Ministrul Sănătății, Victor Costache, este prins într-o furtună de dezvăluiri și acuzații care privesc conflictul de interese în care s-ar afla din cauza colaborării sale cu o clinică privată în timp ce deține și funcția guvernamentală.
Situația merită cântărită și discutată. E interesant și contextul în care se produce controversa.
Dl. Costache este un chirurg cardiovascular cu o reputație solidă, care a profesat 15 ani în clinici din Franța și Canada, unde a făcut inclusiv intervenții în premieră mondială și a acumulat o lungă listă de titluri științifice și profesionale. S-a întors în România în 2014, declarând că vrea să pună umărul pentru schimbarea în bine a sistemului medical românesc.
Un timp, a fost dat exemplu în presă, ca un specialist care revine acasă în timp ce mulți alții pleacă. În toamna anului trecut a intrat în politică, fiind numit ministru al Sănătății în guvernul Orban, iar atitudinea față de el s-a mai schimbat, mai ales când a intrat în dezbatere publică un proiect de extindere a programelor naționale de sănătate și în sistemul medical privat. Mai mulți politicieni, dintre care s-a remarcat Victor Ponta, și câteva publicații, dintre care cea mai cunoscută este Libertatea, l-au acuzat că vrea să „privatizeze sănătatea” și că „prețul sănătății va fi și mai mare pentru pacienții cu venituri mici”. (1)
În fapt, sistemul medical privat poate participa deja la susținerea programelor de sănătate, iar în unele domenii, cum ar fi radiologie sau dializă, asigură deja 80% din serviciile medicale pentru pacienți, pur și simplu pentru că statul nu are capacitatea necesară. Nu e ca și cum n-am ști că statul este cel mai prost administrator din România.
Extinderea la care se referă proiectul guvernamental nu presupune costuri sporite de tratament, pentru că sumele vor fi decontate atât la stat, cât și la privat, potrivit unor standarde identice. Potrivit proiectului, coplata în programele naționale de sănătate nu va fi permisă, indiferent că vorbim despre sistemul de stat sau cel privat. Dacă spitalele private doresc să taxeze pacienții, o vor face pentru servicii conexe, cum ar fi cazarea, de exemplu, dar nu pentru serviciile medicale propriu-zise. Oricum, pentru cazare mai bună și spitalele de stat fac acum oferte pacienților (dar nu e obligatoriu să le accepți).
Ca principiu, mie mi se pare absolut corect ca eu, contributor la sistemul de sănătate, să pot beneficia de servicii medicale corecte, decontate din asigurările pe care tot eu le plătesc, indiferent de forma de proprietate a instituției medicale căreia mă adresez. Banii din Sănătate nu sunt „ai statului”, sunt ai mei, cel care plătește contribuții. Ca atare, extinderea sistemului cred că este binevenită, chiar dacă competiția ar putea îngrijora diverse cercuri.
Acum, la chestiunea presupusului conflict de interese. Sunt aici mai multe lucruri de discutat.
Mai întâi, să dezbatem dacă dl. Costache, în noua sa calitate de ministru, ar mai avea sau nu dreptul să profeseze ca medic în timpul mandatului.
Aș vrea să remarcăm că, la Polisano, omul nu este nici director, nici administrator, nici acționar și nici măcar ceva șef de magazie – este chirurg. Carevasăzică, el este mult mai bine calificat decât cei mai mulți dintre noi să taie și să coasă la loc inimi ale unor pacienți care, altfel, se presupune că ar cam mierli-o. Ba, chiar, legal vorbind, cei mai mulți dintre noi am intra în pușărie dacă ne-am apropia cu cuțitul de pieptul cuiva. La dl. Costache, asta e profesia. E o diferență pe care e bine s-o înțelegem.
Eu nu spun că acest chirurg este, cumva, infailibil, că tot ce atinge reînvie, miraculos. Spun doar că profesia lui este să salveze vieți, și pare s-o fi făcut destul de bine până acum. Comunicați-le voi pacienților lui, care așteaptă să fie operați pe cord deschis de el, că nu are voie să încerce salvarea lor pentru că asta ar fi o acțiune incompatibilă cu calitatea de ministru. De asemenea, mă gândesc că un chirurg are nevoie să opereze constant ca să nu-și piardă dexteritatea. Poate că n-ați vrea să intrați în operație cu un tip care îți face cu ochiul, poznaș, înainte să te-adoarmă – „bos, hai că-s un pic ruginit, n-am mai făcut asta de vreo 4 ani, dar îți promit că, dacă merge rău, n-o să știi niciodată”.
