Addendum

Ceva ce am omis să includ în articolul de ieri și mi se pare realmente necesar: un curs serios de explicitare și deconstrucție a falimentului României comuniste. Un curs de decomunizare, dacă vreți. Mi se pare scandalos că, la 30 de ani de la căderea comunismului și a variantei sale autohtone, național-comunismul ceaușist, să fie încă atâția care să-și imagineze că “se trăia bine” în RSR și că falimentul sistemului s-ar fi datorat mai degrabă “uneltirilor capitaliste” și nu propriilor erori fundamentale de construcție ale sistemului.

Nu de alta, dar nostalgia asta stupidă și neinformată este un alt factor care favorizează menținerea la putere a unor politicieni retrograzi și reacționari, care frânează cât pot progresul României.

18 comentarii Adaugă comentariu

  1. un curs serios de explicitare și deconstrucție a falimentului României comuniste.

    Adica… manuale de istorie care sa spuna istoria “pe bune”?

    Thumb up 3
  2. Cu asta trebuia început…

    Thumb up 0
  3. Mai este o problemă!
    “Chestiunea” în cauză nu “reușește” să ajungă în istorie.
    La noi rămâne mereu de actualitate așa cum trebuie într-o “democrație originală”.
    Această “epocă” de tranziție eternă post comunistă este construită exact pe aceleași “fetișuri” care făceau cumva comunismul să pară că funcționează.
    Concluzia rămâne aceeași…
    Trebuie sa dispară cei cărora “le pasă” de popor și să triumfe cei care pun în aplicare principiile favorabile evoluției cetățenilor.
    Până atunci nu vom avea educație.

    Thumb up 0
  4. Vlad, nu știu dacă ai observat și tu, dar eu tot văd în ultima vreme tineri din leatul meu (40-45 ani) care laudă vremurile alea, ale anilor ’80!!! Foști colegi ai mei cu care am copilărit și cu care am stat împreună la cozile pentru tacâmuri și pâine!!!! Cum dracu’ să uiți așa ceva și să spui acum că era mai bine atunci!?!?!

    Thumb up 1
    • Erau tineri. Nostalgia.

    • Parca era un banc…
      Doi batrani pe o banca, in parc:
      – Eheee… Ce bine era pe vremea lu’ Dej!
      – Cum domnule? Nu spuneai chiar tu ca pe unchiul dumitale l-a saltat securitatea la miezu’ noptii, si 5 ani n-ati mai stiut nimic de el?
      – Asta asa e, dar atunci eu aveam 20 de ani!
      ——————————————————————-
      Iar acum fara gluma.
      Colegii dumitale, si nu numai ei, au o educatie socialista si traiesc in capitalism.
      Nu i-a invatat nimeni sa faca un CV, iar acum sunt nevoiti sa-si schimbe locul de munca odata la cativa ani (in special in perioade de criza).
      Nu i-a invatat nimeni sa compare niste oferte bancare (sau de pensii private, sau de oportunitati de investitii) iar acum sunt nevoiti sa o faca.
      Si sunt multe alte lucruri pe care educatia din Romania nu le face nici acum, dupa 30 de ani de la ‘evenimrntele din decembrie’!
      De aceea apare ‘nostalgia’ de care pomenea Vlad!
      De aceea scrie Vlad, si nu numai el, despre NECESITATEA unei reforme profunde in invatamant!
      Problema este ca mai trebuiesc cel putin doua lucruri:
      – vointa politica de a face asta;
      – invatatori si profesori care sa stie si sa VREA sa aplice o asemenea reforma.

      Thumb up 0
    • …leatul 40-45, probabil mult prea tânăr pe acea vreme. Era mișto ca copii sa trebuiască să stați la coada și nu la “carte”.
      Leatul 50… parcă nu mai plânge chiar așa după “coada la pita”.
      Și ‘pricinosu, dacă am avut nevoie de “educație” financiară sau sa citesc un contract, m-am documentat, nu a fost nevoie de “CINEVA” că da mă învețe!
      Faci aceeași greșeală ca și cei care așteaptă “să ne deie”!

