Zilele trecute, o discuție despre salarii și venituri a ricoșat într-o direcție neașteptată.
Poate ați văzut captura de ecran postată recent de un livrator Glovo, care arată că a încasat un pic peste 3000 de lei într-o săptămână în care a lucrat 65 de ore.¹ Bani buni, orice s-ar zice, și multă muncă. Am remarcat, aici, nemulțumirea omului, care se plânge că, în ciuda efortului său cinstit, societatea îl privește „ca pe ultimul boschetar muritor de foame”, ceea ce mi se pare profund nedrept: orice muncă cinstită trebuie respectată, consider eu, indiferent de gradul ei de complexitate – sau lipsa ei de complexitate, dacă e să fim corecți.
Ei bine, în cursul conversației noastre cu ascultătorii, cumva a venit vorba și despre cât câștigă profesorii – adică semnificativ mai puțin. Acesta a fost momentul care a declanșat un val de mesaje furioase care, ca să fiu sincer, ne-au luat prin surprindere: aparent, ideea de a compara munca unui cadru didactic cu cea a unui livrator de mâncare și țigări li s-a părut unora dintre ascultători jignitoare… pentru livrator, numitorul comun al acestor mesaje fiind că, de fapt, profesorii nu muncesc mai deloc, spre deosebire de curieri, care muncesc foarte mult.
Iată câteva dintre aceste mesaje (cu ortografia originală):
Altul:
Altul:
(Paranteză, aici: să fii coadă de topor înseamnă să-i trădezi pe-ai tăi, să trădezi românii, în contextul acesta. Carevasăzică, ascultătorul care mă întreabă a cui coadă de topor sunt presupune că eu trădez românii când spun că Educația e cronic subfinanțată, că e nevoie de reformă în sistem, de modernizare și de salarii mai bune pentru profesori. Cum vine asta, nu știu, dar poate că ascultătorul nu înțelege prea bine sensul expresiei a fi coadă de topor, ceea ce ar fi un nou argument pentru un învățământ mai bun în această țară. Închid paranteza și revin:)
(Și asta e nouă, că eu aș încuraja pomana la stat.)
Alt mesaj:
Încă unul:
Bun, astea sunt (câteva) mesaje. Aș vrea să observ câteva lucruri.
Prin exercițiul zilnic, noi (la radio) știm că atunci când mesajele vin în număr mare, în timp scurt și cam pe același ton, ele reprezintă o atitudine sau o opinie care nu e chiar marginală.
Ei bine, în ciuda a ceea ce cred unii, activitatea didactică chiar presupune multă muncă nu doar în timpul orelor de clasă propriu zise, ci și după, pentru pregătirea lecțiilor, pentru elaborarea subiectelor de teste, pentru corectură, pentru examenele școlare de sfârșit de ciclu gimnazial și/sau liceal, dar și pentru pregătirea propriilor examene profesionale.
Că unii profesori sunt loaze, de acord, dar nu există categorie profesională fără uscături.
Credeam că, după 30 de ani de la falimentul „dictaturii proletariatului”, am ajuns să înțelegem că, deși fiecare muncă are valoarea ei, nu fiecare gen de muncă este egal valoroasă. Desigur, tot respectul pentru curieri, dar să nu ignorăm, totuși, faptul că asta este o muncă necalificată, spre deosebire de profesorat. Nu-ți trebuie studii speciale ca să fii curier, asta dacă nu cumva considerăm că rezolvarea chestionarelor pentru permisul auto sau moto reprezintă studii. Dar, ca să fii profesor, trebuie să urmezi o facultate și studii specializate, apoi să dai diverse examene, la anumite etape profesionale, pentru a obține grade didactice. Nu-ți trebuie liceu ca să fii șofer, dar îți trebuie măcar liceu pedagogic absolvit cu licență ca să fii educator sau învățător.
Însă nu cred că este, totuși, întâmplător că profesorii au ajuns să fie priviți în acest fel – poate nu de o majoritate (adică sper că nu de o majoritate) dar, oricum, de foarte (prea) mulți.
