În Elveţia a fost respinsă prin referendum impunerea unui salariu minim de 3.300 de euro lunar. 76% dintre votanţi au spus „nu” acestei propuneri, promovată de sindicate. Elveţienii au considerat că, prin stabilirea unui salariu minim (de asemenea mărime), economia ar fi avut de suferit şi prosperitatea naţiunii ar fi scăzut, în loc să crească.
Vă daţi seama ce prezenţă record la vot ar fi fost la noi dacă ar fi fost organizat vreun referendum cu o asemenea temă?
Doar că prezenţa la vot a devenit o chestiune futilă în România. Nu mai e nevoie de prezenţă la vot şi nici de vot, de fapt, o dată ce milioane de români au căpătat reflexul pavlovian de a încuviinţa orbeşte orice face stăpânul, atâta vreme cât stăpânul le dă. Ce să mai votăm? Mai mare deranjul.
Astfel, duminică, în timp ce elveţienii se exprimau împotriva stabilirii unui salariu minim în ţara lor, în ţara noastră ministrul Muncii anunţa că „salariile tuturor bugetarilor vor creşte de la 1 ianuarie 2015, iar de la aceeaşi dată salariul minim pe economie se va mări, semestrial, cu 75 de lei”.
De unde bani, nu contează. Cu ce efecte asupra din ce în ce mai puţinilor întreprinzători care mai plătesc taxe, din nou, nu contează. Guvernul dă, că doar nu de la el dă, nu? Ce-i al lui e pus deoparte şi nici DNA nu ştie toate ascunzişurile.
Spunea cineva: ne înghesuim la pomană nu pentru că suntem săraci, ci suntem săraci pentru că ne înghesuim la pomană.
147 comentarii Adaugă comentariu
De unde bani pentru ce? Cred că nu înţelegeţi raţionamentul din spatele salariului minim. Salariul minim pe economie reprezintă pragul pe care statul român îl consideră decent pentru muncă. Este o formă de protecţie a cetăţenilor lui în faţa abuzurilor angajatorilor, care sunt într-o poziţie de forţă în faţa angajatului. Inversînd problema, vi se pare că 850 de RON reprezintă un salariu pentru care un angajat să nu-şi caute în secunda doi după ce s-a angajat, un alt loc de muncă? Asta este cu adevărat problema în România, oriunde te-ai duce să munceşti, nu poţi să speri că poţi să-ţi faci un viitor cu 850 de RON. Să nu ne mai ascundem după copac.
Statul poate să considere ce vrea el, dar banii respectivi trebuie produşi. Un salariu minim mai mare decât poate suporta o economie ce nu produce suficient înseamnă mai puţini salariaţi, deci mai mulţi asistaţi social, deci mai mulţi pomanagii.
Deci mai mulţi săraci.
Aici m-aţi pierdut complet. Nu înţeleg, salariul minim nu este suportat de economie direct. Adică, statul măreşte plafonul şi angajatorul scoate bani din buzunar. Este normal să măreşti salariul minim dacă există creştere sau dacă a crescut inflaţia. Nu este o creştere similară celei din Elveţia. Iar în Elveţia s-a mai petrecut ceva, marii angajatori, H&M şi alţii, au mărit deja salariile minime pe care le plăteau, indiferent de rezultatul referendumului. Chiar vreau să-mi explicaţi cum se ajunge de la mai puţini salariaţi la asistaţi social. Vorbesc foarte serios. Am obosit să aud atît de asistaţii social în România. Cîţi sunt? De unde vin? Cît timp primesc ajutor social? Ajutorul ăla social este condiţionat de ceva? De cît timp sunt şomeri? Unde locuiesc?
și mai măreț: „salariul minim nu este suportat de economie direct”. atunci de cine?
Explică-mi şi mie cum se întîmplă lucrul ăsta „direct”. Ca în, imediat după ce se măreşte plafonul, curg banii din economie. Sau şi mai bine, care sunt condiţiile în care se poate mări salariul minim pe economie?
@neagrigore
Stii deja ca atunci cand preturile cresc, cererea scade.
Salariul reprezinta pretul muncii. Deci crescand salariile, scade cererea de munca (deci creste somajul)
Cum cresc salariile dacă creşte salariul minim? Niciodată nu mi-a crescut salariul în funcţie de salariul minim.
Să înţeleg că dacă desfiinţăm salariul minim, va scădea numărul de şomeri? Vor fi mai multe locuri de muncă? Asta este dificultatea în crearea de locuri noi de muncă, salariul minim prea ridicat?
Reformulez: crescand salariul minim, scade cererea pentru joburile cu salariul respectiv.
Salariul minim e doar una din piedicile in calea angajarii. Alte piedici sunt taxele, reglementarile (hartogaraia) si alte abuzuri ale statului.
Nu cred, cine vrea să se angajeze pe nasturi, poate s-o facă. Nu angajatul este împiedicat aici, ci angajatorul, să facă un abuz.
Accentul era pe direct. Sincer aveam mai multe pretenţii, dar văd că rămîn la stadiul de intenţii. Nu ştiam că suntem pe chanon.
În Elveţia nu există un salariu minim stabilit prin lege.
Imaginaţi-vă că sunteţi patron şi aveţi 2 angajaţi. Lunar, trebuie să-i plătiţi (să zicem) cu salariul minim pe economie – deci 1700 brut pentru amândoi (850 + 850). Afacerea nu merge prea bine, la sfârşitul lunii, după ce plătiţi toate taxele şi impozitele către stat şi îi plătiţi şi pe cei doi angajaţi, vă mai rămân 300 de lei.
Statul vine şi spune că salariul minim al celor doi angajaţi trebuie să fie, de luna viitoare, 1.000 de lei pentru fiecare. Deci 2.000 de lei, ceea ce înseamnă că nu vă mai rămâne nici un ban. Adio investiţii, fond de rulaj, prime, achiziţii, situaţii neprevăzute, adio propriul salariu. Ce faceţi?
1. Daţi afară un angajat – statul va trebui să acorde ajutor de şomaj unei persoane.
2. Daţi afară ambii angajaţi şi închideţi şi firma – statul va acorda ajutor de şomaj pentru două persoane şi nici nu va mai încasa taxe de pe urma firmei dv.
3. Treceţi în economia neagră. Nu mai plătiţi nici o taxă.
E?
Iertaţi-mă, dar din calculele dumneavoastră, problema este profitabilitatea afacerii, nu salariul minim. Nu puteţi să-mi daţi un exemplu în care firma merge prost. Este irelevant. Oricum o închideţi.
Nu. Probabil că n-aţi manageriat niciodată un buget de business. E o chestiune de costuri. Exemplul e simplist în mod intenţionat. Multiplicaţi-l pentru afaceri cu 10, 20 sau 200 de angajaţi şi veţi observa că, printr-o simplă decizie guvernamentală fără bază economică, costurile cu forţa de muncă cresc subit peste pragul de suportabilitate al afacerii respective. Rezultatul este, de obicei, una dintre variantele de mai sus. De cele mai multe ori, primul pas e restructurarea unor posturi – adică sunt daţi oameni afară. Dacă afacerea nu poate fi echilibrată astfel, urmează ceilalţi paşi.
Şi nu e vorba despre profitabilitate – deşi intră în calcul, evident. Se fac planuri de afaceri care pot fi date peste cap de asemenea decizii. Firmele iau credite, au contracte în derulare, plăţi angajate pe termen lung, achiziţii etc.
Revin şi susţin în continuare că dacă o afacere depinde de plafonul de salariu minim, problema este la afacere, nu la salariul minim. Nu poţi să-ţi faci o afacere pe termen mediu şi lung cu angajaţi necalificaţi. Salariu minim, nu-i afectează decît pe aceştia.
Vă rog să nu aduceţi argumente despre ce am făcut şi ce nu am făcut pentru că nu-şi au locul aici. Nu ştiţi nimic despre persoana mea, cum şi eu ştiu despre dumneavoastră doar ce citesc aici. Putem să revenim la subiectul discuţiei? Sau întrebările mele sunt infantile?
O afacere depinde de nivelul costurilor şi al încasărilor. Cheltuielile cu forţa de muncă sunt printre cele mai importante. Creşterea salariilor angajaţilor înseamn creşterea costurilor. Dacă această creştere nu e corelată cu capacitatea de creştere a încasărilor, afacerea se dezechilibrează şi riscă să se scufunde.
În absolut toate cazurile, cel care ştie cel mai bine dacă poate mări salariile e patronul, nu guvernul. Desigur că unii patroni nu vor să mărească salariile, dar dacă economia e suficient de dezvoltată, pe piaţa muncii angajaţii respectivi vor primi oferte mai bune din partea altor angajatori iar asta-l va forţa şi pe patronul nostru să crească salariile.
Dar nu a zis nimeni că trebuie mărite salariile, ci că nu se mai poate oferi un salariu mai mic decît X. Ceea ce e cu totul altceva.
Da, dar dacă azi acest salariu este X iar de luna viitoare noul salariu minim este de X + 10%, acel 10% trebuie să vină de undeva.
Îmi pare rău, dar eu nu văd lucrurile aşa. Salariul minim mi se pare o măsură socială de protecţie a angajaţilor. Angajatorii ar trebui să se lupte pentru reducerea taxelor, nu pentru reducerea preţului la angajaţi.
Da, acel ceva trebuie sa vina din eficienta, care e treaba patronului. De cele mai multe ori vine insa din reducerea evaziunii.
Exemplul imi aduce aminte de sintagmele de tip „nu sunt bani in visterie” din timpul unui prim-ministru care facea parcuri la tara, platea miliarde de euro pe autostrazi care nu sunt gata nici acum si stadioane de 250 milioane de euro care aduc venituri de 1 milion de euro pe an (0,4%) cand Romania se imprumuta cu 7% pentru „salarii si pensii”.
Evaziunea este un factor important în ecuaţia economică generală, dar nu în cea de faţă. Patronii care angajează la negru nu au nici o treabă cu salariul minim pe economie, deci ei nu sunt afectaţi de o eventuală modificare a acestuia.
Măcar la întrebarea cu asistaţii sociali răspundeţi-mi. Şomerii sunt asistaţii sociali?
„mai puţini salariaţi, deci mai mulţi asistaţi social, deci mai mulţi pomanagii.”
Cum se face că mai puţini salariaţi = mai mulţi asistaţi sociali? Asistaţii sociali sunt pomanagii, pentru că? Nu vor să muncească?
Somerii nu sunt asistati social. Devin atunci cand li se termina perioada de plata a indemnizatiei de somaj.
