Biblionet: bunul simţ contra curentului

În noiembrie 2008, Reporter Special a difuzat un reportaj despre ceva nemaivăzut în ţara asta: un miliardar american şi nevasta lui cheltuiau bani cu nemiluita ca să pună calculatoare şi internet in bibliotecile publice ale României. În toate bibliotecile publice ale României.

Nebunia asta a miliardarului era fix contra-curentului, pentru că tot ce mai aşteptau autorităţile de la aceste clădiri era ca ele să dispară pe cale naturală – adică mai furate cărămidă cu cărămidă, olan cu olan, mai prăbuşite sub ani, mai înnegrite de câte un foc întâmplător, chestii d-astea, cum ar veni, de viaţă şi biznis imobiliar local pe-un picior de plai, pe-o gură de rai.

Cum ar veni, aşteptările erau legate de ziduri, nu de cărţi.

În toamna lui 2008, Anca Grădinaru a filmat prin diferite locuri unde bibliotecile cu internet ale americanului schimbau deja viaţa oamenilor, în ciuda indiferenţei generale. Reportajul ei a fost difuzat într-o sâmbătă seara, sau duminică la prânz, sau vineri la miezul nopţii, sau joi la amiază, nu mai ţin minte, că emisiunea aia a fost aruncată de colo-colo prin grilă ca o pereche de zaruri nenorocoase în zidul din spatele casei. La redacţie au venit câteva mailuri. Ne-au felicitat câţiva colegi. Marele public n-a aflat ce făcusem, pentru că marele public nu prea se mai uita la tv. Micul public care rămăsese avea alte subiecte, mult mai interesante. Cred că pe atunci se lansa sexi brăileanca sau ceva, naţia era cu sufletul la gură. În fine.

Nu ştiu dacă americanul a văzut documentarul Ancăi, dar fundaţia lui (şi a neveste-sii) a fost atât de încântată de el, încât ne-a cerut permisiunea să-l includă în campaniile de promovare internaţională a acţiunilor sale caritabile. Noi am răspuns că fireşte, dar să facă ei traducerea, că noi n-avem buget pentru asta. Cred că au râs amabil în birourile lor. Au luat filmul.

Au trecut 4 ani. Noi ne-am luat cu ale noastre, cu biănci şi cu pepi şi cu becali şi cu băseşti şi cu alte alea. În acest timp, Fundaţia Bill & Melinda Gates şi-a văzut de ale ei, pe tăcutelea, schimbând România cu discreţie şi bun simţ. Iată cifre: până în 2014, 26,9 milioane (milioane!) USD vor fi investite în România. 1.500 de biblioteci publice au fost deja dotate cu computere şi acces la internet. Peste 2.000 de bibliotecari au fost până acum instruiţi în cadrul programului Biblionet. Sute de mii de oameni descoperă acum bibliotecile locale ca locuri care au, în acelaşi timp, şi valenţe sociale şi culturale.

Dar, mai profund ca orice, proiectul schimbă destine.

Despre destinele schimbate cu Biblionet va fi scrisă o carte anul acesta*. Radu Paraschivescu, Cătălin Ştefănescu şi cu mine am fost invitaţi să culegem poveşti şi să le transpunem într-o serie de reportaje care urmează să fie incluse într-un e-book – şi, dacă lucrurile merg bine, într-o carte adevărată, cu cerneală pe hârtie, pagini şi coperţi. Cine ştie? Putem visa.

De săptămâna viitoare, încep să umblu prin ţară după întâmplările neştiute ale programului Biblionet. Există un site, Căutătorii de poveşti, unde vom spune pe unde am ajuns şi ce am aflat.

Eu, de exemplu, mor de curiozitate s-o întâlnesc pe femeia care şi-a regăsit copilul, după 15 ani, folosind Google. Imaginaţi-vă momentul, dacă puteţi.

________________________
*Şi articole pe bloguri, evident. Cu emoţiile debutului, mi-a scăpat o parte importantă a proiectului – trei bloggeri, Cristi China Birta, Andrei Crivăţ şi Sebastian Bârgău vor contribui, şi ei, la culegerea şi spunerea poveştilor Biblionet. Sper să ne vedem pe teren, fraţilor, ca-n vremurile bune 🙂