Despre confuzia între „votant” și „consumator” în alegeri

Vechiul meu amic CB are, ca de obicei, interpretarea lui cu privire la rezultatul alegerilor. Dacă ar fi să-i rezum articolul, aș spune: „lenea pseudo-democratică creează monștri”. El crede că asta-i o opinie nepopulară, poate pentru că există curentul acesta (ideologic? doar de opinie?) care zice că poporul are întotdeauna dreptate. Nu prea sunt de acord. Dac-ar fi așa, înseamnă că poporul ar fi perfect, complet evoluat și n-ar mai trebui să-nvețe nimic. În fine, vă invit să citiți textul pe care mi l-a trimis, explică mai bine:

un guest-post de CB

Aşa cum stau lucrurile acum, după ce rezultatele alegerilor au fost confirmate oficial de instituţiile statului Georgia, echipa Biden-Harris a câştigat, surprinzător pentru mulţi, acest stat tradiţional republican, adjudecându-şi toate cele 16 voturi din Colegiul Electoral. Între electorii desemnaţi de democraţi în Georgia, prima pe listă este Stacey Yvonne Abrams. Ţineţi minte acest nume.

Doi ani mai devreme, în noiembrie 2018, au avut loc alegeri pentru postul de guvernator al Georgiei. Principalii candidaţi au fost republicanul Brian Kemp, pe atunci Secretary of State (SoS) şi ca atare responsabil de organizarea alegerilor (!) şi democrata Stacey Yvonne Abrams. Kemp a refuzat să îşi dea demisia din postul de SoS, practic organizându-şi propria alegere. Georgia (Kemp, adică) a şters eronat din listele electorale peste 300.000 de votanţi, cea mai mare parte din circumscripţii majoritar de culoare, aşadar bănuite a vota mai degrabă cu democraţii, iar cererile de înregistrare ale altor 54.000 de votanţi au fost întârziate de biroul aceluiaşi Kemp fără justificare şi fără a anunţa în vreun fel persoanele implicate. Kemp a câştigat în faţa lui Abrams cu circa 55.000 de voturi şi este actualmente guvernator al Georgiei, deşi victoria sa este în continuare sub semnul întrebărilor de ordin moral.

Abrams ar fi putut ataca în justiţie acțiunile lui Kemp. Ar fi putut face scandal în presă. Ar fi putut băga beţe în roate proceselor instituţionale din Georgia destul de multă vreme pentru a se transforma într-o durere de cap serioasă pentru Kemp.

Ştiţi ce a ales să facă?

A fondat Fair Fight Action, un ONG dedicat luptei împotriva împiedicării organizate a votului (voter suppression) şi pentru mobilizarea la vot a electoratului democrat din Georgia. Victoria echipei Biden – Harris în acest stat i se datorează în bună măsură.


De cealaltă parte a Atlanticului, după o campanie electorală ponosită (nici nu ştiu dacă merită numele de „campanie” de fapt), România a înregistrat o posibilă victorie fără relevanţă reală (PSD), două pierderi nete fără dubii (PNL şi USR+) şi o apariţie cică surprinzătoare (AUR).

Specialişti şi mai puţin specialişti se întrec a analiza cauzele: marketing electoral prost, lipsa mesajului către votanţi, nu a fost generată emoţia necesară participării. Votanţii simpli vorbesc şi ei: nu s-au regăsit în oferta politică, persoanele de pe liste sau cele cu vizibilitate n-au fost suficient de bune / promiţătoare, politicienii sunt toţi la fel / partidele sunt toate la fel, oricum nu se întâmplă nimic bun oricine ar fi putere, dacă n-am ce alege nu votez.

Cu alte cuvinte, politicienii noştri au dat-o-n bară cu un produs prost, neofertant, iar electorul, săracul, n-a avut ce alege, aşa că s-a abţinut. Absenţa masivă de la vot a fost un imens vot de blam întregii clase politice, pe care evident că „votul de blam” o doare drept acolo unde nu intră lumina soarelui.

Cele descrise mai sus despre mediul politic românesc, deşi poate adevărate, suferă de o carenţă fundamentală: aplică unui mediu (democraţia reprezentativă, din care politicienii, alegerile, coaliţiile şi programele de guvernare fac parte) logica unui alt mediu, complet diferit: economia de piaţă liberă.

În această logică fracturată noi, ca votanţi, suntem „consumatori de reprezentare” şi aşteptăm, în calitate de „clienţi”, ca „furnizorii de reprezentare” să vină spre noi cu „oferte de nerefuzat”, altfel noi „ne abţinem de la consum”. Până şi limbajul e din aceeaşi zonă: „ofertă politică”, „purtători de mesaj”, „influenceri”, „marketing politic” etc. Instrumentele, la fel: microtargetare (AUR, în social media), „mesaj emoţional” etc. Iar noi, votanţii, alegem cu aceeaşi grijă şi cu aceeaşi atitudine de consumatori care aşteaptă totul de la furnizor, atât maşina cât şi partidul (glumesc; la maşină suntem cu mult mai atenţi).