Pe de alta parte e plina tara de pomanagii (la tara mai ales) care prefera statutul de asistat, rotunjind-si veniturile cu ceva munca la negru si cu mici invarteli (fier vechi, mici furtisaguri, etc). Si sunt mai multi decat credeti…
Cînd se termină ajutorul de şomaj, sunt tot şomeri, nu sunt asistaţi sociali. Nu-i jigniţi, pentru că pomanagii este jignitor. Oricine a muncit şi a rămas fără un loc de muncă, vrea să muncească în continuare. Cîţi asistaţi sociali sunt în România şi care este condiţia legală să devii asistat social? Nu generalizaţi cu zona rurală, pentru că nu e chiar aşa. În general, oamenii sunt angajaţi la negru, la privat. Nu intră in discuţia de faţă.
1) Nu generalizez. Doar constat. Va invit la o plimbare prin sudul tarii. Pe ce traseu vreti dvs. Si nu numai prin sud…
2) Cand se termina ajutorul de somaj, da, esti somer, fara nicio sursa de venit. Daca nu te angajezi (din varii motive) tot ce poti face e sa apelezi la ajutorul social. Nu e pomana DAR statul/politicienii o transforma in asa ceva…
Discutia nu era oricum despre asta. Faptul ca (mimati?!) nu intelegeti niste principii economice simple dovedeste ca indoiala lui Vlad referitoare la modul in care poporul asteapta „sa se dea ceva”, e legitima.
Fara a va face vreo vina, am vaga impresie ca nu ati desfasurat pana acum vreo activitate independenta si nici nu ati fost pus in situatia de a va vinde produsul muncii dvs.
Care sunt principiile economice simple pe care le mimez că nu le-nţeleg? Mda, tot eu sunt de vină. Mulţumesc. Dacă aş fi vîndut produsul muncii mele, m-ar fi făcut apt să particip la discuţie? Cum pot să dovedesc acest lucru?
@neagrigore
Dupa cum spuneam, nu sunteti vinovat de nimic. Din contra, incercati sa intelegeti.
Daca ati fost pus in situatia de va vinde produsul muncii dvs., al carui pret este dictat de mecanismele pietii (adica atata face…), v-ar fi fost mai usor sa intelegeti ca e greu sa impui cumparatorului un pret majorat cu 5%, pentru acelasi produs, doar ca ai fost obligat brusc de un tert (statul) sa cresti costurile cu 5%.
Cumparatorul va ezita, si poate, dupa catva timp (luni) va accepta sa va plateasca pretul majorat. Dar, in acest timp, vanzarile tale vor scadea in timp ce va trebui sa continui sa platesti oamenii si toate celelalte cheltuieli. Din ce, daca veniturile au scazut?
Munca nu poate fi comparată cu un produs obişnuit, de pe raft. Din mai multe motive. Un om a investit în abilităţile lui, nu poate să se schimbe peste noapte. Este legat de oraşul în care locuieşte. Poate nu-mi vînd produsul la Tulcea, dar am găsit cumpărători în India. Salariul minim este doar o măsură de protecţie a angajatului. Angajatorul este într-o poziţie de forţă. Dacă vrea îl angajează, dacă nu, angajează pe altcineva. Este uşor să şantajezi pe cineva, nu-ţi place, du-te în altă parte. Omul nu se va duce, va rămîne să muncească pe banii oferiţi. Care pot fi 80 de RON. În 2000 atît era salariul minim. Este OK să fie şi acum atît? Nu? Dar cît? Dacă e subiectiv, trebuie desfiinţat? Asta întrebam eu.
Nu doar angajatorul este in pozitie de forta. Si angajatul poate sa plece in alta parte daca vrea. Nu este legat de orasul in care locuieste, se poate urca in tren si se poate muta.
Asta ai citit dumneata intr-o carte? Desigur ca un muncitor cu 650 de lei pe luna isi va trage coviltirul peste caruta si se va muta in celalalt capat al tarii unde un angajator cu potential antreprenorial ii va oferi un pachet compensatoriu care include o prima de instalare, locuinta, si scoala in limba engleza pentru copii. 🙂
Cateodata ma intreb cum unii oameni pot gasi drumul inapoi spre casa…
Eu vorbeam de oameni normali, nu de handicapați care fac copii știind că n-au cu ce să-i crească.
„Munca nu poate fi comparată cu un produs obişnuit”
Vezi, neagrigore, asta e una dintre sursele neintelegerii, viziunea asta cvasi-marxista (viziunea; nu dumneavoastra, ca sa fiu clar).
Munca este un produs, o marfa. Exact ca un detergent, exact ca un martisor creat manual. Asta este dificil de inteles, stiu din experienta proprie, dar altfel nu merge. Salariul minim este un fel de mercurial – si eu inca imi amintesc efectele mercurialelor.
Ca marfa, munca poate fi mai valoroasa sau mai putin valoroasa, in functie de situatia dintre angajat si angajator. Ea nu are o valoare absoluta – „o ora de munca de nivel studii medii costa X lei” nu ecista. De-aia la WalMart o ora de munca are o valoare si la Costco alta valoare: in functie de firma, echipamente, organizare etc un angajat produce intr-o ora mai mult sau mai putin, cu aceeasi „cantitate de munca”.
In plus, ce uita multi e ca economia nu „este despre” cifre, ci „este despre” oameni. Iar discutia asta ar trebui sa plece de la sociologie si psihologie economica, daca vrem sa facem altceva decat sa vorbim discutii.
Nu este o marfă obişnuită, asta vroiam să spun. Şi nu sunt singurul. Nu este neapărat marxistă. Sunt oameni de dreapta care consideră că e un lucru bun să creşti salariul minim, la anumite intervale. Iar salariul nu mai crescuse de ceva ani. Salariul minim nu-şi propune să legifereze valoarea muncii, ci minimum la care nu se poate considera un abuz. Exemplul cu Walmart şi cu Costco era dat mai devreme, pentru a demonstra că nici angajatorul nu este un evaluator obiectiv – era un răspuns la clipul cu Friedman. Statul este obligat să-şi protejeze cetăţenii, iar în lipsa unui prag minim, nu există garanţia că angajatorul nu ar coborî şi mai mult ştacheta.
@neagrigore (nu stiu de ce comentariile nu se mai aseaza arborescent, ca replici)
„Statul este obligat să-şi protejeze cetăţenii, iar în lipsa unui prag minim, nu există garanţia că angajatorul nu ar coborî şi mai mult ştacheta”
Vezi, dupa mine asta e problema: tipul asta de gandire (e comun, nu-ti aduc nici o acuzatie). „Statul” tre’ sa se bage, ca sa impiedice „vampirii exploatatori” de patroni sa mai suga gratis sangele „bietilor angajati”.
Unu, ca munca fiind o marfa (chiar si neobisnuita, tot se supune acelorasi legi ale cererii si ofertei), economic vorbind nimeni nu poate regla mai bine valoarea ei decat o face piata libera. Asta poate insemna, evident, ca unii oameni – a caror munca nu mai este valoroasa – vor avea probleme mari in a-si gasi de lucru. Asa, si? A plans cineva de mila celor cca 100.000 (aprox, estimarile difera) de mici intreprinzatori care si-au inchis firmele in 2009 – 2012? Pur si simplu daca nu le-a mai mers afacerea (o chestie muuult mai complicata decat ar parea la prima vedere, te rog sa ma crezi pe cuvant) fie s-au angajat fie au gasit altceva. Ce-i impiedica pe muncitorii a caror valoare scade – in ipoteza absentei unui salariu minim, chestie pe care eu o sustin – sa se reprofileze? Ah, nu sunt la fel de mobili precum intreprinzatorii si, daca au apucat a da la saiba ‘jdemii de ani nu pot invata altceva? Nasol, „egalitate” inseamna de fapt doar „sanse egale”. Ce face fiecare cu sansa lui tine numai si numai de el (OK, realitatea e mult mai complicata, dar in esenta cam pe aici se gaseste).
Doi, cine e „statul”? Friedman? Stiglitz? Roubini? Vreun geniu suprauman? Noo, „statul” se materializeaza in functionarii si politicienii pe care-i suportam maraind in cel mai bun caz. Cu ce sunt ei mai calificati decat altii, sa dicteze cat trebuie sa plateasca un intreprinzator – din banii lui – o munca? Ce faci daca „munca” aia nu produce cat sa acopere salariul (+taxe)? Simplu, dai omul afara si repartizezi sarcinile celor ramasi. Uite dintr-o semnatura pe OUG un somer si 2-3 salariati supraincarcati.
Trei, insasi ideea de „salariu minim” e aberanta chiar in ipoteza ca ar avea vreo utilitate economica. Cat inseamna 850 lei brut in Timisoara si cat inseamna tot 850 lei brut in Gheraesti-Neamt, ca utilitate si putere de cumparare? In aceste conditii, un „salariu minim” unitar e o idee nascuta moarta.
Patru, asezarea „patroni – exploatatori care abia asteapta sa jupoaie angajatii” si „angajati lipsiti de putere, la mila patronului” e o greseala fundamentala de gandire. Exista si trompete de patroni ahtiati sa-si ia Mertz in primul an; dar marea majoritate – cei care vor sa-si tina afacerea in picioare – platesc bine nu pentru ca ar fi ei generosi, ci pentru ca sunt intelepti. Nu poti pastra oameni care sa-ti produca mult, daca ei gasesc la vecinu’ un ban in plus. Asa ca prefera sa dea ei banu’. Cu cat esti mai valoros pentru firma, cu atat ai sanse sa vezi banuti mai multi. Ia americanii, taticii profitului si mirii banului: acolo nu exista „contract de munca”, firmele nu sunt obligate de lege sa dea concedii, sa dea bani la pensiile angajatilor… nici o „protectie” pentru „bietii ecsploatati”. Cu toatea astea americanii au concedii, au contributii la pensie platite (si) de firma, au bonusuri si alte de-astea. De ce? Pentru ca americanii (a) au inteles ca daca vor profit au nevoie de angajati buni, care nu stau pe doi centi si (b) pentru ca peste ocean antreprenorul – de la Wall Street pana la cel de maruntisuri in fata la metrou – este privit cu respect, ca unul care contribuie la societate>/b>, nu ca un bampir insetat de sange de culoarea monezilor.
@anoni-mus, sunt foarte multe comentarii si replici, de aceea. Pluginul are o limitare de vreo 5 reply-uri, cred.
…şi, ca de obicei, o intervenţie foarte clară. Mulţumesc.
