Bulă Stroe, ministru la Interne

În lunga istorie a tâmpiţilor din Guvernul României, ministrul Radu Stroe de la Interne iese-n evidenţă precum furunculul pe bucă.

Stroe ăsta voia să facă recensământ naţional, în vară, cu administratorii de bloc.

Tot Stroe a cerut, de curând, sens unic pe DN1, ca să nu mai fie ambuteiaje.

Mai nou, a impus şedinţe de exorcizare în grup cu femeile din Poliţie, care să-şi mărturisească violatorii dintre colegi.

Tudor „Am-fost-un-dobitoc” Postelnicu scrâşneşte de furie. Stroe a avut nevoie de mai puţin jumătate de an ca să se umple de căcatul pe care el l-a strâns o dictatură întreagă.

Dar cum vor avea loc „şedinţele” despre discriminare ordonate de Radu Stroe?

Femeile din Inspectoratele Judeţene de Poliţie vor fi adunate într-o zi anume, într-un loc anume din fiecare judeţ. Mai întâi, li se va comunica „scopul şi durata” acţiunii.

La Iaşi, de exemplu, a fost vorba de 100 de angajate. În alte judeţe, mai mari, vor fi mai multe.

După şedinţa comună, vor urma discuţii individuale. Fiecare poliţistă va fi întrebată dacă se simte discriminată şi, Doamne-feri! dacă a fost sau este violată de colegi. Dacă da, va fi poftită să spună şi cine sunt violatorii. Dacă nu, nu.

Pompierismul acţiunii exclude orice fel de abordare serioasă a unei probleme altfel deosebit de sensibilă şi complicată. Relaţiile dintre bărbaţi şi femei la locul de muncă, subordonările ierarhice şi promovarea – sau retrogradarea – influenţate de sex sunt chestiuni grave, întotdeauna dificil de probat, de care trebuie să te apropii cu atenţie, profesionalism, respect şi mult echilibru. Despre discriminarea sexuală la locul de muncă nu se raportează în festivaluri cazone. Bocănceala asta declanşată de Radu Stroe prin Poliţia Română va produce doar repulsie şi batjocură.

O acţiune de o asemenea brutalitate inutilă n-a mai fost văzută de la controalele ginecologice forţate de pe vremea lui Ceauşescu.

Şi cine va conduce interviurile acestea? Păi, cine se nimereşte şi cine poate. La Iaşi, de exemplu, unul dintre cei doi membri ai comisiei este „un specialist în tragerile cu pistolul”. Drept la ţintă, nu?

Dar, până la urmă, trebuie căutat avantajul în orice situaţie dezavantajoasă.

Lui Bulă Stroe de la Interne poliţiştii, indiferent de sex, îi pot transmite acum, în cadru organizat, toate detaliile despre discriminarea căreia îi cad victimă, de ani de zile: de exemplu, că nu primesc niciodată la timp banii de haine; că trebuie să cumpere, din banii lor, până şi hârtia pe care dau cetăţenii declaraţii; că ideea de săpun şi hârtie igienică la toaletele secţiilor de poliţie este o himeră, fiecare aducându-şi de acasă cele trebuincioase, ca în Evul Mediu; că maşinile cu care patrulează sunt nişte epave în care curul ministrului s-ar scârbi să intre; că poliţiştii din intersecţii, pe care-i mai şi răstoarnă maşinile din când în când, n-au avut niciodată vreo asigurare specifică pentru munca plină de risc pe care o fac. Şi altele, desigur, un şir nesfârşit de discriminări la care sunt supuşi de o politică publică fără cap şi fără respect pentru aceşti oameni de la care aşteptăm atâtea pentru propria noastră siguranţă.