Or democraţia reprezentativă cere de la noi, „simplii cetăţeni”, cu totul alte acţiuni decât alegerea mărcii de unt în magazin. Democraţia funcţionează doar atâta vreme cât un număr suficient de mare de oameni decid să se implice activ. Democraţia se „câştigă” în fiecare zi, nu doar la alegeri, şi se poate pierde oricând există mulţi cetăţeni care se retrag din acţiunile publice. Hitler, Mussolini, Trump s-au bucurat / se bucură de sprijin popular în proporţii mai mici decât puterea la care au acces. Ascensiunea lor a fost consecinţa retragerii din acţiune de cetăţenilor „scârbiţi de politică” şi care „nu s-au regăsit în oferta electorală” sau „nu s-au simţit reprezentaţi”.

Pentru că democraţia reprezentativă nu e un substantiv; e un verb. Înseamnă compromis continuu; înseamnă că lucrurile avansează lent şi atingerea obiectivelor nu e mai niciodată completă; înseamnă negocieri fără sfârşit şi muncă grea de implementare. Înseamnă multă insatisfacţie imediată, dar care se traduce în stabilitate şi în protecţia minorităţilor care nu se regăsesc în parlament. Iar „binele comun” nu mai e „binele majorităţii”, ci un soi de medie – mediană – bisectoare între fragmente din „binele” mai multor grupuri sociale.

Ştiţi cine sunt cei care aduc „rezultate imediate”, cei care „nu se împiedică”, cei care „nu fac compromisuri”? Dictatorii, wannabe sau reali. Dictaturile sunt ieftine în cheltuieli directe şi scumpe tare în restul timpului.


Revenind la Stacey Abrams: în loc să se plângă, să caute alte funcţii sau să facă ce fac în general cei care au fost învinşi, poate prin mişcări imorale, ea a ales calea acţiunii: mobilizarea votanţilor democraţi, transportul la urne a celor care nu aveau mijloace de transport, campanii telefonice (ar fi fost şi faţă–în–faţă, în lipsa pandemiei) etc. Iar exemplul ei a galvanizat mii de cetăţeni normali, cu joburi, familii, facturi şi vecini să iasă din lâncezeală şi să se implice. Iar rezultatele se văd: Stacey Yvonne Abrams este prima (în ordine alfabetică, dar orişicât…) din partea statului Georgia care va vota echipa Biden–Harris în 14 decembrie, când se vor reuni electorii statelor pentru a alege oficial preşedintele şi vicepreşedintele SUA.

Asta cred că avem nevoie să înţelegem şi noi: e nevoie să ne implicăm noi, cetăţenii „normali”, în activităţi imediat colaterale politicii, începând cu (dar fără a se termina la) prezentarea constantă la vot. Noi aşteptăm „să ne reprezinte cineva” din 1990; nu ne-am regăsit până acum în nici o „ofertă electorală”, iar odată ajunşi în Parlament îi lăsăm în pace pe aleşi de parcă s-ar fi mutat într-o dimensiune paralelă.

Există oameni care trebuie să stea deoparte de politică pentru a-şi atinge scopul: cei din instituţii prezumat apolitice, justiţia, instituţiile de forţă, presa. Dar noi, restul, nu; retragerea noastră are aceleaşi consecinţe din 1990 încoace şi, dacă rămânem tot „deoparte”, Mesia la care visăm „să ne energizeze suficient ca să ieşim la vot” va continua să lipsească şi el la apel.

Ştiţi cine nu va lipsi niciodată la apel? Un nou Vadim Tudor; un nou Dan Diaconescu; un nou Zelea-Codreanu. Charismaticii cu limba mieroasă – şi alegătorii lor, ultra-energizaţi şi ultra-disciplinaţi – stau şi acum la pândă. Când „suntem scârbiţi de politică” şi „dăm un vot de blam prin absenţă” unor partide care „sunt toate la fel”, pe aceştia îi ajutăm să iasă la lumină, să acceadă la putere.

Oamenii politici sunt după chipul şi asemănarea noastră; noi le permitem să fie aşa. Dar ei nu sunt „conducători” sau „lideri”, ei sunt doar reprezentaţii noştri. Votul nostru nu ar trebui să fie o declaraţie de dragoste, ci o mişcare de şah. Ar fi suficient ca destui dintre noi, ăştia „micii, neimportanţii” să scriem constant mailuri sau să dăm constant telefoane când avem de reproşat lucruri – şi oamenii politici, sub presiune, vor începe să se uite mai atent la ce vrem. Iar în acest caz n-am mai avea nevoie de „energizare” şi de „emoţie”, ci am vedea îmbunătăţirile din viaţa noastră drept ce sunt ele în realitate: consecinţe logice ale acţiunilor noastre. Iar ceva mai „energizant” decât să simţi pe propria piele rezultatele pozitive ale propriilor acţiuni, eu unul nu cunosc.

