A trecut o lună de când m-am lăsat de fumat. Privit dinafară, momentul a fost uşor dramatic şi mai degrabă caraghios, cu o ultimă ţigară fumată pe-ndelete, atent şi precis, aşa, de adio. Am avut grjă să trag tot fumul, fără grabă, să-l expir încet, pe gură şi pe nas, ca să-l simt total, fără eroare, aşa cum era: înecăcios, puturos, mizerabil. Asta nu e nici o exagerare post-fumat, nici vreun soi de predică şi nici vreo ipocrizie de proaspăt nefumător; chiar aşa a fost. Până atunci, ca orice alt fumător, îmi dezvoltasem propria tehnică de fumat – trăgeam scurt în piept, suflam grăbit şi de aceea iuţeala fumului era tăiată, moleşită. Când l-am învârtit încet în jos pe trahee, până în bronhii, şi l-am dat înapoi afară, fără grabă, l-am recunoscut, din nou, ca pe ceva toxic, care mă păcălise atâţia ani, zi de zi.
****
Cartea lui Carr („În sfârşit, nefumător! Metoda uşoară”) ajută mult, dar pentru asta trebuie să te laşi spălat pe creier. E pentru un scop nobil, oricum. Cartea e scrisă prost, prost – ca stenograma unei emisiuni de teleshoping, ca transcrierea unei şedinţe de motivare a vânzărilor la Amway. Cei care consumă pasional literatură clasică vor oscila între căscat şi vomă dând paginile „Metodei uşoare”. Singurul avantaj, dacă se poate spune aşa, e că volumul e subţire şi poate fi citit repede. Într-un fel, dacă-ţi impui s-o termini, faptul că la sfârşit trebuie să te laşi de fumat pare o eliberare în comparaţie cu corvoada înseşi a citirii lucrării. În fine, poate că acesta e secretul.
****
Secretul e, desigur, să te motivezi pozitiv. Ideea nu e că pierzi ceva lăsându-te de fumat, ci, dimpotrivă, că recâştigi ceva – ceea ce, de fapt, e şi adevărat.
****
Surpriza a fost că n-am simţit vreo nevoie disperată să fumez. Sevrajul a fost uşor, mai degrabă o stare de lipsă cam ca atunci când „ai vrea ceva bun, dar nu ştii ce”, şi chiar şi asta a trecut repede. Credeţi-mă, o răceală e de 100 de ori mai naşpa. Am avut probleme mai mari cu somnul – fără nicotină, vreo două săptămâni îmi picau ochii în gură ziua-ntreagă. Nu mi-a fost foame-ntruna, aşa cum se spune; mi-a fost… „curiozitate gustativă”, dacă vreţi, pentru că mâncarea a căpătat, subit, gust, parfum, arome. Am început să mănânc cu mai multă plăcere. Am descoperit că pot mânca inclusiv dulciuri, prăjituri, adică nişte chestii de care nu m-am atins de ani de zile. Am avut unele emoţii din cauza asta – mi-a fost teamă să nu ajung vreun devorator de eclere şi amandine, dar după vreo trei zile de biscuiţi cu ciocolată şi două cremşnituri curiozitatea mi s-a mai potolit. Nu m-am îngrăşat.
****
Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, faptul că sângele circulă mai bine când nu fumezi se simte imediat. Atât vă spun şi vă rog să vă abţineţi de la orice alte comentarii.
****
Nu mă feresc de fumători. Pot sta într-o cafenea sau într-o cârciumă în care se fumează şi nu simt nici o clipă că aş vrea şi eu o ţigară. Pur şi simplu, e o chestie care nu mă mai interesează. Când am fost întrebat, am explicat pe scurt cum m-am lăsat de fumat, fără să mă dau mare şi fără să încerc să bat pe cineva la cap cu asta. Aşa cum am promis, nu m-am transformat într-un predicator. Vreau să vă spun, doar, celor care fumaţi, că e extrem de simplu să vă lăsaţi.
****
Încă un lucru. Fumătorii put, nasol de tot. Acum ştiu.