Sunt mai multe profesii care, legal, pot fi practicate de aleși sau demnitari și în timpul mandatului. Poți fi ministru și să predai în învățământ, de pildă. Poți fi avocat și să oferi asistență juridică (cu anumite restricții), chiar dacă ești parlamentar. Ba, chiar, există cazuri de secretari de stat în Ministerul Sănătății – și chiar și un fost ministru – care au continuat și continuă și acum să opereze în spitale, în timpul mandatului.
Dl. ministru Costache nici nu a ascuns colaborarea sa cu clinica sibiană, unde face în continuare chirurgie cardiovasculară – presa locală a publicat articole (în general pozitive) despre asta.
Mai mult, dl. Costache citează dintr-un răspuns al ANI la o întrebare pe care a adresat-o înainte de a prelua funcția ministerială, și în care i se precizează că „funcția de membru în cadrul Guvernului simultan cu desfășurarea de activități medicale în baza unui contract individual de muncă nu este de natură a genera o situație de incompatibilitate”. (2)
Cu asta, venim la chestiunea retribuției. Dl. Costache a declarat că operează pro-bono, în sensul că nu încasează bani pe intervențiile chirurgicale propriu-zise. Dar, după ce Libertatea a scris că are, totuși, un contract cu o retribuție de fix 20.512 lei brut, dl. Costache a precizat că aceasta este o condiție legală obligatorie și că un chirurg nu poate opera legal pe bază de voluntariat în România.
Are dreptate, dar comunicarea adevărului pe jumătăți și sferturi, nuanțe și scuze, nu convinge lumea. Distincția între bonusul per operație, la care a renunțat, și salariul lunar, pe care, se înțelege, e obligat să-l ridice, nu e chiar așa de ușor de digerat.
Să vorbim nițel și despre acuzațiile de favorizare directă a clinicii Polisano, unde operează doctorul Costache, prin ordine de ministru.
Libertatea a publicat capturi de ecran despre care susține că ar reprezenta modificări făcute de ministru „pe calculatorul său, cu mâna lui”, asupra unui „ordin de ministru, în favoarea spitalului privat unde lucrează în același timp cu activitatea de ministru.”
Ziarul susține că ministrul ar fi adăugat „pe lista de spitale care beneficiază de program (programul destinat pacienților cu infarct miocardic acut): 20. Spitalul Sanador Bucuresti 21. Clinica Polisano Sibiu 22. Clinica Monza Bucuresti 23. Spitalul Județean Bacău.” (3)
Doar că modificarea invocată de redacție nu apare în documentul final, publicat în Monitorul Oficial. Ca atare, nu e mai mult de o discuție într-o instituție și, cel mult, o intenție. (4)
Libertatea nu a explicat inadvertența, însă a insistat că o altă modificare care ar fi fost făcută de ministru a fost preluată, totuși, în documentul final. Această modificare se referă la extinderea criteriilor de eligibilitate a unităților medicale care pot participa în programul respectiv, de la „dotarea existentă (accesul la cel puţin două angiografe)” la „dotarea existentă (accesul la cel puțin un angiograf)”. (5)
Presupun că înțelegem corect despre ce vorbim: există programe naționale de sănătate în cadrul cărora statul decontează diferite tratamente oferite pacienților. În aceste programe naționale participă atât unități medicale de stat, cât și private, dar în proporții diferite. Însă, oricum ar fi, interesul pacientului trebuie să primeze – plus că banii care se decontează sunt ai lui, din asigurările obligatorii, nu ai “statului”.
Prin această modificare, susține ziarul, dl. Costache a urmărit includerea clinicii Polisano din Sibiu, unde operează pe inimă din 2015, pe lista spitalelor care vor putea accesa fonduri publice în programul respectiv, dedicat pacienților cu infarct: „Adriana Nedelea a arătat cum a scris ministrul Sănătății „Înlocuiți: «două angiografe» cu «un angiograf»” ca să bage spitalul său Polisano Sibiu în Acțiunile Prioritare pentru pacienții cu infarct miocardic acut!”
Doar că, dacă-mi permiteți să observ, în urma modificării respective, baza de tratament se extinde cu patru unități medicale, dintre care una de stat, iar Polisano e numai una dintre ele.