Articol din categoria: ACTUALITATE, POLITICĂ

30 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Trăiesti intro bulă care n-are nicio legătură cu realitatea. Victoria PSD în aceste alegeri chiar e relevantă, ea împiedică visele unora de-a modifica legea de căpătâi, Constituția, în favoarea unui președinte care se visează Fuhrer atot-stapanitor în nemărginita lui aroganță germanică! Fuhrer are a fost criticat dur chiar de OSCE pr. ingerințe grave in procesul electoral normal! Asta inseamnă ca până şi UE s-a cam scârbit de individ, oricum era privit acolo ca o sluga de cea mai joasă speță! PDL/USR+ au primit un mare vot de blam, preşul de LuCovid a plecat ca un câine bătut de stapăn, în schimb vine AUR şi se cam termină cu şmecheria prin Parlament, că dacă ăştia nu se combină cu mafioții, in 2024 căstigă alegerile cu 35%, le dă daună totală bagabonților .
    Prosteala asta cu luatul în râs a bătrânilor ştirbi, a credincioşilor, a celor ce vin la biserică măcar duminica, (andrei cacamitru şi cu ctp-ul au adus cel puțin 200.000 de voturi), a piețarilor, a horecistilor, a oamenilor simpli care n-au bani de 5 măşti pe zi, ASTA plus scârba de-al vedea pe primul Dulap De Nuc al țării , seară de seară, repetăm ca un pick-up stricat: PEEE-SEE-DEEE, asta a contat şi a facut votul!
    Aroganță, impostura, batjocura, incompetența, disprețul total pt. cetățean şi Constituție, arestul in spitalele insalubre pe motiv de covid-lucru nemaiîntălnit în nicio țara de pe Terra- toate astea trebuia să poarte un nume: Plăcuță Suedeză KWI&PDL&USR+ !

    0
    0
    • #2 Comentariu nou

      Sir, this is a Wendy’s.

      0
      0
    • #3 Comentariu nou

      Emile, ai niste probleme cu capu’! 🙂 Klaus si Fuhrer = baba si mitraliera. Una, ca baiatu’ e moale si se misca cu energia unei broaste testoase care stie ca oricum o sa traiasca 600 de ani. Doi, R. e republica parlamentar-prezidentiala. Adica din start presedintele NU are putere. Sau Parlamentul are putere mai mare decat presedintele. Si asta s-a vazut de mai multe ori.

      0
      0
    • Iohannis e posibil să nu-și termine mandatul, cred că ne îndreptăm spre o perioada asemănătoare convenției democratice cu o criza politica combinata cu criza economica cu guverne extrem de slabe care vor sta la mana udmr-ului sau a celor 20-30 de traseiști care anul trecut au fost racolați de pnl de la PSD care oricând pot schimba barca.

      După campania electorală partizană iohannis va deconta direct iar de data asta nu-l vor putea ajuta, că pe băsescu in 2012, legea și ccr cu prezenta de minim 50% la referendumul de demitere.

      0
      0
    • #5 Comentariu nou

      @DanC: ”presedintele NU are putere”……………………gluma anului!

      0
      0
    • #6 Comentariu nou

      @bugsy: Ia si compara functia de presedinte din R cu cea din SUA sau din Franta.

      0
      0
    • #7 Comentariu nou

      @DanC: ia si compara situatie la zi: dupa alegerile de duminica, „presedintele care nu are putere” ii cere prim ministrului sa demisioneze. Ce treaba are PM cu rezultatul alegerile? Nici una. putea sa isi dea demisia din functia de presedinte al PNL, care a pierdut alegerile, dar nu din cea de PM. Nu mai vorbim despre inconstienta demiterii unui PM in plina criza majora sanitara. Bine, prost, Orban a reusit cat de cat sa gestioneze situatia. Nu fac parte din fan club Ludovic, dar sunt constient ca nu a avut o viata usoara in aceasta perioada.
      PS: ma doare undeva de ce poate si ce nu poate sa faca presedintele USA/Franta/….Congo.