40 comentarii Adaugă comentariu
Congrats, Vlad!
nu te supara,sunt fumator. ceva mai ridicol decat povestile despre cum ne-am lasat de fumat aproape ca nu exista ,sunt intrecute doar de povestile din armata. stim ca te vei apuca peste o luna,un an,dumnezeu stie cand,dar nu vei sufla un cuvant despre reapucat.
Nimic mai adevarat, exceptand faza cu cartea, care nu cred ca ajuta daca nu exista determinare. Dar ca placebo, probabil ca merge si cartea.
Placerile renuntarii la fumat sunt abia la inceput pentru tine, dar dorinta de a fuma va reveni din cand in cand, ca un dracusor ca iti spune ca parca ar merge…un fum, doua.
Am fumat douazeci de ani cu pofta si m-am lasat brusc, culmea ironiei, cand am emigrat in Tenerife, unde tigarile sunt ieftine rau. Singurul dezavantaj al renuntarii la fumat este ca…hmmm. Nu il gasesc asa repede :))
Sa te tina Dumnezeu sanatos si nefumat. Si sa scrii tu o carte despre asta, ca alta sansa nu vad sa ma las.
Curat penbil…cu apeluri generale la lăsarea â€in corpore†de tutun, ori articole despre economii în bani şi circulaţie sanguină mai altfel… dar BRAVO!
Cel mai bun lucru care mi s-a intimplat atunci cind nu am mai fumat (observa ca nu spun „m-am lasat de fumat”, pt ca nu m-am lasat), a fost revenirea mirosului. O intreaga lume noua de senzatii olfactive pe care, pe multe din ele, le uitasem demult. Mirosul asfaltului dupa ploaie, mirosul de mincare pe care-l simti inca din dormitor, cineva care trece pe linga tine si-ti dai seama ca s-a dat cu parfum, chestii de-astea. Unele mirosuri nu le mai simtisem din liceu, de cind m-am apucat de fumat. Dintr-o data te simti tinar.
Alt lucru care mi-a revenit a fost respiratia. Ma rog, aici s-a combinat si cu faptul ca m-am apucat sa alerg.
Aia cu singele n-am simtit-o. Mie intotdeauna mi-a curs singele usor 🙂 :p
Nu stiu cartea ce spune, dar stai sa vezi un pic mai incolo. Nu dupa 1 luna e marele prag. Dupa juma’ de an, dupa un an, atunci sa vezi cum incepe the craving. Eu am si o problema: imi place tutunul fara filtu, ala de la pachetele alea vrac pe care le gasesti prin benzinarii, Drum, Sampsons, chestii de-astea, de-ti faci tigarile singur. Are un gust innebunitor de bun, tutun adevarat. Din cauza acelor saracii nu am reusit sa ma las. Nu mai pot fuma tigari cu filtru, decit tare chinuit. Malboro sau Rothmans sau Viceroy sau Winston sau Camel sau orice, toate au in continuare un gust de rahat pentru mine. Doar tutunul fara filtru mai ma tine in starea de fumator.
Si cum fumez, cum mi se duce mirosul.
Stiu: nasol… 🙁
excelent, felicitari.
BRAVO.
Buna chestia asta … 🙂 … „BRAVO”, „excelent”, „felicitari”, „ridicol”, „etc.”.
@Someone, toata povestea asta este precum intr-un divort „nesanatos” : ai divortat dar te (tot) gandesti la prima nevasta, timpurile „alea” nu iti dau pace, te tot joci cu verigheta (despre care unii spun ca o vei pune din nou pe deget), te uiti la pozele facute impreuna, cine stie, poate ca ii mai adulmeci parfumul de pe o batista „uitata” in buzunar, povestesti oricui zilele numarate de la „eliberare” iar apoi, ca intr-o incercare disperata de a te scapa de obsesie, declari ca ai scapat si nici ca te mai intereseaza, iti renegi toate amintirile, le treci in registrul „murdar” si faci apologia burlaciei …
E misto sa fii insurat, e misto sa fii burlac, ambele „vieti” au avantajele lor.
Este ceva taaaaare ciudat cu burlacii care, dupa ce au divortat, vorbesc despre cat de minunata este viata de burlac sau cu cei casatoriti care vorbesc despre cat de minunata este viata de om casatorit fata de viata de burlac.