@Vlad: za nicevo, moi drug! 😉
Da, ştiu, şi eu am încercat să răspund la fiecare comentariu şi s-au dus în coadă. Nevermind. Gîndeşte-te la un lucru, să zicem că ai o familie care are un membru asistat social şi un angajat pe salariu minim. Dacă i-ai crescut salariu, ai scos familia din asistaţi social. Ai economisit bani. Problema e mult mai simplă decît lasă-i să se descurce pe cont propriu. Da, angajaţii trebuie protejaţi în faţa angajatorilor, mai ales în cazul firmelor care externalizează. De fapt care sunt subcontractori. Îşi vor exploata angajaţii. Există abuzuri şi de-o parte şi de alta. Prin salariu minim (sincer, eu mă consider de centru-dreapta, în nici un caz marxist) statul se asigură că atunci cînd ajunge la masa negocierilor, angajatul nu e dezbrăcat de tot.
N-a plîns nimeni nici de mila muncitorilor care au fost disponibilizaţi, nici de mila minerilor. Nu asta e problema. Salariul minim este un etalon, un prag, nu o regulă. Nu spune nimeni că trebuie să-i plăteşti cu salariu minim. Din perspectiva angajatului, problema salariului se poate pune şi în felul următor, ce vreau de la angajaţii mei, să-şi dorească să-şi întemeieze o familie, să caute stabilitate, să vrea să-şi facă credite? Cu salariul minim, nu poţi să-ţi faci credite.
Doi, nu este calificat. Este stat. Este dreptul lui să legifereze. Sper că nu conteşti asta. M-am plictisit de acuzele aduse statului. Ai o problemă cu Statul, emigrează. Altfel, schimbă politicienii, dar nu te răzbuna pe nişte oameni fără apărare. De ce-i consideri leneşi? Crezi că lor nu le-ar fi plăcut să facă o facultate, în loc de tichigerie? Nu toţi sunt nişte alcoolici (ca mine). Unii dintre ei chiar n-au avut şanse. Statul încearcă să compenseze.
Nu e aberantă din perspectiva angajatorilor care pot să coboare foarte mult salariul şi să zică, caută-ţi un alt al doilea loc de muncă, dacă nu-ţi ajung banii. Statul spune prin salariul minim doar că dacă munceşti 40 de ore, ar trebui să poţi să trăieşti din banii ăştia, atîta tot.
Patru, nu spun că patronii sunt exploatatori, spun că trebuie să existe un cadru în care să ne asigurăm că excesele şi abuzurile sunt minimizate. Atîta tot.
În încheiere, nu pot să nu observ, că toată lumea pe care am întrebat-o p-aici, a sfîrşit prin a recunoaşte că consideră salariul minim o chestie care trebuie desfiinţată. A mai rămas de stabilit dacă şomerii sunt pomanagii şi dacă asistaţii sociali trebuie închişi în lagăre. Hotărîţi-vă, dacă vreţi să scăpaţi de PSD, vreţi oameni capabili să-şi gestioneze viaţa, să fie pe propriile picioare, dar asta n-o să se-ntîmple cu salarii de 850 de RON.
Există si alte ajutoare sociale in afara șomajului. Și ai să fii uimit câți asistați social sunt, chiar și la nivelul Bucureștiului. De exemplu, pentru a-ți rezolva și dilema „ce face un om cu 300 de lei lunar”, o să te rog sa faci o vizita in București, sector 3, cartier 23 pe strada Ghețu Anghel. Și să îi întrebi pe cei pe care-i găsești acolo de ce nu muncesc (cu carte de muncă), ce ajutoare sociale iau și mai ales pentru ce. O să fii complet bulversat atunci când o să auzi ca metoda cea mai bună pentru creșterea veniturilor este să mai facă un copil și sa încaseze ajutoarele sociale pentru el. Oamenii ăia au încercat orice, de la banii luați de la primărie pentru căsătorie până la puradei făcuți pe bandă rulantă. Mai puțin munca cinstită că aia nu e bună.
si cu toate astea americanii au salariu minim.
Si in tara asta, asa buna, detroit-ul este un oras mort.
Potrivit Ministerului Muncii si Protectiei Sociale (anul 2010): Se platesc peste 200 de tipuri de ajutoare sociale unui numar de aproape 7 milioane de beneficiari, ajutoare care costa statul roman peste 700 de milioane de lei lunar.
Iar veniţi cu tâmpenia asta???
Nene, îi mai doare capul pe unii, dar le mai şi trece…
Şomerii nu devin pomanagii. Şi nici asistaţi sociali. Din momentul în care nu mai ai ajutor de şomaj, eşti pe cont propriu. Nu mai primeşti nici un ban. Cel puţin aşa ştiu eu.
„Cum se face că mai puţini salariaţi = mai mulţi asistaţi sociali? Asistaţii sociali sunt pomanagii, pentru că? Nu vor să muncească?”
Poate ca vor sa munceasca, da’ guvernul a alungat un posibil angajator cu stabilirea absolut irealista a unui salariu minim, peste care trebuie platite zeci de taxe, si asa mai departe.
Ma cracanez de ras cand aud cate o nazdravanie a guvernului si aberatiile pe care le debiteaza. Bun, ii inteleg, se face campanie electorala asa ca trebuie sa promita. Iar naivii pun botu’. Dar in loc sa mareasca salariul minim, guvernul ar trebui sa fie preocupat sa atraga investitori, sa creasca numarul locurilor de munca, pentru ca astfel va creste economia si implicit si salariile platite. Dar nu, e bine cand din 19 milioane lucreaza vo’ 5, din care 1 milion bugetari (deci, de fapt, doar 4 milioane produc bani). Mai bagam o promisiune ca se mareste salariul minim si hei, poate chiar va fi marit, sa mai se inchida niste firme, parca sunt prea multi angajati, nu?
Asistaţii sociali sunt pomanagii pentru că nu statul a gonit angajatorii? Logica este cel puţin ciudată. Deci statul îşi dă cu stîngul în dreptul, cînd ar putea să scape de asistaţii sociali. Şi poate ar fi mai bine să nu mai numiţi şomerii asistaţi sociali, pentru că nu sunt. Asistaţii sociali nu au contribuit în general, la fondul de şomaj. Şomerii în schimb au plătit. Este degradant termenul pe care-l folosiţi, de pomanagii.
Eu mă retrag, pentru că nu am obţinut răspuns la nici una din întrebările mele. Trebuie anulat salariul minim? Sunt şomerii pomanagii? Cînd trebuie crescut salariul minim, dacă nu este scos complet? Deja e jenant.
@Kius
Cred că folosești cuvântul eficiență pentru două lucruri opuse:
– pentru un patron eficiența înseamnă să producă cât mai ieftin și să vândă cât mai scump; toate părțile implicate în procesul ăsta (patron, angajați, clienți, furnizori) o fac VOLUNTAR (nu-i obligă nimeni)
– pentru stat eficiența înseamnă să FURE cât mai mult de la cei care produc și să distribuie pentru diferite interese (electorale, afaceri de familie, etc.)
@ neagrigore
Da, e altceva 🙂
Inseamna doar ca toate salariile mai mici decat X trebuie sa fie X.
Cum facem asta fara sa le marim?!
Punem sa stea doi-cate-doi la un fluturas*, ca sa li se para ca s-au marit?
*/ de salariu 🙂
Mă refeream la salariile existente deja.
Chiar vă imaginaţi următorul dialog între angajat şi angajator? Am auzit că s-a mărit salariul minim pe economie. Şi? Păi, eu cînd m-am angajat, aveam 2000 de RON şi salariul minim era 700 … Aşa, şi? Păi, mai vreau diferenţa între 900 şi 700. De ce? Pentru că … automobile.
Ce are a face minimum pentru care poţi să angajezi cu salariile deja negociate?
Vedeţi, dacă mă luaţi peste picior, pot şi eu o iau pe cîmpii.
Constat ca gandirea neoliberala face in continuare scoala in Romania, cu alte cuvinte inregistram acelasi decalaj de gandire, aceeasi ramanere in urma fata de restul lumii civilizate. In Vest teoriile astea, pe care le aparati cu atata cerbicie, sunt deja in retragere dezordonata, au prabusit frontul si fug acum rusinos. Exista evidente numeroase ca raportul dintre capital si munca trebuie re-echilibrat si ca una dintre problemele fundamentale ale sistemului nu este rentabilitatea economica in sine (in numele rentabilizarii afacerilor in anii 90 s-a dereglementat si privatizat cam tot ce se putea dereglementa si privatiza in Occident), ci modelul de contabilizare a costurilor de productie si, respectiv, cel de distributie a profitului. Statul joaca in cel mai bun caz un rol minor aici, de cand cu globalizarea are mainile legate la spate si e bagat si cu capul in apa. Actualul sistem nu este sustenabil pentru ca, desi este construit pe economie de scala (vanzare catre cat mai multi), distribuie bunastare unui numar mult prea mic de oameni. Majoritatea, care isi castiga existenta din munca, este pauperizata si, in timp, nu isi mai poate permite sa cumpere ceea ce se produce. Clasa de mijloc in Occident este decimata, situatia este dramatica in comparatie cu anii 70-80, iar sistemul a ajuns inevitabil la criza. Nu are nimic de-a face cu socialismul sau cu alte ideologii de laborator care circula pe la noi, pe post de sperietoare pentru romanul conservator, este critica economica actuala in Occident. La noi insa, decalajul este de minim 7 ani, pentru ca astfel de discurs neoliberal inca era in plina forta in Ocident inainte de criza, adica prin 2006.
Ca sa exemplific ce spui tu (Vlad):
Sunt angajator.
Am un proiect in care sunt implicati 190 de oameni. Majoritatea pe salariul minim, este vorba despre culeri de date simple.
Proiectul este calculat la marje extrem de mici, altfel nu l-am fi castigat la licitatia europeana. Proiectul este calculat pe o perioada de 4 ani.
Daca salariul minim creste cu mai mult de 7 %, se duce naiba tot proiectu, toata munca noastra.
Ce pot sa fac?
Am mai multe variante.
1. sa-i dau afara si sa-i angezez la negru, fara sa platesc taxe la stat.
2. Sau sa ii angajez cu jumate de norma si sa-i tin full time.
3. Sau sa merg pe pierdere, pentru ca nu pot iesi din contract cand vreau eu
Care varianta credeti ca as alegeo?
O asmenea masura a statului m-ar obliga sa-l pacalesc.
Primele doua variante mi-ar creste chiar profitul fata de acum.
Statul ar plati pe de-oparte somaj si pe de alta parte ar pierde bani de la mine. Pierde de doua ori.
Iar angajatii (cei mai multi tineri, la primul job) s-ar bucura, pentru ca ia bani si de la stat si de la mine.
Chiar vă aşteptaţi ca oamenii ăia să stea la dumneavoastră 4 ani pentru 850 de RON? Dacă pleacă zece, nu sunteţi în aceeaşi situaţie?
aproape-aproape ajungi la adevar.
„Chiar vă aşteptaţi ca oamenii ăia să stea la dumneavoastră 4 ani pentru 850 de RON? Dacă pleacă zece, nu sunteţi în aceeaşi situaţie?”