      0
      0
    • #8 Comentariu nou

      @Bugsy, doar cateva mentiuni la ultimul tau comentariu.
      In primul rand, presediuntele chiar nu are putere. Putea sa ii ceara cat vrea demisia (cum de altfel i-a cerut-o de multe ori lui Dancila), iar premierul sa se faca ca ploua si sa refuze. Conform Constitutiei numai Parlamentul poate demite guvernul. Altfel orice cetatean sau demnitar poate cere demisia guvernului insa fara consecinte juridice sau politice. Stii de altfel ca si Ciolacu tot cere demisia lui Orban de mult timp, ultima data chiar dupa alegeri, iar la 24 ore si-a schimbat cu 180 de grade pozitia acuzandu-l pe Orban de iresponsabilitate ca si-a dat demisia (daca nu este acesta exemplu de Agamita Dandanache si de caragialescul din politica inseamna ca cineva este partizan politic).
      Probabil Orban ii este fidel lui Iohannis cum ii era Boc lui Basescu si l-a ascultat insa legal nu era politic. Poate a facut-o si ca sa permita deschiderea negocierilor cu USR, poate a facut-o si pentru a pune presiune pe Parlament sa voteze cat mai repede un guvern plin pana la sfarsitul anului, poate a facut-o si in calitate de lider de partid care nu a obtinut rezultate bune la alegeri, este in definitiv decizia lui personala.
      Stii si tu la fel de bine ca in Romania este o cutuma nescrisa ca presedintele unui partid sa fie prim-ministru, iar Orban daca isi dadea demisia doar din calitatea de presedinte al PNL ar fi fost o problema in partid unde s-ar fi creat tabere, fiecare sustinandu-si propriul candidat, iar scaunul lui Orban de prim-ministru ar fi fost oricum doborat in curand de noul lider PNL. Insa Orban vrea sa ramana inca lider PNL (cat timp ramane de vazut) si sa coordoneze din linia a doua activitatea guvernului.
      De altfel daca te uiti in istoria postdecembrista, au mai fost situatii in care presedintele republicii sau al partidului de guvernamant i-a cerut demisia premierului, iar acesta i-a dat curs: Radu Vasile, Ciorbea, Tudose, sau nu i-a dat curs: Grindeanu, Dancila, ramane la latitudinea fiecaruia ce sa faca.
      Cat priveste ultima mentiune a ta: „PS: ma doare undeva de ce poate si ce nu poate sa faca presedintele USA/Franta/….Congo.” – In acest caz nu mai trebuie sa compari puterile constitutionale ale presedintelui roman cu cel francez, american sau congolez. In SUA presedintele este si premier si poate schimba componenta cabinetului dupa cum pofteste (bine in practica este mai nuantat fiindca acei oameni au fost pusi acolo in urma unor negocieri si intelegeri si schimbarea lor este mai complexa). In Franta, presedintele chiar poate sa demita pe prim-ministru (este o republica semi-prezidentiala cu un caracter mai pronunta decat asa zisa republica semi-prezidentiala de la noi). Deci nu poti compara mere cu pere si sa spui apoi ca de ce nu sunt identice ca tot fructe sunt si unele si altele si in consecinta toate fructele trebuie sa fie identice si la gust si ca aspect. Exista fructe si fructe.

      0
      0
    • #9 Comentariu nou

      @Bogdan: multumesc pentru raspuns. ai dreptate, in mare! dar presedintele romaniei chiar are puterea, chiar daca nu scrie undeva chestia asta. este o cutuma, asa cum bine zici tu!

      0
      0
    • O sa vedeti ce putere mai are presedintele dupa ce trece guvernul prin Parlament.

      0
      0
    • Doar faptul că desemnează ce prim-ministru vrea, daca nici un partid nu face la alegeri peste 50%, înseamnă o putere însemnată și nu e singura: poate dizolva parlamentul (evident după ce cad 2 propuneri de premier însă el îi desemneaza), numeste procurorii si judecătorii, o treime din judecătorii CCR…

      0
      0
    • Am uitat sa spun unul dintre cele mai importante puteri ale președintelui – poate iniția referendum pe orice tema și numește și revocă miniștrii.

      0
      0
  2. #13 Comentariu nou

    Foarte bună comparația dintre piața electorală și cea comercială! Din păcate prea mulți români (tind să zic majoritatea) nu le înțeleg nici pe una nici pe cealaltă.
    Încă de cand citeam primele rânduri ale articolului mi-a răsărit în minte următoarele detalii legate de cele două piețe:
    În piața comercială există două tipuri de produse: care sunt și nu sunt de strictă necesitate. Un produs de strictă necesitate îl votăm de fiecare dată când avem nevoie de el și alegerea e mereu dictată de proprietățile produsului. În general timpul dintre două vizite la supermarket e scurt (zile sau săptămâni) asa că dacă proprietățile nu sunt satisfăcătoare, schimbarea poate să apară oricând. Dar mereu votăm pâinea, untul, cartofii, etc. Când vine vorba de produse care nu sunt absolut necesare facem ca în piața electorală: uneori votăm, alteori ne abținem până la următorul model, decidem că e bun și televizorul pe care îl avem acum, ne lamentăm, etc.
    Problema e că lumea, în general, nu tratează oferta electorală ca pe un produs necesar! Uită, refuză să aleagă, se lamentează sau pur și simplu se trezește prea târziu.
    Iar pe de altă parte mereu rezultatele sunt prezentate ca și procentaj din cei prezenți. Găsesc această metodă ca fiind departe de ideală și de cele mai multe ori îmbătătoare cu apă tulbure: nu e relevant că se întră în parlament cu 29, 25, 15 și 9% din voturile exprimate, ci cu 10, 8, 5 și 3% din numărul total de alegători. Aceste ultime numere arată adevărata valoare reprezentativă a legislativului. Restul e praf în ochi.

    PS: La o prezență de peste 80%, presupunând că numărul de alegători AUR nu ar fi crescut proporțional (și tind să cred că un partid atât de nou și de extremist a fost foarte aproape de maximul la care ar fi putut visa vreodată), AUR nu ar fi intrat niciodată în parlament și ar fi dispărut la fel de repede cum a apărut.