      Thumb up 0
    • @Costica
      Eu nu vorbeam de mine, ci de ‘nostalgici’!
      Echivalentul analfabetilor functional de acum.
      Caci pe vremea aceea, pana si directorii de intreprinderi asteptau sa li se spuna ‘de sus’ ce sa faca!
      Daca ne gandim numai la faptul ca, in socialism, a existat la Urziceni o fabrica de ferite, a fost falimentata in anii ’90, exact cand pe plan mondial a explodat productia de electronice si placi cu circuite integrate!
      Da, mai exista si exceptii, persoane care pot invata si singure, chiar si la o varsta mai inaintata (ma bucur ca facem amandoi parte dintre acestea), dar din pacate sunt multi, foarte multi, cei ce nu au exercitiul gandirii critice!

      Thumb up 0
  5. @Bogdan C., iti dau doar un singur exemplu pe care l-am intalnit personal, exemplu luat in deradere superioara de Vlad cand l-am mai pomenit aici.
    In timpul facultatii am lucrat in diverse ONG umanitare si intr-un astfel de ONG mergeam sa ajutam diverse persoane varstnice fara posibilitati materiale si cu diverse probleme de sanatate. Intr-o zi am mers la un batran care locuia intr-o garsoniera vai de mama ei, undeva prin Berceni. Persoana aceasta avea o mobilitate redusa si se deplasa cu mare greutate, plus ca avea nevoie de mai multe medicamente pentru afectiunile sale. La aceea vizita a povestit cum traia el pe vremea comunismului, fusese profesor si o ducea decent, isi permitea 2 concedii pe an (bineinteles in tara, fusese cu cateva ocazii si in afara in tarile “prietene”). Acum regreta vremurile trecute fiindca atunci era tanar, traia sotia lui (murise dupa schimbarea regimului), nu avea probleme de sanatate, traiau vechii lui prieteni, rudele, copiii nu plecasera in strainatate (ramasese singur fiindca. Pe scurt, el regreta tineretea si sanatatea de odinioara, nu neaparat regimul. Gandeste-te si tu: cand te raportezi la cum ai ajuns astazi (batran neputincios, bolnav, vaduv, cu o pensie vai de mama ei, dependent de tot felul de medicamente) raportat la vremurile in care erai in putere, sanatos, alaturi de familie si prieteni, cam care perioada ar fi mai frumoasa? Nu este vina lor ca tineretea si maturitatea au fost traite intr-un regim totalitar. Din acest motiv cred ca nu regimul il regreta, ci mai degraba tineretea.

    Thumb up 1
  6. Am o mama (50+) care e nostalgica dupa “epoca de aur”. Ne-am contrazis pe acest subiect de atatea ori incat a devenit subiect tabu. Eu m-am nascut in 1985, deci nu stiu despre RSR decat din auzite si citite.

    Pe de alta parte muncesc intr-un mediu multi-cultural alaturi de, printre altii, un coleg cubanez. A fugit din Cuba, impreuna cu ambii parinti (nu toti 3 deodata) in 1995, cand el avea 5 ani. A mai vizitat Cuba de 2 ori de-atunci, in 2006 si in 2014.

    Zilele trecute citeam despre Cuba pe Wikipedia (de multe ori incep cu un subiect si ajung sa deschid alte 5-10 pagini legate de subiect) si, pe la pranz, il intreb pe colegul meu cubanez de una-alta din ce am citit.

    Vreau sa spun ca, din ce mi-a povestit el, daca in Romania comunista a fost si numai pe jumatate la fel de nasol, eu nu as fi rezistat in tara.

