Portarul, dimineaţă, de pe fotoliu, unde stătea răsturnat, luptând moale cu somnul:
– Ce faci, meştere?
– Mă duc la lucru, i-am răspuns, după care, politicos, l-am întrebat şi eu: dumneata ce faci?
– La program.
– Bravo.
– Păi nu? mi-a răspuns, ca să aibă el ultimul cuvânt.
Apoi a supralicitat:
– Păi nu mă cheamă Costel?
– Ha?
– Păi nu mă cheamă Costel? a repetat, oprindu-mă cu asta la uşă, nedumerit. L-am privit întrebător, gen „ce dracu’ vrei să zici?”
S-a prins că nu m-am prins. Mi-a explicat:
– Mai glumim şi noi.
După care a râs cu poftă. Îi plac glumele, ceva de speriat.
7 comentarii Adaugă comentariu
adica „la multi ani si o mica atentie i s-ar cuveni si dumnealui ” sau ce?
Adevărata surpriză va fi abia atunci când va fi surprins, cu laptopul în poală, scriind.
– Mai bloguim şi noi.
Va zice, privind cu subînţeles.
Si avea dreptate, pe el il chema Dorel.
Ori portarul tau e tacanit ori tu locuiesti la nebuni. 😀 Ai putea sa scrii o carte numai despre el. Probabil se lauda la toti amici de pahar ca va cunoaste, o fi spunand si ca sunteti seful lui. Azi, ca tot il cheama Costel, te-o fi injurand ca nu i-ai facut cinste cu ceva.
Incintele mici apropie oamenii…â€meştereâ€?!!
Ori portarul tau e tacanit ori tu locuiesti la nebuni. Ai putea sa scrii o carte numai despre el. Probabil se lauda la toti amici de pahar ca va cunoaste, o fi spunand si ca sunteti seful lui. Azi, ca tot il cheama Costel, te-o fi injurand ca nu i-ai facut cinste cu ceva.
+1
nu va botezati copiii „costel” ca ajung portari.
comici.