    0
    0
    • #14 Comentariu nou

      Nu stiu daca AUR o sa dispara repede sau nu (as tinde sa cred ca nu pentru ca a obtinut un 9% in conditiile in care nu multa lume aflase de el) dar partidul reprezinta (pe linga latura extremista) si niste nemultumiri pe care de ani de zile nici un partid nu incearca sa le rezolve. Daca doar ridem de alegatorii lor si ii dispretuim nu inseamna ca acele probleme vor disparea, din contra, frustrarile vor ramine si se vor amplifica. Nu cred ca votantii AUR sunt de acord cu tot ce declara reprezentatii partidului, dar s-au regasit in citeva subiecte abordate in timpul campaniei electorale. Oamenii acestia au niste nemultumiri si, daca nimeni nu le ia in seama, nu inseamna ca vor renunta la ele. Nu ar fi mai bine ca de ele sa se ocupe niste oameni politici cu mai multa minte si bun simt in loc sa lase totul pe seama unor manipulatori cu vorba dulce?

      0
      0
    • Nici prin vest nu prea vezi prezente de 80% la alegeri, în Romania prima și ultima dată cand a fost o prezență de peste 80% a fost în 1990 când s-au organizat primele alegeri de după revoluție, ulterior prezenta a scăzut constant de la un ciclu electoral la altul până la 31.8% prezenta la alegerile de duminică – cea mai mica din istoria post-revolutionara, au mai fost unele mici vârfuri în ultimii 20 de ani însă izolate și neconfirmate ulterior, tendința generale e de scădere în nici un caz de creștere din cauza lehamitei tot mai mare fata de întreaga clasă politică.

      0
      0
    • Ba vezi, si chiar mai mult.

      0
      0
    • #17 Comentariu nou

      Daniel D,
      În mintea mea n-am dus analogia atât de departe, dar cred că asemănările între vot și un produs strict necesar și cu viață lungă (de exemplu centrala termică de apartament) sunt relevante: în ambele cazuri găsești greu idealul, ambele cer documentare prealabilă, nu poți trăi bine fără nici unul și achiziția e doar momentul de start al muncii de verificare și întreținere.

      elenas,
      în viziunea votului ca produs de consum evident că ai dreptate. Votanții de extremă dreaptă nu trebuie alienați cu miștocăreli și insulte; va trebui să găsim noi, ca societate, o modalitate acceptabilă de exprimare nedistructivă și pentru ei, astfel încât și ei să se poată simți cât de cât confortabil într-o organizare socială care le trezește temeri profunde și pe care o înțeleg cu greu și o acceptă numai pentru că n-au de ales.

      Te contrazic însă la capitolul „educație”: educația formală corelează statistic foarte slab cu înclinarea autoritaristă (0,2 sau pe-acolo). Restul vine din modul de funcționare a creierului, iar acesta poate fi doar modulat, nu contrazis, dacă introducem numai educația în ecuație. Emoțiile, inclusiv cele profunde, sunt educabile, modificabile, gestionabile. Profunda mea neînțelegere vine din refuzul multora (nu doar al lor, dar ei sunt subiect acum) de a depune efortul necesar pentru „domesticirea” propriului creier.

      0
      0
  3. #18 Comentariu nou

    Majoritatea romanilor gresesc ca nu-si cer drepturile .. sau ceea ce doresc.
    Daca nu ceri, cu siguranta nu vei primi.
    Exemplu scurt – masina lovita intr-o intersectie de pe centura de cineva care a venit de pe un drum de santier lasat neinchis de CNAIR dupa terminarea lucrarilor… drum folosit de smecheri pentru a sunta o coada. Am reclamat la CNAIR foarte ferm, cu un limbaj absolut civilizat si in 3 zile drumul era blocat.
    Mai am si alte exemple, dar nu acesta imi e scopul.
    Oameni buni, CB are dreptate, daca o sa-i bombardam pe politicieni cu ceea ce ne doare, vor strange din dinti si vor veni cu o oferta pentru ca altfel stiu ca nu mai prind mandatul viitor (pentru ca alti politicieni poate nu vor fi „lenesi” ca ei).
    Pana si comparatia cu piata este corecta: intr-o piata libera, cu consumatori exigenti, companiile trebuie sa se sfasie intre ele si sa vina cu oferte bune (exemple: telekom, auto). Daca am fi la fel si cu politicienii, nivelul ofertei politice ar creste. AUR este demonstratia ca asa functioneaza: cand ceilalti nu au promis sau livrat ce s-a asteptat o parte din populatie a votat pe cei care promit ca livreaza acele asteptari sau pur si simplu vin cu altceva.
    Yuval Harari demonstreaza intr-una din cartile lui ca merita sa mergi la vot oricat de deziluzionat ai fi, pentru ca pana la urma raul cel mai mic este raul cel mai mic… altfel alegi raul cel mare … oricum alegi!!!
    La fel ca si analfabetismul functional, in tara asta exista un si mai larg analfabetism democratic.

    0
    0
    • #19 Comentariu nou

      Unii voteaza, altii nu voteaza, toata lumea alege; cei care nu voteaza aleg ceea ce iese, adica ce voteaza ceilalti.