Frate, ai lasat-o ? Perfect ! De ce iti mai „bantuie” viata ? DESPRINDE-TE !
Si inca o treaba : nu toti fumatorii put ! O spun din proprie experienta. (asta ca sa vezi ca te poti gandi la prima nevasta si cu duiosie 🙂 🙂 :))
P.S. Poate ar trebui sa semnez cu „Valentin cel fara de blog” fiindca am mai vazut un „Valentin” pe aici :).
Pe 3 octombrie fac 2 ani da cand nu am mai fumat. Dupa 25 de ani de fumat. M-am lasat (de fapt, cum zice Turambar, nu m-am lasat, pur si simplu nu am mai fumat) dintr-o data. Nici la sfaturile cuiva, nici cu ajutorul diverselor gume sau cu plasturi. Asa mi-a venit. Nici acum nu stiu ce s-a intamplat. Decizia de a nu mai fuma e o chestie personala si nu poate fi inteleasa de cei care fumeaza. Dar … pentru unii va veni o zi in care vor decide ca asa e mai binie. Sau ca pur si simplu e ok sa se opreasca. Si da … sunt fumatori care put rau de tot. Dar nu toti.
Asta m-a şocat şi pe mine „după”: halena şi mirosul hainelor (uneori şi al pielii, sâc!)unui fumator. Toleranţa faţă de fum o să se reducă pe măsură ce te vei „însănătoşi”… nu ştiu cum am putut fuma 2 pachete pe zi că acum mă sufoc de la prima boare… Felicitări, e foarte bine!
Valentin, Gigel, mă faceţi să zâmbesc. Nu vă spun eu să vă lăsaţi de fumat sau să fumaţi în continuare. Faceţi ce vreţi.
Gigel dragă, afirmaţia că peste o lună, un an sau zece o să mă reapuc n-are valoare şi e imposibil de discutat. Ce să răspund la asta? Fii sigur însă că dacă aş reîncepe să fumez aş spune – aşa ar fi onest – doar că ştiu sigur că n-o s-o fac.
Valentin, de ce mă cerţi c-am scris? Aşa promisesem mai demult, că voi da amănunte după o lună. Ba chiar am refuzat să vorbesc despre asta înainte de a trece ceva vreme, chiar dacă unii cititori mă întrebau ce se mai aude cu lăsatul de fumat, că prea tac, deci clar e ceva suspect. Pur şi simplu, nu mi s-a părut natural să număr ore şi zile, am lăsat să treacă timpul. O lună cred că e un jalon semnificativ. Următorul articol despre cum mă simt ca nefumător va fi, poate, după vreun an.
Când am decis să mă las, am invitat mai mulţi s-o facă împreună cu mine. Ştiu de Chinezu, care s-a lăsat şi el; nu mai ştiu de alţii – să se anunţe aici, dacă vor. Dar mi se pare firesc să scriu despre experienţa mea, poate că unii vor înţelege că, de fapt, e foarte simplu să nu mai fumezi, şi e şi foarte plăcut să redevii nefumător.
Atunci cand reusesti sa te lasi, esti cu adevarat un invingator! Am reusit si eu treaba asta..cum? simplu, cand simteam nevoia acuta de a trage din mahoarca inecacioasa, radeam un pahar cu apa rece! Apa curata….uneori curata si mintea :)))
@Someone – hei, omule, departe de mine gandul de a te certa … undeva in „adancul” amintirilor mele exista o „nevasta” asa ca te inteleg foarte bine.
Ceea ce ma gandeam sa (iti) transmit era (si este) ca trebuie sa fii mereu vigilent, sa nu cazi vreodata prada amintirilor, sa poti sa iti revezi intotdeuna fosta nevasta in alte grupuri sau in alte companii fara sa iti trezesca vreo dorinta – sa o saruti sau sa o strangi de gat – fara sa iti musti buzele, fara sa o ponegresti si fara sa „tanjesti” dupa ea, stergandu-ti o lacrima din coltul ochiului :). Atat.
Cum ziceam, „E misto sa fii insurat, e misto sa fii burlac, ambele “vieti†au avantajele lor.”. Eu le cunosc pe amandoua si le multumesc pentru ce m-au invatat.