Rezultă că dl. Costache a favorizat nu doar una, ci mai multe clinici private, plus un spital de stat, nu?
Iată o favorizare mai degrabă imprecisă, tip grămadă. Hmmmm.
Ok. Am înțeles care ar fi putut fi motivația întunecată a schimbării. Desigur că ea nu poate fi exclusă sută la sută. Dar poate că ar trebui să ne întrebăm dacă ministrul Sănătății ar fi avut cumva și motive oneste să facă această modificare?
Care-i treaba cu angiografele astea?
Foarte pe scurt, angiograful este un echipament de diagnoză prin care echipa medicală poate vizualiza vasele de sânge ale unui pacient. În suspiciune de infarct, un angiograf este deosebit de util, dacă nu chiar crucial.
Dar nu se folosesc două angiografe la un pacient, evident.
Condiția care impunea unităților medicale deținerea a două angiografe pentru a oferi servicii medicale pacienților în cadrul programului național era restrictivă și menită să restrângă, nu să extindă baza de intervenție.
Să mai facem un exercițiu de logică. Dacă două angiografe per unitate erau în regulă și unul e nasol, atunci n-ați vrea să mergem în sens invers, unde ar trebui să fie bine? Să punem trei angiografe, patru, sau cinci, drept condiție de eligibilitate în programul național pentru infarct. Mai multe angiografe, mai bine, nu?
Nu.
Când omul face infarct, urgența e să-l duci la cea mai apropiată unitate medicală unde există echipamentul necesar pentru intervenție, nu la aia care are cele mai multe angiografe pe etaj – din care lui nu-i trebuie decât unul. Cu cât mai multe centre în care pacientul poate fi tratat în baza asigurării sale medicale obligatorii, cu atât mai scurt timpul până la intervenție și cu atât mai mari șansele de supraviețuire ale pacientului.
În acest context, e foarte interesant însuși pasajul de motivare a schimbării de la două la un angiograf, pasaj care apare într-un mail despre care Libertatea susține că aparține chiar ministrului Victor Costache și pe care ziarul l-a obținut pe căi jurnalistice. Vă rog să citiți cu atenție (ortografia e cea originală apărută în ziar, n-am schimbat nimic):
Ați citit? Ce spune, deci, ministrul, în esență? Spune că „în țara asta stăm atât de prost cu baza de intervenție și cu construcția de noi spitale, încât trebuie să facem ceva, repede, pentru a extinde rețeaua, în interesul pacientului, atât cu unități publice cât și private, chiar dacă asta va deranja niște dinozauri din sistem”.
Aveți, deci, informațiile, argumentele și explicațiile. Eu mi-am format părerea. Judecați și voi.
56 comentarii Adaugă comentariu
Ministrul Sănătății ocupă o funcție de demnitate publică. La scurt timp după numire, semnează un contract cu fostul angajator unde fusese director medical. După câteva zile, prim-ministru, probabil cu avizul ministrului, numește un alt director de la angajatorul respectiv la conducerea CNAS. Dupa aproximativ doua luni apar niște norme în care fostul angajator se află printre beneficiarii și privilegiații în accesarea fondurilor de la CNAS.
Eu nu înțeleg cum este cu „beneficiarii și privilegiații în accesarea fondurilor de la CNAS” despre care vorbiți. Eu am o boală cronică, plătesc lunar asigurări de sănătate și am dreptul, conform legii, la servicii medicale decontate de CNAS, dacă furnizorul ales de mine are contract cu CNAS, indiferent dacă este o entitate de stat sau privată. Conform legii, banii de la CNAS se dau pentru pacienții tratați – printr-o relație contractuală între un cabinet medical sau un spital și CNAS, nu în funcție de cine este ministru la un moment dat sau de niște liste apărute în presă. Privilegiile vin atunci cînd pacientul nu are dreptul să aleagă – adică există un monopol de stat în sistemul de sănătate, care a dus la nivelul catastrofal de azi, în ceea ce privește costurile, infecțiile nozocomale, insatisfacția pacienților și a societății în general.