    Ratii, saracie, oameni care nu isi permit sa ajunce hainele vechi si foarte vechi pentru ca nu au altele noi, coruptie, abuz de pozitie, etc. Doar cineva care omite toate aceste detalii poate fi nostalgic pentru acea perioada. Sau cineva care a fost intr-o situatie atat de precara inainte de instaurarea regimului, incat orice farama de mai bine e contrabalanseaza aproape orice.

    Doar cateva detalii din ce mi-a povestit colegul:

    – imbracamintea e greu de cumparat sau foarte scumpa asa ca oamenii ajung sa poarte hainele pana cand se rup complet (de ex. in 2014 matusa lui inca folosea zilnic acelasi prosop cumparat aproximativ in 1985)
    – la intrare in tara, i-au fost confiscate fara nicio explicatie bagajele si a trebuit sa si le rascumpere, banii ajungand cel mai probabil in bugetul privat al lucratorului de la aeroport
    – a vazut oameni ai strazii atat de saraci incat nu aveau nici haine (intr-un caz, o cutie de carton ii tinea loc de haine)
    – preturile sunt absolut arbirtrare si, daca ai nevoie de ceva in plus fata de ratie, de cele mai multe ori ajungi la magazinele cu valuta forte sau pentru turisti, unde preturile sunt incredibil de mari

    Cum ziceam, eu nu pot zice ca am trait vremurile comuniste, dar poate altii recunosc exemplele de mai sus.

    Thumb up 1
    • Da, tot ce ti-a povestit colegul cubanez am trait si la noi in tara, chiar daca nu mereu in acelasi grad. De exemplu imbracaminte se gasea, si inca pe toate palierele de preturi, problema era varietatea redusa a modelelor si faptul ca regimul nu reusea sa asigure unele produse (de exemplu incaltamintea de sport) sau nu dorea, din motive ideologice (fuste mini, blugi). Si eu am trăit confiscarile abuzive din bagaje, cand ma intorceam cu parintii din o excursie in tarile socialiste in 1986. Iar preturile de pe piata libera ( de ex cartofii ori carnea oferita de tarani in locul celor din aprozar sau din goalele macelarii) erau net mai mari decat oficial. Ca sa nu mai zic de piata neagra, unde de la sapunul Lux si tigarile Kent pana la exorbitantele videoplayere VHS totul era enorm supraevaluat. Sa fumezi Kent era un act de opulenta, un pachet costa 100 de lei iar Snagov, dacă imi amintesc bine era 11lei; Kentul nu se fuma ci se oferea drept mită. Și avea valoare mai mare in forma de cartuș de 10 pachete cand era sigilat in celofanul producatorului. Coruptia se intalnea, ca si acum, in absolut toate ramurile si pentru multi era un mod de viață patronat de sus din aparatul statului si generand o frumoasa fratietate intre infractori si militieni ori securisti. Un celebru exemplu era cel al deja pomenitelor video-playere si al casetelor aferente, dar cardasiile mergeau pana la nivelul semintelor de floarea-soarelui vandute de tiganci prin centrul oraselor. Ca sa nu mai spunem de furtul ultra-generalizat si banalizat prin care aproape oricine isi rezolva diverse nevoi pe seama resurselor de la locul de munca, ceea ce avea efectul de a ne transforma in o nație de infractori cu conștiința pătată. Iar abuzul tinea de esența sistemului, nu degeaba se numea dictatura proletariatului si nu dictatura legii sau măcar dictatura competenței.

      Thumb up 0
  7. Decomunizare și reformă școlară… dar tu ai aruncat cu ochiul pe listele de angajări (atât al AJOFM-urilor, cât și a celorlalte) de pe piață? Ce cereri sisifiene pentru salarii mizere, nu mai spun de filtre (icspiriănț…)?

    Că la răspunsul lui Bogdan C, hai să zicem și tinerețea (ce tinerețe pe vremea aia?), dar uită-te doar la oportunități pe „câmpul muncii”. De-aia se continuă că era mai bine.

    Thumb up 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.