Am văzut de curând ceva ce m-a impresionat teribil. Ionela a venit acasă cu o diplomă de la Asociația Prematurilor, după ce a făcut ceva pro bono pentru oamenii de acolo. Ei i-au mulțumit pentru implicare și i-au dat, ca amintire, diploma asta din poza de mai jos. Mândră, Ione mi-a arătat diploma și m-a urmărit cu atenție cum îmi schimb atitudinea de la vag interesat-amabil la intrigat-impresionat, pe măsură ce am înțeles ce e acolo: în partea de jos a ramei, e ceva, așa, cât un pliculeț de ceai, poate doar nițel mai mare, un soi de batistuță de […]

Știți ce-mi dă speranță? Ca gazetar, se-ntâmplă să mai aflu, să mai descopăr, să mă mai întâlnesc, din când în când, cu oameni care se ocupă să construiască în România o societate mai bună, mai eficientă, mai confortabilă. Oamenii aceștia lucrează cu migală și îndârjire, pas cu pas, și fiecare se străduiește să iasă din pătrățica lui prin creativitate și muncă cinstită. De vreo doi ani sunt, cumva, aproape de un proiect național care încurajează tinerii antreprenori din România să încerce ceva nemaiîncercat, să-și materializeze ideile și să și le testeze în comunități compuse din alți antreprenori, fie ei de […]

Dintre toate tipurile de singurătăți, eu cred că singurătatea cea mai cumplită este cea a condamnatului la moarte, mai ales dacă-i condamnat pe nedrept. Cum ar fi, de pildă, condamnatul la moarte prin cancer. Iată-te, din senin, victima unei erori judiciare a destinului. Sentința-i comunicată de-un medic și alții o reconfirmă la recurs și apel, după investigații și cercetări suplimentare. Psihologic, te-așteaptă cele 5 stagii ale pierderii vieții tale de până acum: negarea, furia, negocierea, depresia, acceptarea. Finalul e știut, doar timpul până la execuție e necunoscut. Sau nu? Unii evadează, știi? Unii scapă, cumva. Sunt grațiați, sunt exonerați, sunt […]