Costache are simptomul bogatului din muncă cinstită. Îi e un pic rușine de cât câștigă
Nu ar trebui, evident
Altfel, chestia o trecem la șuturi în bară, cum mai face Tolo câteodată. Ca la faza cu mamutul radioactiv
Ce inseamna ” beneficiar si privilegiat ” ? E beneficiar ilegal ? Nu e platit la fel cu o unitate de stat pentru acelasi serviciu ? In ce consta privilegiul ?
intra in categoria „adevarul despre dan barna” de la rise project. doar o forma de comunicare care sa trezeasca suspiciuni pt consumatori de suspiciuni. specialisti in click-bait.
comentariul meu s-ar putae as fie subiectiv (sunt medic in Germania de aproape 15 ani.)
Citind articolul mi-am adus aminte de doua proverbe care ni se potrivesc din pacate f. bine noua romanilor:
1.Prostul daca nu e si fudul nu e prost destul
2. Capra râioasa tine coada sus.
Nu tovarasi, noi avem preponderent spitale cu doua angiografe, p-ăia cu unu singur nu se califică la standardele noastre. Infrastructura de sănătate din Ro e la pământ, sa ne amintim cazul centrului de cardiologie din Craiova (oras cu populație de ca.300.000), singurul din Oltenia, care nu era funcțional pt. urgente.
E aceeași situație ca in învățământ (cativa olimpici internaționali si 42% analfabeți funcționali). Sunt câteva centre de top in sănătate dupa care începe abisul, nu exista ceea ce se numește middle-class.
De exemplu: La mijlocul anilor 2000 primeam in București toate fracturile de sold din Teleorman si Giurgiu, asta fiind pâinea ortopezilor din spitalele municipale si județene in Germania. Atâta vreme cat actul medical e decontat de casa accesul pacientului e mult mai facil la servicii medicale ce altfel i-ar fi fost poate inaccesibile d.p.d.v. financiar.
Legat de dr. Costache(nu il cunosc si n-am avut absolut nicio tangenta cu el). D.p.d.v. profesional omul asta e aur curat. Atâta vreme cat tratează patologii ce nu pot fi tratate de alți colegi din varii motive, lăsați-l sa profeseze. In medicină si in special in chir. cardiaca rezultatele înseamnă vieți salvate, Ar putea avea in max. 2 săptămâni cel puțin 5 oferte de la spitale de top din vestul Europei.
Cat despre faptul ca e atacat de un politician arogant si mincinos ca V.V. Ponta nu mai e nimic de comentat.
Toata lumea striga ca sistemul de e vina. Asta suna foarte abstract. Dar sistemul e făcut de oameni, iar oameni sunt refractari la schimbare, din diverse motive.
Probabil “Dinozaurii” din sistemul de sanatate se tem ca își pierd privilegiile, ca sunt controlați la sânge și nu au parghii de pus batista pe tambal cand lucrurile ies prost.Este logic ca obligatia de a avea 2 angiografe este restrictiva si ministrul are dreptate
De acord cu tot ce ati scris in articol. Ma intreb daca dl ministru ar fi venit din sistemul public, sa zicem din spitalele dnei Firea la fel s.ar fi pus problema? Bineinteles ca foarte multe din spitalele de stat nu pot concura cu cele din sistemul privat, isi vor pierde probabil multi pacienti , dar aceasta nu este problema mea ca si pacient, ca si platitor de taxe. Sa faca bine sa se adapteze, sa se reformeze. Despre dl ministru am citit un interviu cu foarte multi ani in urma, cred ca vreo 9/10, in formula as (nu stiu daca pot numi publicatia), era de abia venit in tara, din franta si incerca sa faca lucrurile aici asa cum vazuse si invatase acolo. La vremea respectiva nici nu era vb de politica sau de o intentie de a intra in politica. Intr-adevar un medic competent este aur pentru sistem, nu ar trebui impiedicat sa profeseze daca timpul ii permite. Dar eu cred ca daca un om competent ajunge in politica si deranjeaza anumite cercuri sau interese, repede i se scormoneste viata, doar s.or gasi si lucruri compromitatoare, astfel incat sa poata fi impiedicat din a face schimbari atat de necesare.
Nimeni nu se intreaba cine trebuie sa se ocupe ca si spitalele publice, da stat, sa fost si sa fie fost corespunzator. Atunci cand aflam cine e acea persoana din guvern vom vedea cu siguranta si conflictul de interese.
Într-adevăr, dureroasa alegere. Cu toate acestea, ori stai la masa cu “șmecherii” si judeci dupa Excel-uri si Powerpoint-uri, ori stai si învârti in oala cu sarmale cu “..limea”.
