Mai intai a fost calatoria pe bancheta unei Alfa 156, in mare viteza, prin zona pietonala din centrul orasului. A fost apoi privirea receptionerului, care a incremenit la vederea masinii de politie din care au iesit cei doi agenti, apoi, din spate, si cei doi straini cam ponositi, cu niste rucsaci suspecti in brate.
Mai devreme, incercand sa ne orientam, cerusem ajutorul unui echipaj de carabinieri, parcat in piata centrala. Ne-au poftit in spate si ne-au oferit ei transportul pana la hotel.
Bine ca n-au folosit si sirena.
Sa va zic drept, mi se pare deosebit de incomod sa fii infractor. Adica la propriu incomod, stiti? Eu, unul, am avut reale dificultati sa intru in spate. A trebuit sa ma contorsionez zdravan ca sa-mi var ambele picioare inauntru. Plus ca bancheta e din plastic-plastic, asa, cam ca scaunele din metrou, doar ca mult mai incomoda. Iar echipajul e protejat de un ecran de plexiglas gros, care urca din podea pana in plafonul masinii, doar cu o mica ferestruica glisanta intre scaune, pe care politistii o pot deschide sau inchide, dupa chef.
In cazul nostru, au avut chef.
Cand politistii au franat chiar in fata hotelului, ne-am uitat cu totii, reflex, la intrare. Ei bine, din spatele usilor transparente, automate, receptionerul s-a holbat fara urma de politete la noii lui clienti, carora carabinerii le-au deschis portierele nu din vreun puseu de respect ceremonios, ci, pur si simplu, pentru ca portierele pasagerilor din masinile de politie nu se deschid dinauntru.
Am glumit dup-aia cu pustiul de la receptie, dar mi-a cerut cardul inainte de a-mi da cheia.
Asta a fost prima intamplare.
Apoi a fost jaful din hosteria unde ne opriseram pentru o scurta gustare, jaf caruia i-a cazut victima Peschetta.
Localul se afla la vreo 100 de metri de piata centrala din Catania (pentru cei care au mai fost, la 100 de metri de elefant). Eram pe terasa, singurii clienti, putin inainte de 7 seara, ora la care numai turistii au mitocania sa ceara cina in Italia. Luasem niste porcini la gratar, cam inecate in usturoi, si niste caprese, venite cu vreo cateva felii de rosii necoapte, de culoare nedefinita, undeva intre verde crud, cinstit, si un maroniu tranzitoriu, mincinos. Mai primiseram si doua chifle.
La un moment dat, de pe o strada laterala a iesit o femeie tanara, imbracata tipator, cu bocanci, o fusta jenant de scurta si un pulover fluorescent. Mergea ca-n transa, intr-un mod bizar, lasata inainte, urmandu-si centrul de greutate cu niste pasi mari, nenaturali. Era rupta. A facut un ocol larg, apoi ne-a vazut la masa si s-a-ndreptat spre noi. Eu am protejat camera, dar nu camera o interesa.
– O fame, ti prego, o fame…
N-a durat decat 5 secunde. Prima reactie a fost „nu”, apoi m-am gandit ca poate chiar ii e foame, sa ia ce a mai ramas, doar ca nu puteam sa-i dau si farfuria, nu? ca nu era farfuria mea…
Drogata a transat dilema. A intins mana, a apucat ultima felie de branza si ultima felie de rosie, le-a pus una peste alta si, in timp ce se retragea, a prins si chifla. S-a intors si a plecat, cu acelasi mers teleghidat.
A fost prima data cand mi-a fost furata mancarea din farfurie.
Poate de-aia fusesera si carabinierii atat de amabili, mai devreme, ca sa mai scuteasca din surprizele orasului (care, altfel, e deosebit de interesant, ba chiar remarcabil in multe privinte, de exemplu in contrastul dintre expansivitatea arhitecturii baroce si sobrietatea impusa de piatra neagra, vulcanica, folosita peste tot, de la pavaj la zidurile cladirilor).
PS – scriu fara diacritice pentru ca folosesc un dispozitiv mobil si niscaiva 3G. De vreo saptamana, deja, Romtelecom nu reuseste sa repare conexiunea mea de internet. Scuzele mele pentru ortografia imprecisa.
