Airblogger

În Ţara Uriaşilor, avioanele de hârtie au motoraşe şi transportă bloggeri veniţi taman de la Bucureşti pentru câte 10 minute de încântare în aer. După ce aterizează, bloggerii chiuie pe iarbă, sub un soare brav de jumătate de aprilie:

Sâmbătă dimineaţă, pe un câmp din Prahova, 9 bloggeri invitaţi de Răzvan Baciu şi-au aşteptat cu zâmbete cam îndoite rândul să urce într-o avionetă de două locuri, pentru un tur de amuzament. Prima provocare: să crezi cu adevărat că zborul poate fi ceva atât de simplu – un motor, aripi de pânză întărită şi curaj.

Am zburat prima dată într-un mod atât de… personal, direct, intim şi apropiat. Până sâmbătă, am fost doar transportat prin aer, de colo colo, de nenumrate ori. Sâmbătă am simţit aerul, curenţii, gravitaţia – magia zborului.

Pilotul, un puşti de 26 de ani, care manevra mica manşă cu aceeaşi detaşare cu care pedalez eu pe străzile din Bucureşti. Am decolat înainte să-mi dau seama, apoi am urcat brusc, am virat pe aripa stângă şi am coborât rapid – acceleraţia negativă mi-a trezit un roi de fluturi înnebuniţi în stomac.

La sol, printre brazde, un şoim privea indiferent bizara creatură albă care încerca să-l imite.

Mulţumesc echipei de la Aventura Card – şi lui Răzvan BB – pentru că m-au învăţat, în sfârşt, ceva de neuitat despre a treia dimensiune. Băieţii de la Aventura Card vor mai fi vizitaţi – merită să-i simpatizăm, mai ales că ce fac ei nu-i vreun business care să-i îmbogăţească, deşi şi-ar dori, fireşte. Câştigă doar cât să-şi întreţină pasiunea – zborul.