      0
      0
  4. Ai amici inteligenți, Vlad !… :0)

    0
    0
  5. #21 Comentariu nou

    Economia de piață ne mănâncă f mult timp. Un ONG îți mănâncă f mult timp. Viața de familie îți mănâncă f mult timp.
    O disciplină și o personalitate energetică nu ar trebui să fie pragul de a te implica in politică (mai mult decât doar a vota).
    Lăudabil ce a făcut Abrams, dar genul acesta de acțiune nu ar trebui să fie atât de costisitor.
    Poate ziua de lucru de 4 ore sau săptămâna de lucru de 4 zile ar mai rezolva din problemă.

    0
    0
  6. #22 Comentariu nou

    Vlad, pune și tu un buton de like, mi-a plăcut articolul tău!

    0
    0
  7. #23 Comentariu nou

    CB – este Cristi „China” Birta, nu?

    0
    0
  8. #26 Comentariu nou

    Chiar ieri auzeam, la Europa FM, la emisiunea lui Cătălin Striblea, un ascultător foarte revoltat de rezultatele alegerilor. Și se exprima omul ceva de genul: „Poporule, sunt foarte supărat pe tine!”, încercând să blameze pe cei care n-au fost prezenți la vot, dar reușind să facă o generalizare extremă, din care se înțelegea că „poporul” ăsta e de vină că nu i-au ieșit lui candidații doriți, nu că „electoratul” a decis altfel decât dorea el.

    Cam așa și aici. Toți comentăm, dar puțini știm cu adevărat despre ce e vorba. Cu puterile nelimitate ale președintelui, eterna temă a suspendării, legile votate de Pralament, dar atribuite numai și numai Președintelui… Nu citim Constituția, nu știm cum funcționează adoptarea legilor, noi știm doar ce ni se spune la tembelizor, în majoritate de pe niște posturi de (de)formare a opiniei publice, cu unii care ne spun în față că albul e negru (fără vreo legătură cu scandalul Colțescu), iar noi, fericiți că nu mai suntem obligați să gândim, preluăm pe nemestecate acele opinii și le dăm mai departe, câteodată cu violență…

    Încep să ajung și eu la concluzia că votul ar trebui să fie o responsabilitate, când intri în cabina aia de vot să fii conștient că modifici drumul țării pe următorii 4-5 ani, nu să intri doar să desenezi p#li pe buletinele de vot, iar apoi să te lamentezi că a ieșit altul, nu cel pe care l-ai fi dorit. Sau, cazul și mai rău, să nu te duci deloc la vot, dar după aia să faci pe lupul moralist și să-i blamezi pe cei care au încercat să-și exprime opțiunea.
    Ar trebui să fie date niște examene ceva, să știi când intri în cabina aia de vot măcar CE/PE CINE votezi, să știi ce atribuții are Președintele, ce atribuții au Camerele, în linii mari cam ce propune fiecare candidat… Acum, la noi, se votează așa cum a zis preotul. Din biserică sau de la tembelizor. Ca să nu mai spun că mai sunt cazuri în care oamenii încă-l mai caută pe Iliescu pe buletin…
    Nu se mai poate așa ceva. Am consumat resurse în prostie la ultimul scrutin. S-au tipărit buletine de trei ori mai multe decât necesarul! Și asta doar pentru ca unii să vină la vot să deseneze obscenități pe buletine, pentru că nu știu altceva mai bun! Educație civică lipsă, făcută doar în mass-media partizană, din care rezultatele se văd și aici, cu „Fuhrer-ul” sau ce alte apelative s-au mai inventat… Vrei să înjuri? Rămâi în cârciumă, fă-te pulbere acolo și apoi dormi în șanț, că om educat nu te mai poți numi.

    Apoi, realizarea fizică a alegerilor.
    În străinătate, cum necum, se pot organiza două zile, sau se poate vota prin corespondență.
    Alte țări, cum ar fi Estonia, au implementat, cu destul succes, votul electronic. Asta înseamnă că noi nu trebuie să inventăm apa caldă și mersul pe jos, ci doar să preluăm sistemul deja funcțional!
    Un referendum oarecare, pe o temă de interes doar pentru conducerea de la acea vreme, s-a ținut în două zile, doar-doar o veni lumea la vot.
    Alegerile din România, mult mai importante decât referendumul acela, se țin doar într-o zi, cu multiple piedici, de genul „se poate vota doar în secția arondată”, nici măcar în același oraș sau județ!!
    Concluzia? Se poate, dar NU SE VREA!

    Votul universal sună bine doar din perspectivă populistă.
    Altfel, dacă-l luăm la bani mărunți, o să ne dăm seama că votul unuia care muncește pe brânci să-și susțină afacerea e egal cu votul unui asistat social, care-și petrece zilele în cârciumă sau la păcănele. Și asta mie nu mi se pare corect, ca votul unuia care muncește și știe cu ce probleme se confruntă, să fie contrabalansat de votul unuia care n-a dat în viața lui cu mătura măcar, dar îl votează pe unul care-i promite în continuare bani pentru viciu.