18 comentarii Adaugă comentariu
Parcă aud dialogul dintre poliţişti şi recepţioner:
– Îi vezi pe ăştia doi, mă? Sunt români… Dacă fac figuri… dai un telefon şi îi băgăm la loc, exact acolo de unde i-am scos acuma! 🙂
„Christos a înviat„ pe-aici, pe la noi.
Na, iar moderare…
Ce jaf ? A fost un gest disperat de copila care a mai tinut minte painea, rosia si branza, gustarea frugala din tara copilariei.
Mi-e mila de acesti oameni, care nu mai sunt oameni intregi la minte.
Au pierdut sau sunt pe cale sa piarda, dreptul la o viata libera. La o viata in care masina de politie catalana este un sprijin, nu o mini-cabina de detentie, cum frumos ati descris, primind repulsia concetatenilor liberi.
Autoconstrangerea in care s-au introdus, repet, e vrednica de mila dar compatimirea, nu-i ajuta…
Catania nu e în Catalonia, dude! 🙂
Rog, corectura ! Ca bine ai scris, colega dude.
Dude, deci catana (ca sa-nchid disputa – rana) firea mea nu e satanica, sa corectez catanica. De ce nu ai sugerat-o, tu ? Ca un fidel, onest…
(dudau)
Dintre toti cei care au fost acolo cred ca numai tu ai vazut arhitectura baroca! 🙂 Eu am fost o data, mi-era frica sa nu m-ascunda vreunul sub un stalp de inalta tensiune.
Sa furi de la român… asa ceva, dom’le…
Am fost si eu pe acolo. Cu niste amici. Microbuzul de la aeroport ne-a lasat la 50m de hotel. Prima s-a dat jos o tipa mai corpolenta, si se uita tipa in jur… ce frumos, ce minunat. Zdrang, vine unu si ii rupe medalionul de la gat, din aur. ” cenusa lu mama, Ticule, mi-au furat medalionul cu cenusa!!” Era cat o ceapa. Sotul alearga inutil catre presupusa directie in care disparuse iubitorul de cepe de aur, dama incepe sa urle si sa planga. Vine unul, o ia de mana, ii saruta mana, bolboroseste ceva. Pleaca. ” Ceasu, Ticuleeee, mi-au furat si ceasuuuu de aurrrr! ” urla tipa. Asta a fost inceputul. Pe parcurs mie mi-au furat o geanta de aparate, nevesti-mii banii si pasaportul, si la sfarsit ultimul din grup cara doua cufere la microbuz. Zaffff de sus cade un lighean cu laturi. Morometele lasa cuferele si se uita sus si incepe sa injure pe cacanarii de macaronari. Se apleaca sa le ia, muie, cuferele facusera picioare. In trei secunde. De atunci am mare placere sa sgarii masini de macaronari, daca am ocazia. Traiasca Catania.
Nu creeeeeed :))))))
Da. Cand am scris primul comentariu eram cam inconfortabil, intr-o parcare, in drum spre romanela. Acu` pot sa scriu la laptop, e boierie.
Excursia s-a petrecut acum catziva ani. Din 12 amici, doar 3 nu au fost ciorditi, intr-un fel sau altul, int-ro saptamana in Sicilia. Chelnerii adunau si varsta bunicii la nota de plata… si puneau cuvertura, adica aranjamentul… am vrut sa plec cu fatza de masa la a doua intamplare dar au chemat politia, careia i-au spus ca nu am platit de loc… asa ca am mai platit o data… cat am stat p`orma la fiecare achitare de nota de plata mi-am facut poze cu nota si cu banu` sa fie clar cum platesc pe hotzomani.
In penultima zi am inchiriat o masina sa vedem frumoasa Sicilie… stale-ar in gat. La intrarea in Catania, dupa masa, pe autostrada de la intrare… trece un motociclist din spate si se opreste cu un derapaj lateral in fatza mea. Cat sa ma gandesc daca sa il injur sau sa il imping cu masina, vine unu` de pe marginea drumului, deschide usa dreapta, smulge geanta mea de aparate pe care o tinea nevasta-mea, care era paralizata de frica, dar care o apucase de curea cat s-a putut; apoi o scapa, si cioflingaru se suie pe motor la imbecilu din fata si o tund amandoi pe niste strazi de un metru jumate latime.