Pai daca oamenii pleaca la un salariu mai mare oricum, parca nu mai e necesar sa stabileasca guvernul un salariu, nu? Zic si io….
#ofivreopromisiuneelectorala
Nu pentru că nu ăsta este scopul salariului minim. Scopul lui este să se asigure că dacă se angajează cineva pe salariul minim, acela este cît de cît decent. Înţeleg că problema dumneavoastră este să nu se mărească acum, corect? Atunci cînd se poate mări pragul? Ce părere aveţi despre faptul că mult timp, chiar statul încălca acest plafon, angajînd absolvenţii de studii superioare în învăţămînt sub plafonul minim pentru studii superioare?
Esti tu sigur-sigur ca s-ar bucura niste romani „pentru ca ia ” 750 de lei?
1. Daca nu ar fi existat salariul minim, la ce salariu ti-ai fi facut bugetul?
2. Cand zici de „munca noastra” inteleg ca te referi la munca dumitale care este infinit mai valoroasa decat munca altora. Corect?
3. Din artimetica mea gaunoasa proiectul aduce un profit de 150.000 de euro, adica 750 de salarii minime . Ti se pare mult sau putin?
Vlad are dreptate, voiam sa dau acelasi exemplu, dar mi-a luat-o inainte. Greseala stabilirii salariului minim a fost discutata de prin 1946.
De acord insa cu problema salariului de 850 de lei. Chiar daca angajatorul are suficient profit incat afacerea sa suporte salarii duble, cum il determini sa creasca salariile ? Printr-o masura de marire a salariului minim ? Nu prea, pentru ca lovesti in alte firme, care nu pot plati acest salariu.
Sa nu ne amagim: sunt oameni care nu pot face decat munci foarte simple, si implicit prost platite (850 sau mai putin). Totusi, cred ca cealalta alternativa, a somajului, nu e de dorit, din cauza motivelor expuse de Vlad.
Că veni vorba, dacă Elveţia nu are o lege a salariului minim, care mai este relevanţa comparaţiei între România şi Elveţia, aici? Nu comparăm mere cu pere?
Comparaţia se referă la atitudinile votanţilor din cele două ţări.
Este irelevantă comparaţia, pentru că în România nu a existat încă acest exerciţiu, al referendului cu privire la salariul minim, prin urmare, nu aveţi de unde să ştiţi cum ar răspunde românii.
În plus, n-aţi reuşit încă să-mi spuneţi de unde apar acei asistaţi sociali, de care aminteaţi în articolul dumneavoastră. Şi pentru numele lui Dumnezeu, spuneţi-mi că nu vă refereaţi la şomeri, cînd spuneaţi asistaţi sociali! Vă rog! Pentru că oamenii daţi afară în exemplele pe care mi le-aţi dat sunt şomeri.
4. Te duci si te angajezi pe un salariu de 1.000 de lei pentru ca nu esti in stare sa organizezi o firma unde oamenii sa poata trai din munca lor.
E ridicol sa compari doua cifre 850 si 1.000 si sa spui ca 1.000 nu e bun pentru ca nu e justificat economic. Dar 850 ar fi justificat economic? Care ar fi cifra aceea magica rezultata din eleboratele dvs. calcule?
Nu sunt calcule elaborate, sunt exemple simpliste.
Putem discuta, de exemplu, de ce n-ar fi mai bine ca salariul minim stabilit prin lege, în România, să fie 2.000 de lei, sau chiar 3.000. 3.000 de lei ar fi un venit frumuşel. Chiar aşa, de ce credeţi că nu e impus un astfel de nivel? Şi ce s-ar întâmpla dacă ar fi impus? Faceţi acest exerciţiu minimal de logică şi veţi înţelege un pic (de tot) mai mult din limitările legilor economiei.
Deci, pînă la urmă, noi discutăm aici despre utilitatea salariului minim sau nu? Dacă mai este util să-l legiferăm. Corect?
Atunci sa ne imaginam ca salariul minim ar fi un leu. Ce am avea? Am avea absolventi care lucreaza pentru „experienta” si de dragul „carierei”, si orase monoindustriale in care un leu este tot mai bine decat niciun leu.
Si patroni care s-ar lamenta in continuare ca le este greu, ca oamenii nu muncesc, ca nu gasesc unde sa isi vanda produsele.
Salariul minim este un instument prin care statul isi protejeaza cetatenii. In acest caz pe unii de altii, in Romania unde „capra vecinului” este foarte prezenta.
Mie mi-ar fi sincer jena in locul dvs. sa ma lamentez ca o familie de amarati va castiga in plus fabuloasa suma de 2 lei pe zi.
Un ajutat social ia ajutor de obicei pentru toata viata, cat timp nu detine o casa mai mare de x metrii patrati, un teren mai mare de y metrii patrati, o masina mai mare de z cc. In plus, pe langa ajutor banesc, ei au 90% subventie la caldura ( termo, gaze, lemne ), gratuitati mai peste tot, cursuri de formare profesionala ( platite de stat ), si mult mai multe avantaje la care tanjeste orice angajat cu salariul mediu pe economie ( 1600 ron ).
Revenind la subiectul articolului, un salariu minim este o taxa in plus. 850 pare putin pentru un roman de rand, avand in vedere ca in mana ii vor ramane decat maxim 650 ron. Insa, pentru a crea un loc de munca platit cu un salariu minim de 850ron, un angajator trebuie sa scoata in fiecare luna aproximativ 1400 ron, fara sa mai pui alte aspecte ale locului de munca: costurile cu spatiul unde angajatul sa isi desfasoare activitatea, echipamentele, calculatorul, curentul, caldura, bonusurile pe care trebuie sa le dea angajatului ca sa il motiveze, controalele periodice la oftalmologie in cazul in care angajatul isi petrece timpul la calculator, concediul platit, birocratia suplimentara necesara in urma angajarii. Toate acestea se aduna si nu dau bine deloc. Poate intr-o companie mare lucrurile astea nici nu conteaza pentru ca ei arunca cu banii, dar pentr o firma mica ce ofera servicii intr-o piata limitata e o mare problema.
Revenind la om. Intr-adevar, 850 ron, care de fapt inseamna maxim 650 ron net, este foarte putin pentru un om care munceste 8 ore pe zi, se gandeste la un viitor mai bun. Insa asta nu se aplica tuturor. Vorbesc aici de tinerii absolventi de liceu sau de facultate, sau persoanelor de peste 45 de ani care toata viata au lucrat intr-o fabrica si nu stiu sa faca altceva decat acel lucru. Tocmai in zonele foarte afectate de criza economica. Tinerii in special au nevoie de un inceput, sunt dispusi sa lucreze o perioada pentru bani mai putini, chiar pentru bani de buzunar pentru oportunitatea sa invete si apoi sa aspire la un salariu mai mare. Cat timp salariul minim ramane foarte ridicat intrarea in circuitul muncii al absolventilor de liceu, scoala profesionala si facultati va fi din ce in ce mai grea. Uita-te la o statistica cu rata somajului in europa, si o sa observi ca tarile cu un salariu minim mai ridicat ca procent din salariu mediu au cea mai mare rata de somaj in randul tinerilor.
Care e logica sa maresti salariul minim ca sa incasezi mai multi bani, si sa pui taxe in stanga si in dreapta pe unde iti vine, in benzina, in constructii, etc, doar ca sa ai bani sa acorzi beneficii financiare celor care angajeaza tineri, in timp ce aceasta problema e cauzata clar de marirea salariului minim ?
măreață punere a problemei: „De unde bani pentru ce?”. altfel spus, nu contează banii, ci doar să se dea. și, culmea, statul chiar are mecanisme de „producere” a lor: tipărirea, creșterea impozitelor, împrumuturile etc.
Ba da, contează şi banii, dar nu înţeleg cum prin mărirea salariului minim, trebuie scoşi bani de undeva? Cîţi dintre salariaţii din România sunt plătiţi cu salariu minim? 100, 1000, 1 milion?
800000 de salariați au salariul minim. asta chiar înseamnă ceva, în sume de bani, și nu-i poți inventa din nimic.
Înseamnă ceva, în comparaţie cu ce? Şi dacă s-ar desfiinţa salariul minim, cam care crezi că ar fi cel mai mic salariu plătit în România?
înseamnă 800.000 x 75 lei. adică vreo 60 de milioane de lei, odată la 6 luni. greu de crezut că sunt așa de ușor de acoperit. în rest, nu mă apuc de speculații, însă îți pot da o cifră, nici ea exactă, dar estimată destul de bine: în românia există în jur de 1,5 milioane angajați la negru. tocmai pentru că angajatorul nu-și permite să le dea salariul minim. culmea, acei angajați e posibil să câștige în mână mai mult decât dacă ar fi angajați legal cu salariul minim, pentru că parte din prezumtiva contribuție la buget, nepredată, ajunge în buzunarul lor. iar dincolo de asta, mai e o problemă: de destul de multe ori, după o mărire a salariului minim, salariatul s-a trezit cu bani mai puțini, pentru că a trecut la alte niveluri de impozitare. altfel spus, statul nu crește salariul minim din considerente sociale exclusiv, iar componenta acumulării de venituri în plus la buget e importantă.
Angajatorul nu-și permite să le dea salariul minim – este o certitudine? Eu sunt sceptic.
@neagrigore – demult n-am mai vazut un „gica-contra” asa determinat 🙂
Salariul minim are ca scop de a ajuta angajatorul in fata abuzurilor, e adevarat. Dar despre ce abuzuri vorbesti?
Intr-o economie libera, e drept, nici n-ar trebui sa existe salar minim. Iar parerea mea este ca intr-adevar n-ar trebui sa existe. Acea diferenta de 75 ron sau cat o fi, este de ~150 daca adunam toate contributiile, plus munca in plus in fiecare semestru. Daca am 20 angajati cu salar minin, si inca 30 cu salar minim +100 ron, va trebui sa le creasca si acelora, pentru ca altfel voi crea frustrari ca si angajator (ala castiga ca mine, dar eu sunt de 2 ani in firma).
Asta inseamna ~50*150=7500 ron + ~1000 ron (personal calificat – munca/birocratie in plus). Total 8500 ron/luna. (10200 ron/an).
Imi permit? Poate! Vreau s-o fac? Nu! Firma e pentru profit, nu pentru pomana. Nu-i place? Sa-si caute de lucru altundeva. De ce am profit asa mic? Pentru ca prestez servicii pentru alti pomonagii. E slaba afacerea? Poate, dar sunt prost pregatiti si angajatii din moment ce imi provoaca daune, fura, lenevesc, merg in concediu medical cand am mai mult nevoie de ei si le e mai simplu sa dea spaga 10 ron (un Kent) la medic, etc etc.