Dincolo de subfinanțarea cronică și foarte condamnabilă a domeniului, care cu siguranță are efecte negative asupra calității actului de învățământ, eu cred că corpul didactic are a-și reproșa băltirea în care se complace de zeci de ani încoace: metodele de predare-s învechite, corupția mereu în floare, curricula-i făcută mai degrabă ca să țină pe ștatele de plată sute de mii de amploaiați la stat decât să pregătească pentru societatea modernă noi generații. Din păcate, foarte influentele sindicate din Educație se concentrează pe conservarea acestui status-quo deplorabil. Culmea e că, deoarece politicienii noștri mediocri sunt înspăimântați de eventualitatea antagonizării corpului didactic (300.000 de angajați în preuniversitar!), sindicatele sunt singurele, de fapt, care au puterea de a declanșa și susține o reformă serioasă în domeniu. Așa că lipsa de încredere a societății în proprii săi educatori, învățători, profesori este și explicabilă, într-o anumită măsură. Asta n-o face, însă, mai puțin regretabilă.
29 comentarii Adaugă comentariu
Evident, LIKE pentru consemnările astea (mai ales pentru răspunsul tău vis-a-vi de prostia agresivă a comentacilor ineducați (vor deveni IRELEVANȚII lui Harari ! :0)…
Am doi copii, unul la grădiniță, unul în clasele primare. Cel mare are a prins un an de școală în Romania, amandoi au fost la grădiniță în Romania. Anul trecut ne-am mutat în Spania. Diferența este enormă între Romania și Spania, și nu mă refer doar la sistem ci și la profesori. Aici te faci educator, pompier, polițist etc. din vocație și nu pentru că nu ai fost capabil să te angajezi în altă parte (glumă din facultate de acum mulți ani) sau pentru „beneficii”.
Oricata vocatie ai avea, nu poti alege un domeniu in care trebuie sa astepti vreo 25 de ani sa te apropii, ca salarizare, de salariul mediu pe economie.
Asta cu pregătitul orelor doar cretinii o mai cred probabil. Aveam în 2011, prof de engleza cu program de 12 ore pe săptămână, la care dacă nu vorbeai din timpul verii, nu mai prindeai grupa pentru meditații. Grupe a câte 6 copii, 2 simultan, 50 de lei ședința.
Ai avut o experiență proastă. Nu generaliza.
Nu a fost o experiență proastă, persoana chiar știa super bine. Eu zic doar ca profesorii buni sunt cei la care trebuie sa vorbești din vara ca vrei sa faci pregătire ca li se umple tot programul, deci clar nu folosesc orele libere ca să pregătească lecțiile.
Orele alea de meditație sunt și ele pregătite în avans. Mă îndoiesc să îți fi pus doar o carte în față și să te descurci de unul singur pentru 50 lei de ședință. Implicit, aceeași pregătire pentru meditații se poate aplica drept lecție la orele de studiu din clasă. Deci, pregătea conținut pentru clasă, fie că ți-l preda și la meditații sau nu.
Realitatea este ca in Romania majoritatea inca nu considera munca intelectuala ca fiind munca. De aia categorii precum actorii, scriitorii, creatorii de continut pe retelele sociale, comediantii sunt inca trimisi „la munca”.
Indiferent de tipul muncii conteaza rezultatul…
Nu-i deloc surprinzător. Puțini înțeleg că remunerația nu are prea mare legătură cu efortul (atât fizic, cât și cel intelectual), cu mici excepții (ex: munca fizică ma banda de producție, pontaj la minut, etc).
Vorbeam cu un prieten, care era tare supărat că la cele doua mastere ale sale, nu câștigă mai mult decât colegul lui, care n-are master. Omul nu era capabil să perceapă un lucru banal: valoarea muncii tale nu e legată de cât crezi tu că face, ci cât crede cumpărătorul că-ți poate oferi. Că-ți vinzi creierul, trupul sau ambele, atâta timp cât piața e liberă, primești atât cât piața îți poate oferi.