    Soluția? Liste de electori, oameni care dau un examen, care dovedesc faptul că înțeleg că alegerile nu-s doar o obligație suplimentară de duminică, care știu exact ce votează.
    Iar de partea cealaltă, politicienii care nu iau un anumit procent la alegeri, să fie banați de la alegeri pentru vreo 10 ani. N-au fost aleși de cei care știu ce e aia „politică”, înseamnă că nu au propus ceva care să fie pe placul alegătorilor. Să stea pe tușă vreo două reprize de alegeri, nu să intre în alt partid pe modelul „aceeași Mărie cu altă pălărie”, și să se gândească mai bine ce propun electoratului. Și așa se mai curăță și oferta politică.

    „Poporule, sunt atât de supărat pe tine, că nici nu știu unde-o să dorm la noapte!” (parafrazat)
    Jalnic!

    0
    0
  9. #27 Comentariu nou

    As estima ca cel putin o treime din electorat nu ar fi in stare sa citeasca acest articol pana la sfarsit iar alta nu ar intelege ce a citit. Asa ca nu-i de mirare ca politicienii aburesc alegatorii cu galeti, zahar, zilele orasului/comunei, promisiuni scoase din burta, aberatii si gadilaturi nationaliste. Solutia? Educatie sau o bomba atomica. Dar educatie cu cine? Cu ‘dascalii’ care predau dictand din carte si dand note pe caiet sau referate copiate de pe net? Sistemul educational e un baby-sitting mascat si nimic mai mult. Intri bou, iesi vaca dar macar nu iti bagi degetele in priza stand singur acasa. Asa… si a mai ramas cealalta varianta :))

    0
    0
  10. #28 Comentariu nou

    Washington post, ziarul celui mai bogat om din lume, scrie Democracy dies in darkness pe bannerul de top. Ce s-a intamplat anul asta in America poate fi catalogat ca „Democracy died”. Nu am vazut in viata mea asa ura din partea mediei care trebuie sa fie impartiala. Mainstream media e moarta. Democratia e moarta. Alegerilor sunt suspected de frauda imensa, cei care au studiat statistica inteleg perfect ca nu au cum ca ultimele voturi numarate sa fie toate pentru Biden, came majoritatea esantionului deja numarate era 50% – 50%. Si asta sa se intample in 5 swing states din 6. Credem noi in coincidente asa Mari cand stim ce pot face armata si serviciile secrete? Nu. Cum tot statistica ne spune ca meciul Romania Franta la tineret a fost blat organizat de Hagi senior, pentru ca zero suturi la poarta inseamna 0.3% sanse doar dpdv statistic ca avel meci sa fi fost pe bune. Cu statistica nu te bati, asta nu prea inteleg multi jurnalisti carora nu le-a placut matematica si probabilitatile. Jurnalismul trebuie sa invete statistica, altfel sa ne lase ca mai mult ne incurca. Pace

    0
    0
    • #29 Comentariu nou

      Adu,

      În spiritul sărbătorilor (să fim mai buni de Crăciun etc… deşi nu mi-e clar de ce nu am putea să fim la fel de buni şi fără ocazii speciale…) am zis să las să treacă comentariul tău, în fond nu eşti nici primul, nici ultimul. Gândindu-mă mai bine, însă, am zis că e totuşi periculos pentru cei care nu ştiu cum stau lucrurile şi vreun nevinovat te-ar putea lua în serios. În plus, mai am un motiv să îţi replic… îl vezi la final.

      1. Alegerile din SUA din noiembrie NU au fost fraudate – cel puțin nu în sensul despre care vorbești tu. Mă rog, există în Pennsylvania 3 cazuri de voturi ilegale, toate pentru Trump, dar în nici un caz nu au fost înregistrate fraude care măcar să ridice semne de întrebare, nemite să facă necesară anularea alegerilor, în întregime sau în statele critice. Şi n-o spun eu; au spus-o judecătorii americani, Republicani şi Democraţi deopotrivă, inclusiv SCOTUS (da, ştiu replica, „n-au judecat pe fond, au înlăturat acţiunile pe chichiţe tehnice” – asta arată fie că (1) în scenariul optimist pentru Trump, avocaţii lui sunt suficient de imbecili încât să facă aceleaşi greşeli în peste 70 de dosare, fie că (2) în realitate judecătorii au considerat că acele acţiuni nu merită nici măcar discutate, deşi în destule cazuri documentele depuse de Ellis, Giuliani, Wood sau Powell *au fost* acceptate, analizate şi considerate tâmpenii, iar soluţiile solicitate au fost considerate absurde). În cazul SCOTUS chiar Alito şi Clarence, cei 2 judecători care au depus opinii separate, au scris negru pe alb că singura diferenţă faţă de soluţia Curţii ar fi fost aruncarea la gunoi a acţiunii *după* ce ar fi acceptat depunerea aberaţiilor în cauză. Nici măcar ei (să nu mai spun de Kavannaugh sau Coney Barrett, puşi pe post de însuşi Trump cu mânuţele lui alea minuscule) nu cred idioţeniile lui Powell / Wood.