Nu te recunosti? Eu cred ca da. Si mai cred ca biscuitii de acasa care i-ai furat de la cantina firmei (ca oricum se uscau acolo) tocmai ce au intrat printre tastele laptop-ului tau, primit tot de la servici (din aia 3000 euro de mai sus).
Nu conteaza cati sunt platiti. Conteaza doar faptul ca trebuie platiti.
Si pe langa asta trebuie platite si taxele aferente (angajat+angajator).
Asta imediat, dupa ce a iesit HG-ul…
Din pacate cresterea productivitatii si rentabilitatii unei activitati are un histerezis foarte mare in raport cu cresterea costurilor.
Deci, la o economie agonizanta, sub-capitalizata si sub-finantata vii tu stat si ii mai dai una la gioale, cu un nou factor de presiune.
De aceeea este naspa.
nea grigore, vezi ca explica aici un laureat al premiului nobel pt economie de ce e o idee proasta asta cu salariul minim:
https://www.youtube.com/watch?v=ca8Z__o52sk
vezi poate pricepi si tu ceva
Si mai clar, cu poze 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=siW0YAAfX6I
Bine că măcar începe să discutăm despre principii şi nu ne atacăm reciproc :). În clipul de mai sus, Friedman spune că singurii care sunt în măsură să evalueze valoarea muncii angajatului sunt angajatorii. Se referă la cei care nu sunt calificaţi. Deci, îi scoatem din ecuaţie pe cei calificaţi. Bun, el zice să laşi companiile să judece fix cît valorează munca angajatului lor, pentru că nimeni altcineva nu se pricepe mai bine. Dar. Poate pentru Walmart, angajatul valorează 10 $. Însă surpriză, pentru Costco, angajatul valorează 15 $. Cine are dreptate? Nimeni, prin urmare, nu se poate ca o singură entitate să îşi aroge dreptul de a stabili un preţ.
Şi nu întotdeauna, o creştere a salariului minim este defavorabilă economiei. Există şi argumente contra. Paul Krugman este unul din avocaţii pro. Uite şi o scrisoare semnată de mai mulţi economişti care sunt pro http://www.epi.org/minimum-wage-statement/ uite şi un studiu care spune că pe termen mediu şi lung, efectele sunt negative http://www.nber.org/papers/w19262 Părerile sunt împărţite. Vă respect dreptul la opinia lui Friedman, dar daţi-mi şi mie voie să mă conving singur de un lucru. În plus, eu întrebam dacă e corect să numim şomerii pomanagii şi dacă nu trebuie desfiinţat, cînd anume trebuie ridicat pragul salariului minim. Putem să revenim la asta?
destept acel cineva. pacat ca nu sunt mai multi, ca altfel psd ar putea promite si luna de pe cer. nu ceilalti ar fi cu mult mai breji, dar pe mine ma infioara promisiunile pesedistilor, intotdeauna ma intreb cum dracu au curajul, de unde pizda masii scot banii. tot de pe privati?
Nici macar nu se framanta de unde sa scoata banii pentru a-si acoperi promisiunile.
Ca de aceea sunt promisiuni… 🙂
Zicea un profesor pe FB, Ioan Stanomir: „O observatie legata de referendumul din Elvetia, legat de ridicarea salariului minim. referendumurile autentice nu sunt exercitii populiste, ci scoli de educatie civica. „
Mă întreb de ce nu sunt mai multe ţări care să preia modelul democraţiei directe elveţiene (sunt ironic, nu e nevoie de răspuns). Pot fi şi exemple de dictatură a majorităţii, la fel de bine ca şi şcoli de educaţie civică. Totuşi, nu e un pic deplasat să comparăm 3k de EUR cu 850 RON? Încercă să fiu avocatul diavolului. Nu înţeleg cum măsura dă în angajatori, pentru că în general, angajatorul îşi ia oamenii de care are nevoie, şi nu cred că-i plăteşte cu 850 de RON.
Se plătesc şi impozite pentru sumele astea, în plus. Banii trebuie să vină de undeva. Doar comuniştii cred că economia funcţionează după ce hotărâri apar în Monitorul Oficial. Economia e ca gravitaţia – dacă încerci să zbori fără să te pregăteşti bine, îţi spargi capul.
Deci, să-nţeleg că trebuie scos de tot, plafonul ăsta de salariu minim, asta era problema? Care sunt condiţiile în care poate fi el mărit?
@neagrigore: Sa impui unui angajator salariu de la care trebuie sa porneasca reprezinta o incalcare a libertatii si afecteaza piata fortei de munca. N-are ce cauta Statul intre negocierea dintre cei doi, angajator-angajat!
Deci să înţeleg că din două comentarii am ajuns la concluzia că salariul minim pe economie trebuie scos de tot? Piaţa forţei de muncă? Cum o afectează? Pe salariu minim, poţi să angajezi cel mult, muncitori necalificaţi. Nu?
Sa zicem ca io am o afacere la inceput si nu-mi permit sa le dau celor 5 oameni pe care ma gandesc sa-i angajez 3000 de euro, salariu de pornire. Ce fac? raman fara angajati? nu mai incep afacerea? Eu imi permit doar 1500 de euro! Lasa-l, domnle, pe angajator sa negocieze salariul cu angajatul.
Nu, nu funcţionează aşa. Dacă nu-ţi permiţi, nu angajezi. Sau fă-i contract de colaborare pe part-time.
Şi oricum, ăla e 3k, nu 850 RON, putem să rămînem la datele problemei?
3K e foarte mult, e adevărat, dar proporţional devine comparabil când pui economia elveţiană lângă cea românească.
Cât despre angajări, în xemplul nostru patronul şi-a permis să angajeze. El are un număr de angajaţi pe care-i şi plăteşte. Va da afară o parte din ei (sau pe toţi) pentru că deodată nu-şi mai permite să-i plătească – dar din cauza guvernului, nu a altcuiva.
Nu vă lăsaţi păcălit, mărirea salariului minim doar din motive electorale/populiste face întotdeauna mai mult rău decât bine.
Atunci revin cu întrebarea, care sunt condiţiile în care salariul minim poate fi mărit? Dacă poate fi mărit. Pentru că altfel, dacă trebuie desfiinţat, atunci discuţia nu mai are sens.
Sau, in continuarea celor zise de Vlad, cresterea salariului minim duce la o scadere a numarului locurilor muncă oferite de către firme. Patronul nu-si mai permite sa faca angajari, nu-si mai permite sa se gandeasca la o extindere a activitatii economice…
Pentru H&M nu a fost mult.
“…salariile tuturor bugetarilor vor creşte de la 1 ianuarie 2015, iar de la aceeaşi dată salariul minim pe economie se va mări, semestrial, cu 75 de lei”.
…aici m-am pierdut, pe ce perioadă va crește semestrial cu 75 lei!? Un an? Până în 2020!? Până la sfârșitul vieții pe Terra!?
Pana’n noiembrie, la prezidentiale.
Dupa aia, dat fiind faptul ca din 2015 o luam in palma de la finantatorii externi (FMI&Co), n-o sa mai creasca pentru ca pitong.
„1.186.000 de persoane au salariul minim, dintre care 274.000 lucrează în sistemul bugetar”.
informatia era in articolul indicat de vlad, nea grigore.
Să înţeleg că nu era momentul pentru creşterea salariului minim. OK. Cînd este acel moment? Dacă este vreodată. Dacă nu, trebuie desfiinţat salariul minim?
in principal salariul minim e marit cand economia e aproape de punctul ala de varf(si nu, nu e cazul Romaniei) si/sau cand e nevoie de stimularea consumului. A creste salariul minim in perioade in care economia de abia se misca inseamna a sufoca micile business-uri. Oricum decizia asta e intotdeauna politically sensitive.
„Suntem nişte nemâncaţi şi nişte pomanagii. Ne place pomana, ne plac foloasele fără prea multă muncă şi fără nicio responsabilitate.” (Victor Rebengiuc)
Daca imi este permis: http://reactii.ro/smecheria-votantului-roman/
Pai daca statul scade taxele angajatorului in urma luptei acestuia din urma, din ce se mai platesc ajutoarele sociale pentru cei care nu au apucat sa fie angajati pentru ca nu orice angajator isi permite sa plateasca la fel de bine salariatul ca primul din poveste ? Retoric. Intai muncim, aducem plus-valoare produselor, apoi crestem nivelul de trai si apoi ne marim salariile. Economia trebuie sa fie cu un pas in fata, nu salariul angajatului.
De peşte Vlad, de mult peşte e nevoie!
Are mult fosfor si, cica, ajuta la creier. Cam de asta ar fi nevoie ca sa cresti prezenta la vot.
Si nu numai! Poate creste si salariul minim, fara hotarare de guvern…
In loc sa puna mana sa invete, sa munceasca, sa devina un om care sa castige milioane de euro, majoritatea romanilor aleg calea pomanagiului.
„Mioriță laie, laie, bucălaie”
Fiecare isi merita soarta, implicit politicienii.
Domnule, dumneata castigi milioane de euro?
Daca nu, esti un pomanagiu.
Dupa judecata matale.
Era vorba de ideea unei aspiratii catre mai sus, de mentalitate etc. … nu neaparat de acel milion de euro.
Iar faza cu milionul mi-a venit dupa ce am citit un articol cum ca majoritatea celor de peste 30 de ani cu studii superioare din UK au agonistit cel putin 1 milion de lire.
Pai una e sa te duci la scoala si sa inveti cu gandul ca vei da la sapa toata viata,
si alta e sa te duci la scoala si sa inveti iar apoi sa muncesti stiind ca vei reusi in viata.
Cum ziceam … “Mioriță laie, laie, bucălaie”
Oare articolul citit se referea la „active totale”? Adica lua in calcul valoarea umflata a imobiliarelor din orasele mari din UK din sud?
Ma indoiesc amarnic ca au acumulat „majoritatea” celor peste 30 de ani cu studii superioare 1.000.000 GBP. Asta nu cu un Average Yearly Disposable Salary (After Tax) de 26.500 £. Surse aici si aici.
Matematic vorbind, nu iese. Presupunand un salariu mult mai mare decat media, de 40.000 de lire, cum ar putea John-That-Went-To-University sa acumuleze 1.000.000 de lire? Mai precis, in cat timp, presupunand ca macar 1 sfert din venitul lui anual se duce pe housing and food.
Asta ca sa nu mentionam faptul ca o casa pentru care platesti o ipoteca de 500.000 de lire nu e „a ta” pana nu termini de platit numita ipoteca. Adica ai acumulat fix nimic.