De aceea o oră de dat la târnăcop face 10EUR in Romania si 80EUR in Germania. Lucrul mecanic este acelasi.
La fel de bine un inginer software câștiga lunar 2-3k in Bucuresti si 12-20k in San Francisco. Aceeași muncă, dar piețe diferite.
Evident, există un cheat: lucrul la stat în România 🤣
La stat nu exista astfel de reguli, ci mecanismele de remunerație sunt mai complexe și dificil de dezbătut liber (că-i supăram pe preacinstiții).
vazind comentariile si cunoscind destui insi care sunt porniti impotriva ‘profilor”, ce as mai adauga ? In bucovina mea natala ( nu mai stiu daca se mai practica) , copil fiind eram invatati de parinti sa spunem , pe linga „bun aziua „si „sarut mina domn’profesor , domn’parinte si domn’doctor „. Fiecare cu ale lui – profesorul cum ne spuneau parintii -ne invata carte si ne deschid orizonturi noi , preotul pe post de doctor spiritual si psiholog ,iar ultimul si nu cel din urma doctorul care te trata de boli.Si da , domnule Petreanu – „padure fara uscaturi „nu exista . Acum cunoscind niste dascali unii mai in virsta ca mine ( se apropie de 80 si profeseaza ) si altii mai tineri , dar cu acelasi tel . Sa lase ceva durabil in urma lor. Pe cei ce-i denigreaza i-as intreba : Stiti domniile voastre ca dascalul respectiv isi pregateste acasa lectiile exact asa cum si le pregatesc elevii ? Stiti ca nu mai exista catalog si „profii trebuie sa faca munca de IT-ist ? sa treaca totul pe tableta ,laptop ? Ar mai fi multe de spus. Nu cunosc metodele de predare din alte tari . dar eu cind ma intilnesc si ma intilnesc cu dascalii mei din liceu , mi se umezesc ochii si tot : „sarut mina domn’doamna profesor-profesoara le spun! Spunea marele Marin Preda in „Cel mai iubit dintre paminteni „: „Daca dragoste nu e , nimc nu e „. Si iin final – exact aceleasi lucruri se intimplau in ultimii ani ai lui Ceausescu. Profesorii sa fie „egali”cu clasa muncitoare. Multumesc pentru rabdare . Si atita vreme cit dascalii vor fi marginalizati ,vom avea acelasi „ritm „de culturalizare . Adica niste analfabeti functionali.
Context:
Nevastă mea e profesoară de liceu
Franceză, colegiu național, liceu de fițe mijlocii către mari
În 20 de ani, a colaborat vreo câțiva ani cu o firmă care oferea cursuri pe contract de colaborare și a dat o singură dată meditații private fără bani unei eleve care avea o condiție proastă acasă, în rest nu face asta. Nici dirigenție nu ia
Salariul este ~4500 lei
ăsta e contextul
ce e de zis:
– cam 3 h, cu D-J pregătește lecțiile de a doua zi
– vacanțele sunt fără prezență la școală după ce se termină examenele de vară; 2 luni de vară le stă la umbră
– majoritatea profesorilor ei sunt complet agramați, văd niște mesaje pe grupurile de e-mail de zici că sunt glume de pe TNR; nu exagerez și vorbim de liceu bine văzut. În plus în pandemie, aproape jumătate nu s-au vaccinat
– meditații: cei de mate, română, limbi străine pot face foarte mulți bani – 50.000 EUR/an nu e exagerat; unii au și fiscalizat complet cu factură pe PFA, închiriază săli de clasă pe care le plătesc; unul e complet online, și-a făcut platformă unde intră elevii. Ceilalți, rămân cu salariu și pierd energie cu birocrație pt apucat plus gen spor de merit, participă la cursuri de perfecționare complet inutile, dirigenție
– niciunul dintre ei nu mișcă un deget spre a schimba ceva, deși parțial realizează toți că sunt înfundați în programe imbecile și birocrație; lipsă completă de orice inițiativă, au toți sindromul bugetarului: dacă nu deranjezi, nu contează ce faci în rest
– lipsă completă de evaluare reală – practic, cum sunt organizați acum, nici nu se poate
Dar și ei au zero intenții de a îmbunătăți ceva
– sindicate – invizibile