      Ca să nu mai spun de acţiunile depuse de Giuliani în care el însuşi scrie, negru pe alb, că NU acuză fraude electorale.

      2. Statisticile – ooof, nici nu ştiu cum să te consider la faza asta. Problema cu statisticile aleea (am citit documentele depuse) este că sunt tâmpenii pseudo-ştiinţifice atât de… outlandish încât e greu să faci altceva decât să râzi. Odată, că aplică nişte ipoteze din 2016 pe 2020 ca şi cum nimic nu s-ar fi schimbat. A doua oară, că acuză Mail-In Voting de bias pro-Biden în condiţiile în care Trump însuşi a dus o campanie furibundă pe Twitter împoriva MIV, cea ce a făcut mulţi republicani să voteze in-person şi mulţi democraţi să voteze MIV. „Mirajul roşu” a fost o situaţie asupra căreia politologii şi sociologii au avertizat cu mult înainte de 3 noiembrie dar, deh, dacă nu vrei să citeşti te miri dup-aia ca prostu’ (sau acuzi, cum faci tu).

      3. „Armata şi serviciile secrete” – aici intri all-in în teorii ale conspiraţiei care sunt de domeniul psihiatrilor, nu al meu, aşa că o să las un specialist să te diagnosticheze, la prima vizită.

      Ce e mai interesant pentru mine e următorul lucru: Trump a fost, de-a lungul celor 4 ani, în mod constant aliniat cu interesele ruseşti mai mult decât cu cele americane (contracte pe capetele soldaţilor americani din Afganistan, cuvântul lui Putin peste rapoartele oficiale ale agenţiilor americane, lipsa de reacţie la atacul cibernetic actual etc). Modul în care a ales să acţioneze trupa lui Trump după 3/11 produce distrugeri însemnate însăşi ideii de democraţie în SUA, adică „We The People” nu mai contează în faţa unui singur om. Toate acestea, adunate, produc multă satisfacţie în Rusia (vezi că are Vlad un articol despre Doctrina Primakov, dacă nu ţi-e clar de ce Putin iese câştigător din lucrurile pe care le face Trump).

      Tu, venind aici cu poveştile astea de ameţit redneckşii şi white trash-ul, miezul suporterilor ardenţi ai lui Trump (I’d better be Russian than Democrat” – remember that?), faci jocul ruşilor, inclusiv împotriva ţării tale (cel puţin nominal, că te dai român).

      În condiţiile astea mă-ntreb ce eşti: un troll plătit să împingă fanteziile periculoase ale lui Trump pentru un salariu în copeici? Sau un cetăţean sincer, aflat sub influenţa toxică a ceţii ridicate de Fox, OANN, Newsmax, Russia Today, Sputnik şi APT39 Cozy Bear?

      În primul caz eşti demn de dispreţ – există şi căi cinstite de a-ţi câştiga viaţa.

      În cazul al doilea eşti demn simultan de milă şi dispreţ. De milă, pentru că ştim cu toţii cum e să crezi prostii, să trăieşti vise, să respiri aerul toxic al mlaştinii – doar ca cei mai multi ne-am scuturat, am învățat, nu ne-am mai lăsat păcaliți. De dispreţ pentru că „full me once…” and all that. Ai la dispoziţie surse de informare diverse. Tu ai ales să mergi pe calea care duce la distrugere comună doar pentru că eşti incapabil să îţi gestionezi frica. De-aia.

      Morala: nu fiţi ca Adu.

      0
      0
    • #30 Comentariu nou

      @Adu: Da, vb lui Stalin „nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile”. Este matematic imposibil ca o leguma ca Biden + o Ana Pauker precum Kamala sa adune mai multe voturi decat Obama. Asta in conditiile in care nu reusea sa adune nici 100 de oameni la rarele adunari electorale care le facea. Cat despre entuziasmul pt Biden/Kamala? Sa fim seriosi, am vazut inmormantari/parastase cu mai mult entuziasm.
      @CB: Parerea mea ca esti brainwashed de media+BigTech (FB etc) care l-au folosit pe Trump ca pe-o pinata. Si astia din Media, fiind pro-stanga/extrema-stanga + nesimtiti si partinitori, au reusit sa implementeze cele „2 minutes of hate” cu Trump si sa conditioneze gramada de oameni dealtfel normali sa fie TDS-eri (Trump Derangement Syndrome).

      Nikki Haley, ieri:

      2020 was the year socialism went mainstream

      The dangerous ideology, which has failed everywhere it has been tried & ruined countless lives, is on its way to becoming the default economic policy of the Democratic Party. This terrifying trend threatens the future of every American.

      When government dictates how the economy is run, Americans suffer.

      Asta e, traim vremurile dinainte de 1984 a lui Orwell: Media+BigTech e viitorul Minister al Adevarului, Trump=Bad e motivul precursor al celor 2 minute de ura, Biden e viitorul Big Brother, covid (care nu zic ca nu exista, exista no pb) e folosit drept motiv pt starea de razboi permanent pt exercitarea controlului total.

      0
      0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.