Săptămâna aceasta am văzut Muzeul Satului altfel decât până acum, împreună cu Dinu Lazăr şi ceilalţi învăţăcei ai săi. Am fotografiat detalii şi am încercat să înţelegem lumina. Câteva imagini:
[nggallery id=52]Oricum, acesta este doar pretextul pentru o recomandare pe care vreau s-o fac din toată inima: cursurile de fotografie pe care le ţine Dinu la The Hobby, şi mai ales Dinu însuşi, care este unul dintre cei mai pozitivi, pasionaţi şi simpatici oameni pe care i-am cunoscut vreodată.
Sigur, are defectul că-şi ţine blogul pe Blogspot, dar poate rezolvăm asta 🙂
16 comentarii Adaugă comentariu
Foarte bune, Vlad. Felicitări.
Felicitari. Superbe fotografiile.
Multumesc 🙂
Inca o dovada ca aici locuieste un pozar, chiar unul dependent de fotografie.
Daca in majoritatea situatiilor sunt invidios pentru ca locuim departe de Bucuresti, in acest caz avem un „muzeu al satului propriu”.
Superbe detaliile lemnului!
aaa… multumesc mult pentur onorantele Dvs cuvinte… dar sa stiti ca este importanta starea generala, totul este ca o orchestra simfonica, eu nu am facut decit sa dau cu bagheta de colo colo, de cantat ati cantat Dvs… si iata, rezultatul este un recital de zile mari pe care l-ati facut, cu o viziune foarte personala si de mare clasa, cu un stil format si care se inscrie perfect in ce se mai face prin lume. Meritul e al Dvs si va invidiez pentru aceste imagini de mare clasa.
D-asta-mi place mie de dvs, că-mi ziceţi întruna că-s genial 🙂 Ai văzut, Julius, cum trebuie să faci?
Acuma, fără glumă, dl Dinu, mulţumesc, dar chiar exageraţi (Julius, asta nu e valabil pentru tine).
eu sunt mai prozaic, nici nu pot primi toat fineturile artei fotografice, asa ca pt mine potul l-a luat poza cu lacatu’ de la chineji
made my day!
si ca sa mai adaug: poza aia ne arata cat de ziarist esti, inainte de a ne prinde daca ai prins bine lumina, compozitie, yada-yada 🙂
Curly, exact aia-mi place si mie cel mai mult 🙂
Imi placea sa vad ca acel loc unic in Bucuresti in care ma refugiam de
frica securitatii si a cenzurii comuniste, il atrage pe Dinu. Idee extraordinara, intr-o tara in care numai niste oameni ca voi mai pot face diferenta. Imi plac fotografiile, dar, detali langa si pesta detalii,
iti zapaceste mintea si nu sti la ce sa te uiti . Pentru a nu parea plicticos,cred ca puteau fi puse si cateva fotografii color, sa zic, tot cu detalii de lemn. Ma bucur ca mergeti in acel loc,la care ma gandesc si imi lipseste,felicitari
Frumoase cadre. Cel mai bun mi se pare cel cu lacătul „Made in China” – având în vedere locaţia.
F frumoase! A doua imi place cel mai mult.
Manu, daca vrei coloare, ceilalti facura coloare, si ca exemplu avem o studenta care facu si coloare, frate: http://www.facebook.com/album.php?aid=45075&id=100001056858507&l=6f0e61b69b
Domnul Petreanu nu e de vina ca a facut numai detalii, asta era tema, „cum sa redam un loc prin 12 detalii”, si el a demonstrat o superba capacitate de a realiza din nimic o simfonie de tonuri grozave. Intre noi fie vorba, in Muzeul Satului, cu detalii salvezi locul, care luat la bani marunti numai fotogenic nu este ; are niste ingrozitoare panorame si e departe de ce ar trebui sa fie. Dar, uite, chiar si acolo unde este greu, se pot face imagini surprinzator de bune.
Cea mai tare locatie din Muzeul Satului este un Bordei sub nivelul solului dar super confortabil inauntru.Ca sa nu mai vorbim de casele de pescari din Delta cu acel albastru pe pereti super interesant.Dar gratarul cu mici unde este Bre?
Foarte frumoase si foarte bine prelucrate…exact atat cat trebuie. Frumos! 🙂