„Şi eu m-am ocupat cu asta, cu fotografia, domnu’. Când eram tânăr. Stai să-mi aşez păru’, ce-a mai rămas din el, stai un pic. Ştiu eu cum se face. Vrei să fiu serios? Să fiu serios, da? Cum vreau eu. Da, mă uit la dumneata. Aveam şi aparate, scule. Pe vremuri. Erau cu film. Ce aparate? Aveam unul, cum îi zice… era foarte bun, făceam poze la mare, la munte. Umblam de colo colo, făceam poze şi le dădeam la oameni. Smena, un Smena era. Asta era demult. Cum? Vrei să-mi trimiţi poza? Mie? Nu, nu-mi trimite. La ce bun?
La ce bun?”
__________________
*Ploieşti-Sud, în faţa gării, 2 iulie
13 comentarii Adaugă comentariu
Stau sa ma gandesc daca nu o sa ajungem asa si noi…
Aşa bătuţi de soartă sper că nu, Doamne iartă-mă.
O intrebare pertinenta ce caracterizeaza tara aceasta: „La ce bun ?”
Asa m-am intrebat si eu odata inainte sa ma las de medicina si cei de langa ziceau sa nu renunt sa vindec oameni. I-am intrebat: „la ce bun ?” Nimeni nu a avut raspuns.
Profit de prilej:
/send sampanie tuturor: astazi dictatura e oficiala.
Hoata de anastase ce a furat ‘live’ e nevinovata. Merita sa sarbatorim, doar nu toti traiesc acest moment istoric. Unii (fraieri) au crapat pe strazi in 89 ca asa ceva sa nu fie posibil. Nu stiau intrabarea esentiala: ‘la ce bun ?”
„Unii (fraieri) au crapat …”. Nu , n-au fost fraieri. Au murit ( nu crapat ) pentru un ideal, pentru un vis, o dorinta. Au dorit din suflet libertate si o viata mai buna. Noi, ce dorim ? 🙁
Cred că zice „fraieri” în sensul de „fraieriţi”…
Fraier – om care nu stie sa profite sa se descurce (DEX).
Ei au murit pentru idee – stiu mai bine ca multi pentru ca am fost acolo in strada in 16 decembrie si vorbesc din experienta directa – dar tot ca fraierii au murit.
‘Descurcaretii’ ii vedem astazi in parlament, guvern si in cam toate functiile de conducere ale acestei tari. ‘Descurcaretii’ ne priveau atunci prin luneta avand epoleti pe umeri. Azi ei ne conduc pentru ca atunci noi, fraierii (si eu sunt tot fraier) ne-am oprit si nu i-am omorat cand i-am prins. Nu am fost in stare sa facem treaba pana la capat ca niciodata un securist sa nu ne mai urmareasca, sa nu ne mai santajeze, sa nu ne mai manipuleze.
De aceea noi suntem fraierii, ei sunt descurcaretii. Noi cu ideile, ei cu banul, puterea, legile, justitia, statul dictatorial si toate celelalte.
Are dreptate bietul om. El, de el însuși, e sătul. Și freza tot pentru tine a aranjat-o. A fost pentru poza ta. A fost pentru tine. Pentru el a fost amintirea aparatului Smena și a timpurilor lui. Așa ceva i-ar fi plăcut să mai vadă. Ori asta tu nu poți poza.
Sa stii ca are dreptate . Smena erau niste aparate excelente. Aveau lentila Zeiss ( copie). Si foarte rezistente.
Faina poza! 1000 de cuvinte.
Ploiesti Gara de Sud… ehe ce de amintiri!
super poza. vorbeste mai mult ca orice articol sau descriere.
Da, chiar asa! La ce bun?
Cateodata, refuzam sa mai vedem poza care ne defineste/ marcheaza viata… Care ne arata dezgoliti de secrete si de vlaga…
Oamenii simpli îți pun cele mai dificile întrebari: „la ce bun?”. Am și eu un aparat Smena cum a avut individul din imagine.