a apartine. Daca facem asta, vom putea observa ca el e foarte similar cu masa de sarbatori – sa spunem. Cati dintre voi refuza asta, doar pentru ca aia de peste masa sunt doar-cool, sau nici atat?
Nu stiu daca se citeste in singuratate sau in comun. Imi repugna si mie turma, atunci cand e turma. Dar nu orice adunare e o turma, chiar daca tentatia de-a ne da Bakunin e mare.
V-as invita, in continuare, sa va inspirati (mai cu seama ca vad, mai sus, si de-o parte si de alta, doar oameni cititi) de la urmatorii, atunci cand va intrebati ce e cititul si cum se practica el: Hemingway, Borges, Orwell, C.S. Lewis, Cicero, Huxley sau Goethe.
Mai cred, dragi #adrianciubotaru si #dumitrescudan ca faceti un lucru laudabil – si-ar fi si mai frumos daca ati face o selectie de titluri, la #lecturiurbane. Am vazut carti rele intre cele date oamenilor, iar cartile sunt ca masa de sarbatori: e bine sa ne asezam in fata lor, cu totii, dar e si mai frumos cand ne lasa cu un gust bun in gura.
Nu vreau sa ma injurati. Va rog mult, nu ma injurati. E o discutie despre citit, carti, lectura. Macar in acest tip de context incercati sa evitati modelul de succes pe care vi-l propune, actualmente, ceea ce numim Romania.
Romania, o tara care nu (mai) citeste.
Va multumesc frumos.
Văd că de la un timp tot ce nu ne convine se transformă într-o acţiune subversivă a hipsterilor de a distruge societatea.
Şi pe mine mă enervează vecinul de la doi. Clar că-i hipster. Ieri m-a enervat o vînzătoare la hypermarket. Numa’ hipstereală avea şi aia în cap. Băsescu mă umple de nervi. Hipster, clar! Boc la fel.
Hipsterul e un fel de mason cu ochelari pe nas şi haine vintage. Şi cică mai citeşte şi cărţi, dar io cred că doar se face.
🙂
E frumoasa actiunea, in sensul dezvoltarii spiritului. Pentru cei care au prins gustul cititului poate parea comerciala insa nu vad nicio contradicitie. Fiecare citeste unde si cum se simte bine. Daca poate deveni o moda pentru cei care nu citesc decat mesaje eliptice, de ce nu? Pentru mine este dependenta sa simt hartia sub degete si sa respir mirosul cartii, vechi sau noi:) asa ca citesc oriunde imi gasesc loc si timp.
Vlad, foarte frumoasa povestea, un prilej in plus de bucurie:)
multumesc,
N-am intrat ca sa ma cert cu nimeni, nu-mi place sa fiu „ala naspa”. Daca nu-ti place idee de lecturi urbane, nu inseamna ca nu-ti place ideea de LECTURA, si nu inseamna ca te dai cu gel si ai catarama cu D&G. 🙁
What. Ever.
@roxana – Carti sunt sute de mii, la biblioteci. Le imprumuti, le citesti, le duci inapoi. Poti povesti tuturor prietenilor. Trebuie doar sa vrei sa citesti, nu? 🙂 Nu trebuie sa-mi arate nimeni cum se face asta. In public.
Cei care citesc ştiu unde să găsească „materialul” şi nu e vorba de asta, e vorba despre „atragerea” spre citit. Modalitatea asta vădită, în ochii tuturor atrage ochi, creează idei: „Ia uite, lume care citeşte, n-am mai citit ceva de nu ştiu cât timp, ia să…”
Şi eu m-am bucurat, na…că am primit o carte în loc de x, z, y alte lucruri 🙂
oricat de mult ti-ar arata altii ,,cum se citeste,, si oricat s-ar stradui cineva sa-ti bage pe gat ,,cititul,, , daca nu vrei, nu vei ajunge NICIODATA sa te vezi cu cartea in mana. E ceva interior, sau poate fi vorba de motivatie…
Vrem nu vrem, majoritatea comentariilor au legatura cu interventia lui Dorian, si pana la urma un articol bun e normal sa starneasca reactii diverse. Poate ca tocmai Dorian impreuna cu alti cativa reprezinta o parere pe care eu doar nu o impartasesc. Nu-mi place insa bascalia, pesimismul, negativismul, descurajarea, ironia, carcoteala si tot ce intra in sacul asta fara fund care se cheama „daca nu poti sa faci 100% bine, mai bine nu fa deloc”. Perfectionism romanesc ce marcheaza lenea, frica si toate cele. Probabil.