– cadouri de la elevi – la liceul nevestei nu se practică; dar la școala copiilor, da – cred că 30-40 lei am dat de Crăciun. Iar învățătoarea la ședința cu părinții ne-a mulțumit că „v-ați gândit și la mine în aceste zile sfinte”…că e și bisericoasă, draga de ea….adică, să mai faceti
cam asta
Cred ca este o prezentare foarte buna a corpului profesoral roman si a sistemului. Si degeaba asteptam miracole si oameni providentiali in fruntea ministerului educatiei, atata timp cat profesorii nu doresc schimbare. De ce sa doreste schimbare cand poti sa faci bani carca din meditatii pentru ca nicioadata nu vei castiga atat de mult la stat si de ce sa doresti schimbare daca esti multumit cu mediocritatea in care traiesti. Cam aici am ajuns si eu cred ca indiferent ce demiurg va ajunge in fruntea ministerului nimic nu se va intampla datorita majoritatii care se opune schimbarilor. Ce se intampla in sistemul de educatie este o reflectie a societatii in care traim, si atunci cum sa avem o schimbare?
In primul rand m-a frapat numarul de ore lucrate de curier, 65 de ore pe saptamana este mult prea mult, 10 ore pe zi si 5 duminica. As face un control la Glovo de urgenta. Saptamanal este permis sa lucrezi 48 de ore (sunt unele exceptii dar sa-i lasam sa-si stearga urmele singuri daca stiu) 🙂
Profesorii sunt in primul rand educatori, parerile celor care-i critica sunt rezultatul muncii lor.
Nu trebuie decat sa privim la doamna Dancila, domnul Ciuca, domnul Bode, domnul general Gabriel Oprea si lista este atat de lunga ca te doare sufletul. Si desi nu prea se aminteste lipsa de moralitate din societate este rezultatul in mare parte a activitatii Bisericii, in primul rand cea ortodoxa, pentru ca cei mai multi se declara ortodocsi iar apoi in ordinea turmei celelate culte.
Revenind la profesori pana ce nu se platesc foarte bine si se selecteaza si mai atent cine poate deveni profesor situatia nu se va schimba.
Din ce stiu eu lucratorii din aceste companii sunt pe PFA. Prin urmare pot sa lucreze cat vor ei.
Să nu uităm că în timp numărul de ore predate pe săptămână a scăzut, numărul de elevi dintr-o clasă deasemenea și in final ne-am trezit că e insuficient corpul profesoral. Suplinitori, improvizații, mană cerească pentru inspectoratele suprapolitizate
Salut!
Pentru că invocați subfinanțarea sistemului educativ, poate că merită făcută o comparație cu sectoare bugetare care au, în general, parte de salarii pe măsură: cel de sănătate și cel de justiție. Aici problema banilor e rezolvată pe partea salarială. Cum rămâne cu calitatea? Prindem vreun podium european/mondial la servicii de sănătate sau la actul de justiție?
Un punct foarte interesant si valid. Prin urmare cand nu avem cu ce, nu avem si cand avem cu ce, nu avem cu cine…
Dar cum ai putea prinde un podium european la justitie? Cum cuantifici reusita actului de justitie? In fiecare proces, cel care pierde sau e condamnat va fi nemultumit, va spune ca justitia e de doi lei. Mesaj preluat de cei care ii asculta si iau de bun ce zic acestia, fara a cunoaste nimic despre justitie ca sistem sau despre speta celui revoltat (decat din punctul acestuia de vedere, eventual)
Problema scolii romanesti este ca niciodata nu a fost pe gustul elevilor. Si asta pleaca din comunism unde situatia a fost oarecum batuta in cuie. In sensul ca oricine intra in clasa intai stia potentialul parcurs educational. Selectia/admiterea in zona liceeala, respectiv universitara era un pic mai dura si examenele erau mai dese(treapta 1, treapta 2). Pe langa asta profesorii aveau o alta alura si sunt nenumarate povesti unde pe la clase se intamplau veritabile abuzuri daca ar fi sa le judecam dupa regulile de azi. Ulterior dupa anii 90 si apoi intrarea in UE lucrurile s-au facut mai soft insa problemele de fond s-au acutizat.