Masini in spate, masini in fata, lume pe trotuar, dar noi parca eram in alt sptiu timp, toata lumea din spate statea linistita sa termine aia de holdapuit si sa mearga circulatia mai departe.
Aia de la politie au ras si cu curu de noi, ca de ce nu blocam usile si de ce nu suntem atenti sa nu avem lucruri valoroase la vedere.
Aveam si cheile de la casa acolo, si ma gandeam ca pleaca macaronarii la adresa din portofel si ca gasim si casa gigea, aer curat, daca nu o gasim si vanduta de 4 ori deja. Dar au fost oameni de comitet. Cam asa stau lucrurile cu macaronarii si Sicilia. De atunci cand aud de italieni imi vine sa … da` nu va mai zic ce imi vine… eu nu mai ma duc niciodata in Italia, sa si-o puna pe carbonara si s-o suga.
Vai de mine, acum râd, dar nici nu vreau sa ma gandesc prin ce-ati trecut… Eu am fost in Italia de multe ori, n-am avut niciodata nicio problema. E adevarat, asta a fost prima data in Sicilia.
Sicilia este alta tzara, nu mai este Italia.
Italia se termina la Roma. ..
De apreciat gestul de respect față de cititori, scuzele pentru lipsa diacriticelor. Mă înclin.
Nu-i nimic,
Nu-i critic,
Fara diacritic.
Ii putin,
In scuze,
Pentru ,,dude”.
(ad litteram Vasile,
NonManu)
In Sicilia am mancat cele mai bune rosii. Poate au vrut sa va onoreze si sa va ofere un sortiment deosebit; stiti doar ca au aparut rosii verzui, maronii, chiar si cu puf ca piersicile si, de cele mai multe ori, fara gust.
In Catania, sa mergi la vedere cu obiecte de valoare inseamna ca nu stii pe ce lume te afli. E un oras viu, contrastant, mustind de istorie si evenimente culturale. Destul de nesigur, orice plimbare parand un act de curaj. Insa merita. Daca iti pastrezi o aparitie modesta, cu siguranta nu ai nicio problema. Vei gasi oricand baieti gata sa te duca la Milazzo pentru 100 euro, dar daca te urci in masinile lor e vina ta: pana la urma esti in Sicilia, nu in Lombardia. Masinile sunt aproape toate busite, iar oamenii nu sunt adormitii din nord. Am umblat doar prin zona centrala si am intalnit tot felul de oameni: un adolescent a tresarit extrem de speriat cand l-am intrebat o adresa – apoi s-a relaxat vazand ca nu sunt un conational (de-al lui) care-l talhareste – o doamna mi-a dat sa-i pastrez telefonul mobil in timp ce cauta in geanta sa-mi ofere propriul bilet pt transport in comun, in ciuda refuzurilor mele, – doar o intrebasem de unde imi pot cumpara unul -; baieti de cartier in jurul castelului medieval, care reparau la scutere si care te scanau fara menajamente. Un oras intimidant, daca esti parasutat fara sa stii unde te afli. E singurul loc din Italia unde am mancat friptura ca in Romania, de dimensiunile cu care suntem obisnuiti si la preturile la cu care suntem obisnuiti. E singurul loc din Italia unde la aerorport o familie cu 3 copii era insotita de alte 8 rude care-si luau ramas bun printre lacrimi. Lasand la o parte aspectele care tin de infractionalitate si de care trebuie sa fii avertizat, am intalnit acolo oameni deosebiti. Catania e un loc extraordinar, iar Sicilia este fabuloasa. Majoritatea am crescut in cartiere si cred ca suntem capabili sa ne miscam prin aceste locuri, pe care oricine care are o disponibilitate pentru turism cultural nu ar trebui sa le rateze. Sudul e Italia cel pe care am receptat-o din filme. Daca te duci in nord si te astepti sa expermentezi atmosfera din filmele italiene, ai gresit locul. Pentru mine, Catania a fost o experienta surprinzatoare si extrem de placuta.
Multumesc pentru comentariu, Mihai. Si mie mi-a placut locul. O sa revin, cu siguranta.