POATE CA Dorian a surprins corect (pe baza unor banuieli/presupozitii, fara doar si poate) posibilitatea infiltrarii printre tinerii de la #lecturiurbane si pe unii care si-au pierdut obiceiul de a citi, daca l-au avut candva, si poate doar vor sa arate in public ceva ce nu au. Insa imi place sa cred ca mi-am format ochiul sa perceapa cu precadere acele actiuni care vin incarcate cu o mare doza de autenticitate, de buna intentie si initiativa. Poate ca sunt multi ca mine, care au inceput sa citeasca de la gradinita iar apoi cate trei carti pe zi obosind-o pe doamna bibliotecar din gimnaziu pana cand, de cativa ani, ma vad cu un teanc de carti incepute si neterminate datorita tehnologiei, vitezei, prioritatilor, electronicului, imaginii care suprima cuvantul. Si o initiativa ca #lecturiurbane ma intoarce la matca, ma reda pe mine mie insumi, asa cum imi placea sa ma stiu.
Ar fi corect sa judeci o astfel de actiune doar daca, macar de curiozitate daca nu de bun simt, participi macar o singura data, sa o traiesti din interior. Eu cred ca poate avea un efect benefic asupra oricui. Eu imi simt amenintate fiicele atunci cand societatea te invata cum sa folosesti prezervativul in loc sa-ti puna o carte in mana. Da, nici una nici alta nu prezinta garantie 100%, dar am impresia ca stiu ce sa aleg pentru mine; iar tu, Dorian si oricare ti-ar mai tine partea, va respect, dar sustineti-va ideile in alta parte daca nu va puteti abtine de la a ma numi hipster sau mai stiu eu cum.
PS. Si chiar daca nu ma pot concentra prea bine atunci cand citesc o carte in metrou, cel putin stiu ca am o alternativa care ma ajuta sa fac fata imaginilor ostentative din tabloidele de dimineata cu care barbatii Romaniei isi clatesc ochii. Prefer sa simulez citirea unei carti atunci cand sunt agasat de „ia-ti Libertatea sa citesti ce conteaza”, ca poate tot se prinde ceva de mine. Dar nu-mi pot permite libertatea de a citi (mai bine zis „scana”) cartile cu poze pentru copiii intre 20-60 de ani. LECTURA PLACUTA.
Iertata sa-mi fie indrazneala, imi completez ideile cu un articol pe care l-am scris cu ceva timp in urma, legat de discernamant, poate ma fac mai bine inteles…
Lectura ar trebui sa fie, cum spune si Dorian, o experienta personala savurata intr-un mediu ce sa sustina acest fapt.
Poate dezbaterea/comentarea ar fi mai potrivita unui mediu deschis si grupurilor.
@dorian
cand te citesc pe tine (ma rog, vorba vine, ce-ai scris aici, ca am cautat si eu, precum vlad, ceva de citit la tine pe blog si n-am gasit) imi spun doar atat: ce bine ca exista oameni ca el. ce bine ca se exprima. ce bine ca toata inversunarea lor frustrata imi aminteste de ce am plecat din Romania si de ce n-0 sa ma intorc niciodata. am vorbit/scris deja prea mult. voiam doar sa-ti multumesc :).
Multe lucruri se prind din vazute, dar obiceiul de-a citi nu e unul din ele. Asta nu intelege nimeni.
Astept marturiile de genul:”De cand am fost la #lecturiurbane, m-am lasat de droguri, citesc 3 carti/saptamana si nu-mi mai insel nevasta. Decat rar. In baie la Club A.”
@runbaby – Ma bucur ca ai plecat. Don’t come back. Stay hip, true and fresh, mkay? Fii mandra ca esti o emigranta. Daca ma iei peste picior, pot sa fac si eu asta.
Foarte, foarte tare logica asta cu „la tine pe blog n-ai scris nimic”, oricum. Spune multe. Chiar nu credeam ca oameni care cu siguranta au ceva in cap pot aduce argumentul asta atat de…lame. Daca as fi un fotograf, n-as avea dreptul la pareri? Daca as fi un sudor, n-as avea dreptul la pareri?
N-am sa fiu niciodata un „yes-man”.
World peace! Say no to people like me! Booo!
deci frate sati spun io care e treaba ku cititu k nu e nicio treaba degeaba citesti poti fii toba de biblioteca dak nu ai scoala vieti ca gagicile ij da ochii peste cap la versuri de slavici da dak vrei sa ij dea ji cracii peste cap tre sa sti ce sa le dai nu vorbe vrea bani putere ji respect vrea ku cartea esti un ratat da dak ai bani poti fii imparat k nu poti sa te bazezi dekt pe tine k nu vine eminescu sati indese buzunarele cu parai ji dak vrei sai rupi capu i dai ku croseu fara mila nui arati dictionaru ma pis pe el
Nu sunt multi cei asemenea dar sunt cam multi si nu se poate spune ca ar fi pe cale de disparitie, din contra.