Asta este motivul pentru care multa lume uraste scoala romaneasca si tot ce tine de ea, insa paradoxal exista o oarecare revolta cand cineva vrea sa schimbe una alta. Pe Funeriu l-au facut in toate felurile cand a propus filmarea examenelor nationale, iar acum cand alde Campeanu voia sa faca o admitere paralela la liceu(pentru liceele alea bune) brusc toti si-au adus aminte de scoala si cat de importanta e ea. La asta mai adauga si faptul ca pentru multi dintre cei care se simt revoltati de sistemul educational romanesc, scoala reprezinta locul unde isi lasa copilul pentru X ore pe zi si parintele munceste si imaginea este sumbra.
Pe langa toate lucrurile astea nimeni nu prea ia in calcul faptul ca avem o populatie imbatranita si ca personalul didactic o sa tot scada ca numar(demisii,pensie,deces). Si ca este doar o chestiune de timp pana cand anumite materii nu mai vor mai putea fi predate deoarece nu vor mai exista oameni care sa faca asta. Prin Europa existand deja un trend ca anumite materii sa fie scoase din programa scolara fix din cauza asta.
numarul elevilor scade mult mai rapid decat al profesorilor.
Am scris și vorbit 30 de ani în zadar: Învățământul nu se va așeza pe calea cea mai bună decât printr-o reformă generală a sistemului preuniversitar, simultan cu eliminarea promovărilor în funcție pe criterii politice. În zadar schimburi de experiență, programe finațate de UE, nimic nu se aduce la nivel occidental fără reforma sistemului cu țel bine precizat:eliminarea parazitismului și a îngăduinței frivole, și asigurare unei clare responsabilități pentru evoluția cea mai potrivită a copiilor….
Problema cu criteriile politice e valabila pentru orice institutie de stat, politicul nu are voie sa interfereze in nici un caz cu statul. Din pacate la noi nu iti dai seama care e una, care e cealalta.
Eu doar atat am de spus. Invit pe oricine sa stea O ZI in locul unui educator/profsor la o gradinita/scoala/liceu. Apoi mai vorbim. Eu am 3 copii si ma minunez de cum se descurca educatoarele la gradinita cu 10. Nici nu pot sa imi imaginez cum reusesc altii cu 20-30.
Sau faceti un exercitiu acasa: incercati sa va invatati copilul ceva. Orice considerati voi. Dar sa fie corect invatat si daca tot va plangeti de sistemul de educatie, ceva util in viata.
Cum a zis si domnul Petreanu: ORICE MUNCA TREBUIE RESPECTAT. Cand o sa invatam sa dam buna ziua chiar si gunoierilor atunci o sa fim o societate mai sanatoasa.