Experienta … dupa cum ai sesizat, „familistii” inveterati nu vor divorta vreodata (impreuna pana cand moartea ne va desparti, nu ?) iar „burlacii” nu au decat alternativa sa te creada pe cuvant fiindca ei nu au termen de comparatie.
Dar este bine sa te descarci, iti usureaza „chinul” 🙂 🙂 🙂 Si poate salveaza alte „suflete ratacite” (a se citi „plamani gudronati”).
In orice caz, ceea ce spui – „e foarte simplu să nu mai fumezi, şi e şi foarte plăcut să redevii nefumător” – este cat se poate de adevarat. Subscriu ! (Phiiiii, ce misto e viata de burlac ! :))
@Marian S – Incordata rau societatea asta, nu mai poate omu’ sa faca o gluma ? Vezi ca enervezi fumatori si astia la primul semn de tensiune nervoasa isi aprind o tigara, sa se „calmeze” 🙂 …
P.S. Din comentariile de inceput („cine se mai lasa de fumeat impreuna cu mine”) lipseste cel facut de mine atunci. Poate ca daca exista, interventia mea de acum era mai bine inteleasa … sau poate doar am vrut sa scriu dar nu am mai scris ?? Nu mai tin minte … asa ca, daca nu am mai spus-o, o repet (sic!) : Fumatul este singurul viciu perfect inutil ! Daca esti cartofor ai sansai sa castigi ceva bani, daca esti betiv si sansa sa gasesti adevarul, daca esti afemeiat ai sansa sa intalnesti frumusetea si sa intelegi eternul feminin. Daca esti fumator ai o singura „sansa” : sa mori cu plamanii facuti „varza”.
cine spune ca nu se poate lasa de fumat este un martzafoi. 😛
„Metoda uşoară” m-a biruit, trebuie să recunosc. Am ajuns pe la pagina 22 şi am renunţat, neînţelegând unde bate individul. De fapt, tot ce am citit până acolo era numai povestea cărţii, cum s-a apucat s-o scrie, ce succese internaţionale a avut cu ea, iar cum s-a apucat s-o scrie, iar povestea cărţii, iar succesele… Am închis-o. implorând în gând:
– Da’ metoda? METODA?!…
(Noroc că n-am nevoie de ea, nefiind fumător… :)))))) )
(Dar tot mă roade curiozitatea…)
Si eu am fumat 17 ani, apoi m-am lasat acum 1 an si jumatate.
La mine sevrajul a fost putin mai evident. Am avut insomnii si simteam o labiciune in muschii mainilor si umerilor, dar a trecut repede.
Cat despre metoda, cred ca fiecare isi gaseste metoda proprie.
Eu am gasit una psihologica.
Imi spuneam ca inca sunt fumator, dar ca nu am nevoie sa fumez acum, poate peste 10 minute. Am mers cu tigarile in buzunar inca 2 luni, fara sa fumez nicio tigara, apoi le-am aruncat.
Anyway, felicitari !
Eu m-am lasat de fumat (45 tigari pe zi) acum sase ani. Recunosc toate fazele, important ca peste o luna, doua, sa nu te tenteze „un singur fum”, asa de aducere aminte, spunindu-ti ca te poti continua usor. Fara tigari de foi, fara tigari parfumate… Succes!
Prea fain! Congrats, omule! 😉
Sincer, ai bafta cu criza economica si cu pretul tigarilor. Atunci cand m-am lasat de obiceiul cel nesanatos (acum vreo 14 ani), toti prietenii, cunoscutii ma imbiau cu tigari. Si asta era cel mai greu de depasit. Acum am vazut ca nu se mai poarta obiceiul asta, cel mai probabil din cauza pretului prohibitiv.
Anyway, totul tine de psihic. Am rude care s-au lasat dupa 20-25 de ani de fumat si nu au mai fumat pana la sfarsitul vietii (asta a insemnat timp de vreo 30 de ani). Si am rude/prieteni care au recidivat dupa ani de pauza. Daca poti justifica prin citirea unei carti, e tot OK. Important e sa faci ceea ce e mai bine pentru tine (si pentru cei din jur, incidental ;-)).
Bafta multa, in continuare !