Se citeste in tramvai, in metrou, pe strada, se citeste „la greu” … mai rar vad o carte, in majoritatea cazurilor doar „rebusuri”, revistute cu silicoane si divorturi si programe TV.
Cititi, cititi ! Pana la urma tot va ramane ceva !
da depinde ji c citesti
Valentin, sper sa nu ajung niciodata sa scriu si sa gandesc ca tine. Sau mai bine zis, sa gandesc si apoi sa scriu ca tine. Esti trist, baiete. Mergi macar la #lecturirurale daca cele urbane nu-ti plac.
@Corneliu – Sunt sigur ca e scris asa…la misto. :-)))
@ all
Sa revenim la text, zic.
Organizatorul intreaba : E magic. Nu ţi se pare că e magic?
El vrea sa fie sigur de o chestie, dar teama ii e de raspuns. Intrebarea il dovedeste implicat (lucru de care nu ma indoiesc!) dar mai cu seama el are nevoie de aceasta dovada.
Observatorul evenimentului, daca nu a fost vreun cretin care nu a inteles nimic, e sigur pe el: Care-i smekeria…?
Confuzie vs infuzie. Rural vs urban. Citiri vs Rostiri :))) Yakkk!
Multumesc @Dorian !
@Corneliu, se pare ca am fost tare convingator :).
Cu siguranta, ai sesizat ca paragrafele 2 si 3 sunt „normale” iar indemnul te-a „trimis” cu gandul catre Machiavelli. Poate ca finalul nu trebuia sa fie „special” … finca tea indus in eroare ji nu asta am vrut io da sa intimplat ji tocmai daia lam scris k sunt trist asa kum zici da al draku d trist k cu dastia mantalnesc silnic poti fii de piatra ca tot t efecteaza gandu k voteaza la kterinca sau neve deci lol
Buna de tot : „#lecturirurale” ! 🙂 🙂
Si eu imi doresc sa nu ajungi sa gandesti si sa scrii ca mine, imi place ideea ca sunt unic, in felul meu.
Multumesc @Dorian !
@Corneliu, se pare ca am fost tare convingator :).
Cu siguranta, ai sesizat ca paragrafele 2 si 3 sunt „normale” iar indemnul te-a „trimis” cu gandul catre Machiavelli. Poate ca finalul nu trebuia sa fie „special” … finca tea indus in eroare ji nu asta am vrut io da sa intimplat ji tocmai daia lam scris k sunt trist asa cum zici da al draku d trist k cu dastia mantalnesc silnic poti fii de piatra ca tot t doare gandu k voteaza la kterinca sau nv deci lol
Buna de tot : „#lecturirurale” ! 🙂 🙂
Si eu sper sa nu ajungi sa gandesti si sa scrii ca mine. Imi place ideea ca sunt unic, in felul meu. 🙂
Test … am dat un raspuns dar nu apare online. Sunt probleme IT ? Nu am avut o exprimare care sa ma excluda.
Au aparut. Va rog sa stergeti dublura raspunsului si mesajul de test.
Multumesc.
@dorian
nu sunt mandra ca sunt o emigranta, mi-as fi dorit enorm sa raman in tara mea. dar erau prea multe disonante cognitive in jur, asa ca am facut aceasta alegere. si oamenii ca tine, degraba saritori la beregata oricui, imi confirma ca am avut dreptate. si da, ai dreptul la o opinie chiar daca nu scrii pe blog, dar ea este ceva mai usor de pus in context daca si tu, la randu-ti, creezi ceva. chiar si fotografie, apropo de „daca eram fotograf?”. e ca si cum eu as spune ca sunt compozitor pentru ca stiu sa pun compilatii de muzica buna la petreceri. but you won’t get it, so forget about it. cat despre stay hip, fresh and true, asa si intentionez. mi se pare foarte ok sa fii asa :). si da, dorian, exemplul personal schimba comportamente. n-o sa-ti trimita tie nimeni sms-uri in care sa te informeze despre asta, dar poti conta pe faptul ca mesajul va fi auzit si insusit. eu cu o munca de genul asta m-am ocupat inainte sa plec si pot sa te asigur ca am vazut schimbari cu ochii mei. si ca e the hippest feeling in the world.
@all
oameni buni, am impresia ca nu mai vedem padurea de copaci. e minunat sa iesi in strada si sa faci ostentativ ceva care tie ti se pare frumos si bun si despre care crezi ca ar fi benefic, daca l-ar face si altii. fara sa fie ceva imoral sau ilegal, fireste. nu despre asta e vorba, pana la urma? ca ne place sau nu adrian ciubotaru, ca poate unii dintre oamenii aia nu sunt acolo „pe bune”, ca poate ar fi bine sa fie mai de calitate titlurile de carte date altora, astea imi par doar amanunte nesemnificative in raport cu ceea ce as numi „the greater good”.