Nu prea merge fara un salariu minim stabilit prin lege, nici un angajator nu se ingramadeste sa-ti mareasca salariu daca ii merge afacerea, nu ii da mila afara din casa, daca nu fortezi oleaca nu primesti. Cele mai multe salarii sunt de 850-1000, adica fix sula putere de cumparare, daca eu nu am cu ce sa cumpar nici calalalt nu o sa aiba cu ce sa i-a de la mine, doar ne invartim in cerc pana devenim toti datori vanduti.
Domnilor de dreapta sau stanga ca tot un drac este stati linstiti ca la cat este media de varsta a celor ca mai muncest in tara mai aveti 20 de ani maxim si dupa nu v-a mai fii nici o problema cu salriu minin prea mare pt angajatori nici prea mic pt angajati ca nu o sa mai aveti cui sa-l dati . Generatiile nascute in anii 80-90 care ar trebui sa fie motorul economiei au plec sau vor pleca asa ca partea buna este ca investitorii nu vor mai da salarii prea mari (pt ca sclavii nu se platesc) iar partea prosta ca nu vor mai fii prea multi (ca slavii prefera europa de vest ).
neagrigore,
Nu ma astept sa stea nimeni 4 ani pe acelasi salariu.
Acest tip de job are o fluctuatie normala, calculata, mult mai mare decat alte proiecte. Cei care vor mai mult, pot sa invete in cadrul firmei si sa lucreze la alte proiecte, unde se castiga mai mult, sau sa plece la alte firme.
Nu fluctuatia este problema mea, pentru ca perioada de invatare este minima si dureaza doar cateva zile maxim, pana se ajunge la randament. Este un job de tip low level, ideal pentru un tanar care isi cauta un prim job. Ideea este ca acest post se adreseaza in primul rand tinerilor, studentilor in ani terminali, care vor/trebuie sa lucreze ca sa devina mai independenti de finantarea parintilor.
Repet, nu fluctuatia este problema, pentru ca tineri doritori de munca gasesti foarte multi (din fericire), problema apare doar daca statul imi distruge proiectul, ridicand pragul salariului minim cu 7 %…
Asta era şi întrebarea mea iniţială. Cînd trebuie mărit salariul minim? Trebuie mărit? Trebuie desfiinţat?
neagrigore,
eu personal consider ca salariul minim este o prostie intro ecnomomie functionala. Insa pentru ca in Romania nu avem asa ceva, este de inteles.
Insa odata stabilit acest salar minim, ori se scoate complet, ori se lasa la pragul anuntat. El nu poate creste dupa bunul plac al politicienilor in campanie electorala.
Îmi pare rău, dar sunt din ce în ce mai confuz. Ori se stabileşte, ori se scoate? Dacă se stabileşte, se stabileşte la t absolut? Adică X RON forever? Sunt economii funcţionale care au salarii minime. De ce?
@neagrigore
Angajatorul NU este pe o pozitie de forta.
Asta e o viziune iliesciana, de anii ’90. Sau de buticar.
Angajatorul are nevoie de competenta, de eficienta si de loialitatea angajatului. Chiar si la sapat santuri este nevoie de asa ceva.
Poate reusim sa punem punct dilemei cu salariul minim:
Da, este util sa existe, ca masura de protectie sociala.
Da, ar trebui sa asigure un venit rezonabil dar corespunzator competentelor.
Influenta salariului minim asupra mecanismelor economice ar trebui sa fie minima (prin legislatie si stabilitate fiscala).
Nu ar trebui sa fie pretext pentru „stoarcerea” de taxe de catre stat.
Nu, nu ar trebui sa fie subiect electoral/politicianist/populist.
De ce toate astea? Pentru ca existenta unui salariu minim POATE crea premizele ca statul sa cheltuie mai putin cu asistarea sociala. Macar atat…
De ce POATE? Pentru ca daca statul NU CREEAZA conditiile unei dinamizari a economiei (prin legislatie si, eventual, investitii oportune), nu este decat un pretext de „stoarce” mai multi bani la bujet.
Se poate să rămînem la argumente civilizate? Nu v-am făcut nici buticar, nici iliescian. Dacă angajatorul are nevoie de competenţă, sper că nu o căutaţi la 850 de RON, pentru că sunteţi într-o mare confuzie. Nu, la săpat şanţuri nu ai nevoie de aşa ceva. La săpat şanţuri ai nevoie de muncă necalificată, nu competenţă. Hai să nu ducem discuţia în ridicol. Statul spune că dacă vrei să sapi şanţuri, trebuie să plăteşti 850 de RON pentru că sub pragul ăsta, statul spune că exploatezi omul. Simplu. Îmi spuneţi ce nu trebuie să fie creşterea salariului minim, dar tot nu-mi răspundeţi, cînd anume trebuie mărit? Cînd? Am înţeles tot ce mi-aţi zis mai sus şi sunt de acord, cu toate că eu n-am amintit de gesturi electorale sau PSD, eu vorbesc principial. Cînd trebuie mărit pragul minim de angajare?
Principial vorbind, o luati prea personal.
„Iliescian” si „buticar” sunt niste atribute ale viziunii economice a anilor’90, nu ale dumneavoastra.
Sunteti un Stiglitz al salariului minim. E OK asa?
Salariul minim: odata stabilit, nu se poate modifica, decat scos.
În 2000 era 100 de RON. E ok să rămînă şi-n 2014 tot 100 de RON?
neagrigore,
nu se poate modifica, nu se refera la nesfarsit, ci la intervale de timp rezonabile intre data stabilirii maririi plafonului si data intrarii in vigoare.
Şi cine ar trebui să stabilească intervalele de timp rezonabile? Oamenii de afaceri? Statul? Ce înseamnă rezonabil? Pentru cine?
Foarte corect!
Nu crezi că din dilemele acestea ne poate scoate Marian S !? Nu l-am mai zărit de ceva vreme… Poate are el vreo idee! 😀
Ba da, poate, dar a zis că stă deoparte. Să vedem, poate îl ţine promisiunea asta măcar până după alegeri, că domnu` Petreanu e pornit şi nu se mai poate discuta logic cu el. Deh, fiecare cu meseria lui.
1. Vă ofer doar un indiciu (era un articol pe blogul meu, acum îmi pare rău că l-am scos, poate îl rescriu, că nu am stat degeaba lîngă atîtea contabile): cât îl „frige„ mâna pe un angajator atunci când o bagă în buzunar pentru plăţi la negru şi cât dacă plăteşte cinstit, pe state de plată. Atunci o să înţelegeţi că salariul minim e ceva foarte simplu: un rău necesar. Şi că prostia mare constă în impozitul uniform de 16 la sută, în locul unui impozit progresiv pe TOATE VENITURILE, adică inclusiv dividende. Plăţile la negru s-ar rezolva simplu, prin măsurile economiei de piaţă, nu altcumva.
2. Încă ceva: recitiţi comentariul lui cristi chiscop, may 21, ora 10:31 (nu pot să pun permalink). Dar citiţi cu mare atenţie, explicaţie mai bună ca aia nu să egzistă.
3. Tehnic vorbind, ar trebui să se scoată aiureala asta cu „nested comments„. Aşa s-ar putea implementa permalinkuri pentru comentarii (adica să indici un comentariu printr-un link unic şi bine determinat, pentru cei ce nu înţeleg termenul) iar cel ce răspunde ar da o indicaţie de genul „răspund lui cutare„. Se citeşte mai cursiv şi se înţelege ceva din tot acest blog; ideea de „lasă să revină şi să le citească pe toate, ca să observe dacă au apărut răspunsuri (reply) „ nu este deloc cea mai elegantă idee care îi poate veni unui posesor de blog. Utilă o fi, elegantă nu e.
Dacă angajatul este într-o poziţie de forţă, atunci nu are nevoie de salariul minim pentru forţarea mîinii angajatorului. Dar dacă singurul lucru pe care poate să-l ofere angajatul este munca necalificată, ce şansă are el? Aceasta este filozofia statului român, fie că vă place, fie că nu. Consideră că angajaţii trebuie protejaţi. Altfel sunt exploataţi. Gîndiţi-vă la toţi amărîţii care lucrează la negru. Eu am lucrat 4 ani la negru, în timpul facultăţii. Credeţi că au refuzat salariile minime şi s-au dus să lucreze la negru pe mai mult? Asta este legătura între salariul minim şi munca la negru. Oamenii lucrează la negru pentru că nu au altă soluţie. Dar oamenii care angajează la negru, n-ar face niciodată angajari legale, pentru că e mai rentabil aşa.
„aceasta” nu e filozofia statului roman, ci e o viziune Marxista in care proprietarii de businessuri fac averi pe spatele angajatilor si se bucura de pozitiile lor privilegiate; de aceea se crede ca statul trebuie sa intervina si sa-i protejeze pe cei slabi. Si pentru ca ideiile socialiste suna atat de bine in teorie, au fost folosite de politicienii de pretutindeni ca sa castige voturi.
Ia uitaţi alte state marxiste … http://www.forbes.com/2009/08/31/europe-minimum-wage-lifestyle-wages.html chiar şi Uniunea Europeană consideră că acolo unde este cazul, salariul minim trebuie ridicat. Dar, dacă continuăm să discutăm în termeni de marxişti, exploatatori, idei socialiste, n-ajungem nicăieri. Nu puteţi să consideraţi că doar o tabără are dreptate, iar cealaltă nu. În plus, care e diferenţa între explotatorii dumneavoastră şi şomerii pomanagii menţionaţi de Vlad Petreanu?
Văd că tot reveniţi la povestea cu pomanagiii. Cred că n-aţi înţeles prea bine – de fapt, sigur n-aţi înţeles. Nu şomerii sunt „pomanagii”, ci cei care, după ce le trece perioada de şomaj fără a se mai putea angaja, ajung să trăiască doar din ajutoarele date de stat. Unora începe să le şi placă, altora nu, dar toţi alcătuiesc un segment social extrem de vulnerabil la populisme de orice gen.
În rest, remarc că discuţia începe să devină suprarealistă pe alocuri. Înţelegerea măcar elementară a modului în care acţionează legile economiei nu este, totuşi, chiar atât de dificilă.
Felicitari, Vlad! Ne-ai pacalit pe toti!
In cele din urma ne-am prins ca [neagrigore] este un plugin de AI pus ca sa-ti faci trafic pe blog. Asa, ca un fel de jabberwacky mai evoluat care are cateodata reactii foarte umane. Alteori ramane agatat in cate o bucla logica 🙂
Vorbeste cu programatoru’ sa-i mai faca putin tuning.
Pomanagii pe care-i menţionaţi dumneavoastră trăiesc din 125 de RON/lună. Chiar vorbiţi serios? În plus, dacă refuză un loc de muncă, ajutorul social este sistat. Unora începe să le placă?! Mă scuzaţi, dar mă conduc singur către uşă.