Salutare! O altă perspectivă: Eu sunt profesor de 3 ani la un liceu tehnologic din județul Brașov. Am venit aici după ce am demisionat dintr-o multinațională și după ce am luat examenul de titularizare cu o notă care mi-a permis să aleg unde să predau. Postul pe care sunt încadrat este de „Maistru instructor – Instruire practică Comerț”. Sunt căsătorit, am o fetiță de aproape 4 luni și locuiesc într-un apartament pentru care am făcut un credit pe 30 de ani. În anul în care am intrat în învățământ am avut salariul de încadrare de 2400 de lei. Cu chiu, cu vai, am reușit să contractăm un credit pentru apartament ( spun „cu chiu, cu vai” pentru că nu am contract pe perioadă nedeterminată ) care la momentul respectiv ( decembrie 2021 ) implica o rată lunară de 1700 de lei. Acum rata lunară este de 2800 de lei, în timp ce salariul mi-a crescut cu aproximativ 600 de lei ( zic aproximativ pentru că nu iau acceași sumă de bani în fiecare lună din cauză că în concediu nu se calculează la fel salariul ). Între timp mi-am dat și definitivatul ( a doua treaptă în învățământ după care urmează gradele II și I ), examen pentru care am învățat și pentru care m-am stresat. Mă pregătesc pentru orele pe care le am și încerc să am o relații cu elevii bună cu elevii mei care vin în proporție de 95% din medii defavorizate. Ce încerc să le transmit? Vreau să le transmit că dacă învață ( și că învățatul și venitul la școală sunt munca lor pentru moment ) și sunt serioși pot realiza ceva în viață. Încerc să le spun asta din suflet, pentru că eu cred cu tărie acest lucru. Sunt profund dezamăgit de nivelul salarial și cred că este unul dintre motivele pentru care nu intră și mai mulți oameni bine pregătiți în învățământ. Ideea este că deja sunt zeci de ani în care nivelul salarial a fost atât de scăzut încât domeniul este aproape din start șters din lista majorității oamenilor cinstiți și muncitori. Sunt multe de zis și consider că problema este sistemică, așa că doar în timp și cu răbdare se va putea ajunge la un nivel acceptabil al domeniului. O zi faină!
Un articol de nota 10! Fugim în primul rând de responsabilități, și toată atitudinea asta de superficialitate a transmis populației că este normal să dai vina pe cel de lângă tine, fară că tu să iei în calcul că poți face ceva. Comparația între un job necalificat, și un post de lucru unde în spate sunt niște competențe profesionale și niște acreditări, inclusiv și vocație, este clar cât de mult ne pricepem noi toți la toate! Da, nu zic nu, există lipsă de motivație în zona cadrelor didactice, însă aici ne întoarcem la cangrena din sistemul de învățământ la nivel înalt, respectiv minister și ultimii miniștrii. Noi nu avem nici până în prezent o strategie pe termen lung cu privire la învățământ, de asta și surprizele, unii absolvenți de facultați aleg să meargă mai departe spre profesia dorită cu mii de compromisuri, iar alții aleg să scoată bicicleta din balcon și să facă livrări. Totuși , realitatea este un pic și mai gravă … Și anume (cazul meu) din 10 comenzi/livrări 8 numarate, nu sunt livrate de români, și sunt livrate cu oameni din afara Europei. Ce ne spune asta? Că nici măcar joburile astea necalificate nu ne mai pot deservi dorințele și cerințele. Oricum atâta timp, cât în mintea cetățeanului simplu, exista înca iz de speculă, este în zadar! E târziu oare să vorbim despre demnitate ? Este târziu oare să vorbim despre consolidare a societății ? Nu știu … Poate da …poate nu…. Stimă!
Voi uitati un lucru, politrucii ne vor prosti, educatia e dusmanul de clasa!Cand iesi de pe bancile scolii tu trebuie sa fii un YESMAN care nu comenteaza, nu critica si nu are idei proprii… ca un bun soldat!
Adevăr în două, registre:
domnul Petreanu vorbește despre principii: nu toate cadrele didcatice sunt la fel, nu există pădure fără uscături, trebuie examene și calificări să ajungi cadru didactic, aceștia trebuie să pregătească, să studieze, ș.a.m.d.
Comentatorii considerați ca inacdevați și inferiori din cauza opiniilor, vorbesc doar practic și în cunoștiință de cauză: ce povestesc copii: dezinteres, neprofesionalism, incompetență, comportament neamical, ce bani se cer la fondulX, situația notelor la examenele din fiecare an, compromisul peren cu politica și inspectoratul.
Concluzia? așa cum creșterea salariilor în domeniul medical nu a rezolvat corupția cangrenizată a sistemului nici eventuala creșterea a salariilor în domeniul învățământului nu va rezolva nimic.