@runbaby – Nu sar la beregata nimanui, dar cand vad un pattern…cand….of…n-are sens. Chiar n-are sens. 🙁
Am inteles ca eu sunt omul rau, eu sunt omul din cauza caruia lumea fuge din tara. In 31 de ani nu mi-a fost dat sa aud asa ceva despre mine, dar…omul cat traieste invata, nu? 🙂
Toata problema e ca eu nu cred in existenta acestui „greater good”, iar voi credeti. Probabil de-acolo, de sus, de unde stati voi, cei care creati valori se vede altfel lumea.
Eu vad ca participantii sunt oricum oameni care citesc, si cu siguranta nu veti convinge taximetristii, nici copiii care, la 16 ani, se intorc acasa pe la 5 dimineata, praf sa se apuce de lectura cu asa ceva. Daca voi credeti asta, perfect.
Pana la urma nu-i rau sa visezi. Trebuie doar si o urma de realism.
@Dorian @Valentin: Tare asta, am muscat-o :))) Ori eram prea obosit, ori vad rosu in fata ochilor de fiecare data cand vad litera „k”. Ori, poate, n-am nici o scuza, gata 😀
Ma uitam intr-o zi cat de mult se citeste in metrou. Eu nu mai citesc de la o vreme, desi o faceam intens pe vremea cand nu se prea citea in metrou si eram privita ca fiind o ciudata. De ce nu mai citesc azi? Ca sa nu-mi bat joc de cartea aia pe care n-o pot aprofunda urcand/coborand/navigand printre statii. Pentru ca, sa recunoastem, cititul unei carti nu se confunda cu cititul ziarului.
Acum, e la moda sa citesti „la vedere”. De dimineata, o tipa, citea dintr-un tratat de medicina, gros de 3-4 degete. N-as vrea sa am vreodata nevoie de un asemenea specialist…
@MeetTheSun 🙂 ceva ani in urma cand ma „lansasem” in a-mi reprofila cariera, citeam intens in ITB (RATB) fiindca trebuia sa „prind din urma”, nu aveam destul timp, trebuia sa ocup fiecare minut. Intr-o zi nu-i dadeam de capat unei functii, in Pascal. Statem jos si „mosmondeam”. Un tip se urca si intamplator ajunge langa mine. Bineinteles ca isi arunca ochii in carte. „Pascal ?” – ma intreaba. „Mda” – ii raspund putin enervat pe mine si dezamagit de nereusita mea de pana atunci. „De ce nu incercati C++ ? Este mult mai flezibil”.
„bah cea mai fakut state ca ieri nam vazut k eram cheaun” – este ceea ce se discuta mai tot timpul astazi.
Cred ca este din ce in ce mai putina vointa de a invata ceva bun, de a citi ceva bun.
De cateva ori am avut „revelatia” in ITB (RATB) – „Aha ! Asta este !” si abia asteptam sa testez (tastez) ideea.
Dar daca ma gandesc bine, ai dreptate, eu am sansa „Backspace”, un medic nu are aceasta „scapare”. Nu as vrea sa am vreodata nevoie de un specialist care nu are sansa „Backspace”.
Orice actiune care se poate rezuma in cuvintele „Pune mana si citeste” este laudabila. Dar ai grija ce citesti.
+1 pentru Dorian.
Subscriu multora dintre comentarii. Cititul nu mai are profunzime, asa cum omul si-a diluat extrem latura profunda. Cititul a devenit cool. Miscare la care faci referire este cool. Este laudabila initiativa, dar nu evoca nimic, nu arata nimic obiectiv, nu reda valori, nu reconstruieste scheletul solid al unor valori esentiale. Nu face decat sa puna inca o caramida la melodrama de doi lei, dar profunda, a societatii romanesti (cu precadere, a tinerimii romanesti), care s-ar putea numi Parada acra a clovnului superficial.
Am 27 de ani, nu ma simt batran, ci salvat. Salvat de experientele de viata si capacitatea de a ma detasa pentru a putea extrage esenta pozitiva din experientele pe care le-am avut. Lipsa unor modele nu este o justificare pentru esecul evolutiei personale.
Cati dintre ei citesc, de fapt, in mod constant pentru EI si nu pentru trepte sau pentru reflectoarele puse pe o initiativa atat de cool. Cool-imea merge mana in mana cu pool-imea.
Lectura (cartea si tot ceea ce inseamna arealul acesta) nu este pentru oricine. Spiritul exhibitionist intentionat al miscarii in cauza nu isi are sensul. Prost gandit, prost facut, prost perceput, prost generat. Sper ca veti putea masura eficienta si rezultatele campaniei. Poate vor fi comunicate…