Miercuri a fost Ziua Internaţională a Animalelor fără Stăpân. Se înţelege, presupun, că nu e vorba despre animale sălbatice. Alea nu suferă de lipsuri dintr-astea. Cred că nici despre pisici (n-am văzut pisică fără stăpân, la drept vorbind) şi nici despre găini sau peşti ornamentali (ăia abia atât aşteaptă să scape, vă spun eu).
Vorbim despre căţei, fireşte. Cum ziceam şi altădată, mie nu mi-e frică de ei. Pentru mine, câinii arată cam aşa (tălâmbi şi funny):
Ceea ce nu înseamnă că nu-i înţeleg pe cei pentru care căţeii sunt aşa (apropo, doar se făcea că vrea să muşte obiectivul):
În fine, ca să existe şi o concluzie la postarea asta care, altfel, a fost numai un pretext de a publica două poze (recunosc cinstit). În privinţa câinilor comunitari din România, cred că lucrurile nu se vor schimba, de fapt, niciodată.
La 1837 era la fel, după cum scria prinţul acela rus franţuzit care traversa Ţările Române.
Aşa că aş propune să declarăm Ziua Internaţională a Animalelor fără Stăpân zi liberă, cu roşu-n calendar. Măcar să se bucure naţia, că altfel oricum nu contează prea mult.
7 comentarii Adaugă comentariu
De fapt îşi apăra omu’ pardon animalul teritoriul că de aia lătra şi îşi arăta colţii. Concluzia : şi ei trebuie respectaţi aşa cum cerem şi noi.
O zi libera anume pentru interactiune cu animalele fara stapan – dar inca fidele, ar da o ocazie in plus de gesturi frumoase de bunavointa (la cei rai) si recunostinta (la cei buni); tematoare, animalele cer astfel de gesturi astazi, zilnic, tot timpul.
„…a fost numai un pretext de a publica două poze (recunosc cinstit).”
este mult mai placut sa recunosti ceva inainte ca cineva sa te arate cu degetul, nu-i asa? 🙂
Petreanu, n-ai înțeles: pisica e stăpânul.
Phiiiii … ce mai inventeaza oamenii astia pentru a justifica oarece activitate, niste cheltuieli, ceva gen … da’ nu pricep de ce trebuie neaparat sa ma implice si pe mine („Situatia dificila in care traiesc cainii si pisicile fara stapan poate fi rezolvata numai prin implicarea intregii comunitati” – spun reprezentanții Vier Pfoten). Ce treaba am eu (in afara de a ma feri de o eventuala „compostare”) cu chestia asta ?? Eu nu maltratez animalele stradale, dar nici nu am chef sa ii iau acasa, nu militez pentru otrava, dar nici nu las oase de pui la coltul blocului. NU inteleg de ce trebuie sa fiu facut partas, cu forta, iar in momentul in care imi expun o parere despre acest subiect sa trebuiasca sa fiu atent sa nu mi-o „iau” de la vreun „dogs lovers” sau de la vreun „dog haters” … ca pe subiectul asta aproape toti oamenii au ceva de comentat si se impart in cele doua mari grupuri : „bai, esti mai animal decat animalu’asta” si „bai, sa-l muste si pe fii-tu si atunci sa te vad”. Sunt prea putini cei care spun „Rezolvati dracului odata povestea asta si terminati cu prostiile !”.
Din cate observ, in poze apare un caine intr-o curte, deci CU stapan. Si la cum arata gardul (si celelalte din poza), este un stapan cu ceva potential financiar, deci cel putin exemplarul asta „a pus-o”, deci a pierdut dreptul de a fi in centrul atentiei vreunei zile internationale.
Lozinca „Fii om cu animalele !” imi lasa impresia ca este de la sine inteles (sau ca nu mai este cazul sa se discute despre) „Fii om cu oamenii !”.
Fotografiile denota expresivitatea comunicarii animale… Curiozitatea, curajul, dezinhibarea, vizibile printr- un plus de gesturi frumoase, de bunavointa, care pot veni din partea omului.
Cainii sunt, dupa parerea mea, unele dintre cele mai inteligente animale. In Bucuresti, nu o sa scapam niciodata de problema cainilor comunitari, pentru ca noi inca nu am ajuns la acel nivel de civilizatie care sa ne permita sa ne respectam intre noi si pe saracele animale.