Nu este nevoie să mă jigniţi. Eu doar v-am întrebat cîteva lucruri simple, pe care aţi refuzat în 100 de comentarii să le clarificaţi. Trebuie desfiinţat salariul minim? Care sunt condiţiile în care trebuie el mărit (nu, creşterea economică nu este o condiţie, pentru că nu se corelează direct cu salariul minim = dacă scade salariul minim, nu se produce creştere economică, nici viceversa)? Am înţeles, sunt un dobitoc, care nu înţelege economie. Argumentul meu era, dat fiind că o creştere modestă a salariului minim afectează în primul rînd pozitiv rata şomajului, iar şomajul în România nu este crescut, nu văd de ce nu s-ar putea face. A fost un timp 100 de RON, aţi văzut multe companii care s-au înfiinţat? A fost 750, în timpul crizei. Aţi văzut multe companii care au fugit din România, din acest motiv? Spuneţi că au dat faliment multe IMM-uri. Din cauză că angajaţii lor erau plătiţi cu salariul minim? Serios? Ar fi putut să-i plătească part-time/soluţii s-ar fi găsit. Mi-e şi silă să mai trag concluzii din discuţia de aici.
Că este sau nu un gest electoral? Habar n-am, eu am întrebat altceva.
În plus, credeam că discutăm economie, nu ne jignim cu pomanagii. Nu vreau să vă jignesc, dar mi-aţi adus aminte de clipul ăsta http://thedailyshow.cc.com/videos/cbbn22/third-world-health-care–knoxville–tennessee-edition
Dumneavoastră le spuneţi săracilor să înceteze să fie săraci. Vă pregătisem cîteva studii făcute de economişti serioşi, nu amatori ca mine, care spun că nu întotdeauna o creştere a salariului minim are efecte negative asupra economiei. Nu are sens să vi le mai trimit.
Sunteţi, realmente, prea nervos. Am spus deja că nu sunt împotriva salariului minim. Am repetat de multe ori că sunt împotriva măririi lui doar din motive electorale. Nu v-a jignit nimeni dar mi se pare că, de fapt, vă doriţi asta.
Nu ştiu de unde vă daţi seama că sunt nervos. Sunt doar trist. Mă aşteptam la altceva. Cît priveşte jignirile, cînd eu vă întreb în ce condiţii ar trebui să crească şi-mi spuneţi că atunci cînd creşte economia cu 10%, după care îmi spuneţi că nu înţeleg „legile” economiei, mă jigniţi. Am fost făcut marxist, Stiglitz, şi alte trăznăi, dar n-a venit nimeni să-mi demonstreze în cîteva cuvinte că o creştere a salariului minim afectează în mod negativ economia, angajatorii. Eu nu v-am întrebat de gesturi electorale, ci în principiu.
Păi… îmi pare rău că sunteţi trist, dar asta e, din punct de vedere economic, salariul minim poate creşte după ce creşte şi economia. Din punct de vedere politic, mai ales în România, poate creşte oricând, chiar dacă asta va sărăci şi mai mult naţiunea.
Nu e chestie de tristeţe sau bucurie, să ştiţi, e doar… cauză şi efect.
Hai că aţi reuşit să mă înveseliţi. Eu zic că sunt trist din cauza nivelului de discuţie de aici, dumneavoastră-mi spuneţi să nu fiu trist că nu creşte economia.
Sa inteleg ca:
1. Oricare dintre mandrii aparatori ai capitalismului de pe aici, daca ar fi concediat, deci ar deveni somer, ar munci pe 750 lei net?
2. La 750 lei net, costul total pentru angajator cu un un angajat este de aproximativ 1370 lei. Vrea sa-mi spuna cineva ca o afacere care nu-si permite 300 euro costuri fixe este o AFACERE?
Salariul minim pe economie este un exercitiu minim de protejare a cetatenilor saraci de angajatori, care intotdeauna vor prefera sa plateasca minimul posibil.
Da, in anumite domenii de activitate exista o anumita presiune a angajatilor pe salarii, din cauza cererii mari de specialisti si a ofertei limitate. Dar alea sunt exceptiile care confirma regula.
Un salariu minim la nivel national ar trebui sa ofere oricarui cetatean capacitatea de-a fi PESTE nivelul saraciei crunte. Daca imi spune vreunul dintre voi ca 750 lei (sau 500, cat era nu mai demult de 2008) nu inseamna saracie crunta la oras, orice oras, in Romania, il rog sa imi demonstreze argumentat treaba asta.
Ei, apoi spuneti-mi ce legatura are saracia cu 4000 de franci. Fie si in Elvetia, unde chiria intr-un oras maricel incepe de la 1400 franci/luna. Sa nu comparam mere cu pere.
Si sa nu ne lamentam de disparitia „nenumaratelor afaceri” care nu-si permit 300 euro/luna costuri cu angajatii.
Stiti cat castiga un angajat de la pompa de la OMV Romania? Fix salariul minim pe economie. La 1mld de euro vreti sa-mi spuneti ca nu-si permite firma sa mareasca salariile la un nivel un pic mai uman?
Dar un casier de la un supermarket maricel, care „din intamplare” realizeaza profit bunicel an de an?
Si ca o clarificare pentru Vlad Petreanu: in Elvetia nu exista un salariu minim la nivel federal – asta a fost respins duminica. Era normal, cand in anumite sectoare (turism/restaurante) salariul MEDIU era mai mic decat cei 4000 de franci din referendum. Au supralicitat socialistii si au pierdut (pe buna dreptate).
La nivel de cantoane exista in 2/13: Neuchâtel si Jura. In alte 2 (Vaud si Geneve) a fost respins, iar in alte 2 (Ticino si Valais) se va vota pana la sfarsitul anului. Sursa. Deci afirmatia „in Elvetia Nu exista un salariu minim stabilit prin lege” e partial gresita.
Cristian, presupun că n-ai nimic împotrivă ca statul să te taxeze suplimentar, din 6 în 6 luni, cu câte 10% în plus pentru cazuri nobile, sociale, de solidaritate etc. Adică dacă nu-ţi poţi permite să plăteşti o creştere de 10%, ce fel de cetăţean mai eşti tu?
Nu sunt împotriva unui salariu minim în România. Sunt împotriva creşterii lui din motive electorale, fără bază economică.
O creştere cu 75 de lei a salariului minim la câte 6 luni – sau 150 de lei pe an – e mai mare de 10%, an pe an. Creşte economia româneascu cu 10% pe an? Asta e întrebarea.
În rest, lista tuturor argumentelor înduioşătoare pentru care unii merită să li se dea mai mult şi alţii să le dea mai mult mi-e cunoscută. Şi nu mă impresionează chiar deloc.
Interesant raspuns.
Doar ca te joci cu procentele si cu logica economica.
1. 20% din 750 lei nu sunt chiar acelasi lucru cu 10% din 1650 lei (sa luam in considerare strict salariul mediu la nivel de tara). Doar ca marirea cu 10% a salariului minim nu se traduce prin cresterea automata a taxelor pentru restul angajatilor. Non-sequitur.
2. Plus, Salariul minim pe economie nu „il da statul” din taxele mele si ale tale. Il seteaza la o valoare. Mica. Statul are 1,2 mln angajati (platiti in functie de S.M.E), in privat sunt peste 3 mln. Micii si marii intreprinzatori sunt liberi sa accepte salariul asta sau sa dea faliment. La fel cum li se spune fraierilor care nu isi gasesc decat joburi din astea prost-platite sau sa se care. Sau sa invete mai mult. Nu poti avea judecata duplicitara in cazul asta.
3. Tot vorbim despre cat valoreaza munca si „piata stabileste valoarea ei”.
Nu. Valoarea muncii este stabilita de nivelul profitului pe care un intreprinzator mare vrea sa-l obtina. Daca el vrea sa obtina in fiecare an un profit x pe spinare de salariat, evident ca nu va mari salariile niciodata, atata timp cat intotdeauna se vor gasi fraieri care prefera sa munceasca „aici” decat in alta parte (sau decat sa stea degeaba – sa fie asistati).
Atata doar ca nu se poate merge la nesfarsit asa. Salariile mici angajeaza o spirala a subdezvoltarii. Populatie prost platita – populatie prost educata – populatie prost platita = sursa de probleme. E inevitabila ziua in care nu vom mai avea specialisti in multe domenii importante. Pentru ca, nu e asa, au fost liberi sa isi gaseasca angajatori care sa-i plateasca mai bine. In alte tari.
Atunci ce vei/vom face?
Cristian, chiar si acest salariu minim se impoziteaza, daca nu stiai. In plus, in functie de valoarea lui se calculeaza dup-aia tot soiul de alte chestii – punctul de amenda, de exemplu.
Pentru elvetia o crestere a salariului minim la 3000E ar avea efecte nu tocmai bune.
– ar creste preturile, practic cei cu salariu minim ar ramane la fel de „saraci”, dar cei care au peste salariu minim ar saraci
– ar scadea exporturile: costurile cu salariul ar deveni prea mari, nu ca acum nu ar fi.
Pentru Romania: principalii exportatori nu lucreaza cu salariu minim. Cresterea preturilor nu ar fi atat de mare (totusi o crestere a veniturilor cu 60lei/luna nu este atat de consistenta).
Ar creste in schimb amenzile auto (cel putin). Deci bani la buget ar veni, nu trebuie decat sa pui 2 radare la 100m unu de altu.
Misto idee si la Ponta: cumpar voturi pe baza vitezei „prostilor”. Daca nu se invata minte. Eu le-am crescut benzina si ei tot continua sa mearga tare si sa consume mult.
Aaaa! Asta era problema! Handicapatii care se reproduc iresponsabil. Asta inseamna ca o treime din oamenii din tara asta sunt handicapati.
Vezi dumneata de ce nazismul se chema extrema dreapta? Pentru ca unii oameni au considerat la inceput ca alti oameni nu sunt demni sa se reproduca, dupa care s-au gandit ca nu are rost sa asteptam cateva generatii: sa ii educam prin munca!
@negrigore
Vad ca nu ne intelegem. Fie, „we agree to disagree”, dar mi se pare ca privirea ta e usor mioapa. In exemplul tau: cresti salariul minim, scoti familia dintre asistatii sociali. Bun. Ce lipseste din imagine este ca, daca unul „se scoate”, asta se intampla cu bani din alta parte. Ca nu „da statul” diferenta, ci tot exploatatorul. Care are de ales: creste salariul acum, cu riscul de a nu mai avea bani pentru altele (tot de firma, nu te gandi la lux) si la anul urmeaza sa-l concedieze p-asta cu salariul marit. Sau il da afara acum si-si pastreaza ceva bani pentru altceva util (zugravit magazinu’, o firma noua, un bonus pentru vanzatoarea cea mai buna, ma rog, de-astea de obicei).
