Saudade

Miere, catifea, surâs, lacrimă, cristal, amar – sunt cuvintele pe care le asociez cu Liana, solista trupei Stockholm Lisboa Project.

A cântat (şi*) fado marţi seară, la Cetatea Cisnădioara, la FITS 2010. Mi s-a rupt inima văzând-o cum îşi începe concertul, tremurând de frig în faţa publicului, cu umerii înveliţi de un şal ineficace – la Sibiu e un frig de martie duşmănos, de vreo două zile, şi în biserica de pe dealul Cisnădioarei pereţii radiază un curent îngheţat. Dar Liana s-a încălzit închizând ochii şi cufundându-se în vibraţia propriei saudade. Şi-a născut cântecele printr-o voce puternică şi precisă. Şi-a ridicat ascultătorii în picioare, i-a făcut să aplaude sacadat, în rezonanţă, a cules cu un zâmbet aproape timid strigătele de bravo.

Saudade – intraductibil în engleză, ne-a spus. Dar noi înţelegem perfect – pentru că nici dor n-are echivalent în engleză.

___________

*Diagonal, titlul spectacolului, este o fuziune între tradiţii muzicale portugheze şi suedeze. Pe alocuri, e interesant – şi, în general, e surprinzător – dar adevărata emoţie a serii a fost oferită de fado-urile Lianei.