Si te-ai lasat asa, doar dupa ce ai citit cartea? Eu am filmul si dupa 5 min. l-am oprit ca picoteam si nu intelegeam nimic.
Lasatul de fumat la mina s-a metamorfozat in niste adidasi speciali de alergat, pe care in conditii normale n-as fi dat banii. Am considerat ca daca as fi fumat in continuare e ca si cum le-as fi dat foc.
N-am simptome de „as da orice pentru o tigare”, in schimb m-a atins la temelie: am o usoara stare de deprimare, care mi s-a explicat de catre o prietena doctorita ca e cit se poate de normala si ca o sa ma mai tina citeva luni.
Pina una-alta am ochit un covor scump :p
Eu ma bucur pentru cei pe care s-au lasat de fumat. Totul este sa te tina ambitia asta.
Bravo tie ca te-ai lasat de fumat! E cu adevarat o victorie. Eu o bifez intotdeauna ca pe o realizare.
Gigel rulz!
Cat despre „circulatie”, te-ai gandit vreun moment ca poate te minte – asa, de incurajare? sper ca n-ai crezut ca esti cel mai bun…
Julius, te-oftici?
@Someone: m-ai prins. beau o bere, fumez o tigara si ma oftic la greu.
Congrats! Si la mai mare! 😉 Daca uiti sa scrii articolul despre fumat peste un an, pentru simplu fapt ca ai uitat de subiect, cu atat mai bine! 😉
*ca nu te mai intereseaza subiectul (scuze de repeat, e un pic prea dimineata)
ştiu ce spui, am trecut printr-o experienţă asemănătoare cînd mi-am schimbat modul de a mă hrăni (în urma unei călătorii în Asia); eu, care mă consideram un carnivor, am ajuns să nu mă mai intereseze carnea; ce e mai interesant e că nu fac nici un efort în direcţia asta; pur şi simplu s-a făcut un declic la nivel psihic; din acest motiv eu unul cred că nu vei mai fuma niciodată, se vede din felul în care scrii despre asta; cele bune.
Parcă ziceam şi eu că mă las… cred că aşa e, probabil o să încerc să nu mai promit ceva vreodată, oricum sunt curios de faza cu circulaţia, mirosul şi gustul, cred că ar fi ceva nou pentru mine mai ales că de vreo 4 ani ţigările îmi obturează mirosul şi gustul. Vom vedea.
Pe aceeaşi temă: http://foamea10.blogspot.com/2010/01/fumatul-dauneaza-grav-sanatatii.html
Bafta multa Vladone in continuare, pentru ca de abia acum incepe greul. Am la servici doi colegi care s-au lasat de tigari si la doua luni s-au apucat din nou. Pacat. Sper totusi sa fii un invingator! 😉
Am fumat aproximativ 15 ani si in ultimii ani treceam lejer de 2 pachete pe zi. Imi tot promiteam ca „de maine” de multa vreme si intr-un final m-am lasat brusc acum 3 ani. La cat fumam aveam *o sansa din sapte* sa afc cancer la plamani. Nu mersi!
Gigel, mirosi a scrumiera, lasa’ne. Fumeaza tu singurel in continuare, f* sanatatea si baga bani in buzunaru corporatiilor.
pe cand te lasi de altceva?
In primul rand, felicitari:), aduna cat mai multe stelute:). Eu sunt in postura de „insotitor de sevraj” si nici mie nu imi este indiferenta aceasta zbuciumare a celui care se lasa de fumat.
In legatura cu metoda USOARA a lui Allan Carr, multa vorbarie are un singur scop: acela de a iti inocula credinta ca este USOR. OAmenii se feresc de schimbare, si mai ales de cele care se anunta a fi dificile.
A te lasa de fumat este usor, acesta este mesajul si creierul va lasa garda (mai) jos:)
Numai bine!
Eu sunt cel cu sevrajul de mai sus. Frate, mie mi-e greu tare – am tot timpul senzatia ca am uitat sa fac ceva si din cauza asta nu ma pot concentra la nimic (sunt programator si concentrarea e critica).
Cat despre cartea lui Carr – e o prostie. Am incercat si eu sa o citesc si am avut senzatia ca asist la un teleshopping unde mi se baga in cap, cu forta, iar si iar, aceleasi rahaturi.