In ambele cazuri ce se castiga acum se pierde – indoit, intreit – mai incolo. Pentru ca, vezi mai neagrigore, nimic nu e pe gratis ca sa zic asa. Ce primeste angajatul (plus statul, sa nu uitam statul) nu mai primeste altcineva. Doar ca se mai adauga aici si efectele psihologice (restrangerea preventiva a consumului, de teama -> scaderea vanzarilor -> concedierea a 2-3 oameni, nu doar a unuia). De ce crezi ca un indice important este consumul privat si un altul este optimismul (trendul acestui consum)? Pentru ca daca oamenii se tem, economia scade. Iar o categorie importanta de consumatori, antreprenorii, scad consumul preventiv (pentru ei si pentru firma) pentru ca stiu ca vor avea de dat mai multi bani din acelasi venit. Simplu, nu?
Cat despre „angajaţii trebuie protejaţi în faţa angajatorilor„… pe bune, daca nu m-am facut inteles pana acum nu mai are rost sa ma obosesc. In ochii mei e o aberatie care n-a ajuns la lada de gunoi a istoriei doar pentru ca noi suntem mai inceti, asa, in reactii.
Putem să nu mai continuăm să discutăm în termeni de exploatator? Vă dau un alt exemplu, la Jucu, s-a angajat pe salariul minim, care acum este aprox 800. Dacă ar fi fost mai mic, credeţi că angajatorul ar fi angajat tot pe 800. Aici nu este vorba de exploatare ci de priorităţi. Prioritatea angajatorului este să scoată profit. Cînd angajează pe salariul minim, cu orice preţ. Nu este demonstrată definitiv relaţia între creşterea salariului minim (cu puţin, nu dublarea lui) şi efectele negative asupra şomajului. Există economişti care spun că da, şi există economişti care spun că nu. Iar dovada irefutabilă încă este aşteptată şi de-o parte, şi de alta. Nimic nu e pe gratis nici pentru companii. Să înţeleg, în viziunea dumneavoastră, că companiile doar dau şi angajaţii doar primesc. Şi că niciodată nu vor abuza de poziţia lor în faţa angajaţilor?
Pe bune, @neagrigore, discutia asta incepe sa aduca a Urmuz sau Ionescu.
„Cînd angajează pe salariul minim, cu orice preţ” – serios?? Nu-mi dau seama pe ce lume traiesti tu, dar tre’ sa fie una taaare simplista, daca-ti permite sa tragi concluzia asta.
In lumea mea (a unuia care lucreaza direct cu patroni/directori pe exact, dar exact acest tip de probleme, de resurse umane) astia de-i descrii tu sunt rari si de obicei sunt chioscari (ma rog, asta e doar o denumire conceptuala pentru patronii tălîmbi). Restul, cei cu scaun la cap (sau macar un taburet, acolo) de obicei cauta solutii sa plateasca – nu doar cu bani directi, ci si cu altele (bonusuri, cursuri, premii etc) – angajatii buni. Aia de la Jucu ar plati mai putin de 800, evident, daca valoarea de piata a muncii ar fi mai mica, dar ar plati mult peste 800 daca asta ar fi valoarea muncii. Asta uiti mata in argumentatie: valoarea muncii in conditiile reale de acolo. E ca la gogosari: daca-i iei de la cap de ogor sunt 1 leu sau mai putin pe kg. Daca-i iei din Amzei sunt 4 lei pe kg. Te duci mata in Teleorman sa dai 4 lei la cap de ogor? Cam asta ceri tu: sa plateasca (altii, evident!) gogosarii la pret de piata centrala, indiferent de cat de multi sunt disponbili si de conditii. Stiinta economica, nene!
„Să înţeleg, în viziunea dumneavoastră, că companiile doar dau şi angajaţii doar primesc. Şi că niciodată nu vor abuza de poziţia lor în faţa angajaţilor?”
Replica asta e o mizerie. Sau, stiintific vorbind, e un exemplu luminos de tehnica ne-etica de manipulare a discursului. Nu, n-am zis niciodata asta. Oameni sunt peste tot, unii mai buni, altii mai putin buni. Eu am tot spus – degeaba, pare-se – ca a sustine ca patronii sunt orbiti de profit si ar face orice pentru asta, inclusiv sacrificarea propriilor performeri, e departe de realitate, pentru ca – preluand logica lu’ matale – ar insemna ca somajul in randul tiganilor (ii iau drept exemplu doar pentru ca sunt socialmente dezavantajati la noi) ar trebui sa fie zero. Doar sunt cei mai ieftini, nu? Sau multinationalele – aceste cuiburi de serpi veninosi – n-ar mai plati oamenii buni cum o fac (adica: foarte bine, pentru Romania) si si-ar tine angajatii pe doi bani, ca doar la somajul asta asteapta cinci la poarta, nu?
Imi tot dai exemple din zona necalificata / slab calificata. E exact zona in care munca are valoare mica sau foarte mica. Eu stiu sudori – da, muncitori calificati – care castiga 1000+ euro net lunar, sunt tinuti „in puf” de angajatori si sunt respectati. Dar stii ce? Oamenii aia aduc valoare. Cei de care zici mata n-au decat sa se califice si sa faca treaba buna. Sau, daca nu vor, sa stea in foame. Nu vad de ce ar trebui sa platesc eu pentru lenea lor (si cand zic lene nu ma refer neaparat la lenea propriu-zisa; stiu ca multi si-ar dori sa munceasca, dar fara ca asta sa insemne iesirea lor din zona de confort mental, fara ca ei sa invete sau sa faca lucruri noi).
De fapt, mi-e teama ca discursul asta pentru un salariu minim asta ascunde, sub argumentele „sociale”: o simpla incercare de protejare a lenei, propriu-zise sau intelectuale. Or protejand nemunca avem, vorba lui Mitica Brutarie, „sansa Elodiei” sa crestem ca tara.
Daţi-mi voie să rezum ce-aţi spus, să fiu sigur că am înţeles bine. Sunt nepriceput pentru că nu am experienţă, interpretez maliţios comentariile, ca să ajung la sfîrşit leneş, şi profesional, şi intelectual. Bravos! Este interesant că imediat după ce mă acuzaţi de manipulare, cădeţi în greşeala de a interpreta ceea ce am zis eu, a se vedea povestea cu multinaţionalele, cuiburi de şerpi veninoşi. Ca să vă economisesc timpul, eu am spus în felul următor, salariul minim reprezintă pragul de la care trebuie să plece un angajator, dacă vrea ca cineva să-i muncească 8 ore. Nu ştiu de ce vorbiţi de necalificaţi, există salariu minim şi pentru studii superioare, din cîte ştiu. Oricum, discuţia n-are sens, pentru că am ajuns să ne dăm cu tigăile în cap. Pînă la economie mai e mult.
amice neagrigore, atata vreme cat esti de parere ca un om cu mintea intreaga si cu toate membrele functionale are nevoie de altcineva ca sa-l „protejeze” vom fi de parti diferite ale (acestei) baricade.
Stiu, e greu sa devii responsabil pentru propria viata; e tentant sa alergi dupa un Tatuc care sa gandeasca pentru tine. Dar abia dupa ce o faci devii om.
ano-nimus, de data aceasta nu te mai înţeleg eu. Ciudat, păreai un om cu o logică bună.
Citeşte, te rog, ce am scris mai sus.
Citeşte şi comentariul lui cristi chiscop.
Mulţumesc.
Marian, am citit comentariul ala. Ar trebui sa si cred chestiile-alea? E o parere – si nu una deosebit de noua sau argumentata – si atat, scrisa propagandistic (weasel words, qualifiers si alte asemenea), plina de confuzii si fara altceva in afara unei colectii de locuri comune. Mersi, ceva mai bun n-ai?
Mda, comentariul de mai sus era reply la tampenia aia cu asistatii social din 2010. Imi permit sa fac un copy/paste, daca tot a luat-o razna pluginul de comentarii, apoi ma retrag, asa cum am promis acum cateva zile. Mai inainte, insa, o sa va ofer ceva util de citit:
http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_structures/index_en.htm
Si acum comentariul de mai sus, iertare pentru insistenta:
Ba da, Marian S poate, dar a zis că stă deoparte. Să vedem, poate îl ţine promisiunea asta măcar până după alegeri, că domnu` Petreanu e pornit şi nu se mai poate discuta logic cu el. Deh, fiecare cu meseria lui.
1. Vă ofer doar un indiciu (era un articol pe blogul meu, acum îmi pare rău că l-am scos, poate îl rescriu, că nu am stat degeaba lîngă atîtea contabile): cât îl “frige“ mâna pe un angajator atunci când o bagă în buzunar pentru plăţi la negru şi cât dacă plăteşte cinstit, pe state de plată. Atunci o să înţelegeţi că salariul minim e ceva foarte simplu: un rău necesar. Şi că prostia mare constă în impozitul uniform de 16 la sută, în locul unui impozit progresiv pe TOATE VENITURILE, adică inclusiv dividende. Plăţile la negru s-ar rezolva simplu, prin măsurile economiei de piaţă, nu altcumva.
2. Încă ceva: recitiţi comentariul lui cristi chiscop, may 21, ora 10:31 (nu pot să pun permalink). Dar citiţi cu mare atenţie, explicaţie mai bună ca aia nu să egzistă.
3. Tehnic vorbind, ar trebui să se scoată aiureala asta cu “nested comments“. Aşa s-ar putea implementa permalinkuri pentru comentarii (adica să indici un comentariu printr-un link unic şi bine determinat, pentru cei ce nu înţeleg termenul) iar cel ce răspunde ar da o indicaţie de genul “răspund lui cutare“. Se citeşte mai cursiv şi se înţelege ceva din tot acest blog; ideea de “lasă să revină şi să le citească pe toate, ca să observe dacă au apărut răspunsuri (reply) “ nu este deloc cea mai elegantă idee care îi poate veni unui posesor de blog. Utilă o fi, elegantă nu e.
Super, comentariile s-au aşezat într-un fel de varză a la Cluj.
Ca si tehnica de a obtine o prezenta considerabila la vot este ok, dar sansa oamenilor este sa nu depinda de salarii, de mila altora si de votul celor alesi. Exista nise de busines de familie pe piata foarte multe, important este sa vrem sa le vedem !
Observ că unii l-au dat pe Milton Friedman drept exemplu.
N-am ştiut ce să fac: să râd sau să plâng?
Bine, dacă vreţi să râdeţi şi să plângeţi în acelaşi timp:
https://www.youtube.com/watch?v=W3Seg0JE1PM