Cum ar fi ca un inginer strălucit, odata devenit liderul unei companii, sa mai stea din cand in cand sa rezolve cate o problema tehnica la calculator? Adică, ori faci pe una, ori pe cealalta. Ambele nu pot fi făcute cu excelenta. Sincer, cred ca avem mai mare nevoie de “cap”, pentru ca doar asa pot fi păstrați executanții in tara.
Elon Musk exact asta face. Esti si CEO la Tesla, SpaceX, Solar Tesla, Boring Company si se implica frecvent in problemele tehnice ale companiilor. Un om atralucit in meseria sa, se va implica intotdeauna.
@George: Cred că-și schimba si bateria la masina singur, ca tot s-a priceput in tinerețe 💡
Ori te prefaci, ori n-ai înțeles ceea ce am scris.
Era ok daca era medic la un spital public. Ar fi fost chiar lăudabil dacă era într-un spital public mic, într-o zonă unde oamenii ar fi rămas fără medic chirurg. Dar aici miroase a conflict de interese de la o poștă.
de ce, pentru ca spitalul de stat toaca mai multi bani din buzunarele asiguratilor?!
Sunt mai multe subiecte. Iau, din ele, pe sărite.
1. „Extinderea la care se referă proiectul guvernamental nu presupune costuri sporite de tratament, pentru că sumele vor fi decontate atât la stat, cât și la privat, potrivit unor standarde identice”
De facto, DOAR pentru stat, proiectul nu presupune costuri sporite. Pacientul trebuie să suporte la privat, cel puțin costurile hoteliere, ceea ce înseamnă costuri sporite (nu-i așa!?).
2. „În fapt, sistemul medical privat poate participa deja la susținerea programelor de sănătate, iar în unele domenii, cum ar fi radiologie sau dializă, asigură deja 80% din serviciile medicale pentru pacienți”
Exemplul nu este echivalent. La radiologie sau dializă te duci și în câteva ore termini.
3. „Carevasăzică, el este mult mai bine calificat decât cei mai mulți dintre noi să taie și să coasă la loc inimi ale unor pacienți care, altfel, se presupune că ar cam mierli-o.”
Pe principiul acesta, dacă are capacitatea de a munci 6 zile pe săptămână, DAR 5 zile trebuie să fie ministru, înseamnă că peste 83% din potențialii săi pacienți vor mierli-o cât timp va fi în funcția guvernamentală.
4. „Comunicați-le voi pacienților lui, care așteaptă să fie operați pe cord deschis de el, că nu are voie să încerce salvarea lor pentru că asta ar fi o acțiune incompatibilă cu calitatea de ministru.”
Nu ne cere nouă să le spunem. Spuneți-le voi, jurnaliștii care aveți mai multe resurse pentru a fi auziți, celor 83% din potențialii operabili ghinioniști (de la 3.) că
– dl. Costache „trebuie” să fie ministru
– că ministerul are toate problemele importante rezolvate și nu are nevoie de un ministru full time
– că la cei operați pe cord, problema nu este atât de serioasă ca la alte intervenții (o apendicită, de ex.) încât să necesite supravegherea medicului care a făcut operația în perioada de recuperare
Principial aveți dreptate. Eu vad aici un caz particular, nu este vorba de un inginer/economist/jurist cu o demnitate publica si care are juma de norma la privat unde face lobby.
Eu găsesc asta un paradox romanesc. Vrem sa fim mai catolici decât Papa, orice forțare a legii in sens/cu scop pozitiv e o blasfemie, pe de alta parte fortarea/eludarea legii având scopuri ilegale de cele mai multe ori e trecuta cu vederea, important e arate bine la suprafata.
Va propun tuturor urmatorul scenariu bazat pe un caz real din Ro: hernie de disc lombara multipla avand urmatoarele optiuni de tratament:1. operatie in spital de stat (teoretic gratis). 2. op. in spital privat, cu suportarea costurilor de către pacient (8000 RON). 3. op in spital privat cu acoperirea partiala a costurilor de catre CAS (6000 RON), pacientul mai plateste 2000 RON. Care varianta ati alege-o? Eu aici vad beneficiul pt. pacient. Asta va creste si concurenta intre spitale, mai ales in privat. Exista o infrastructura medicala ok in privat, cel putin in marile orase, problema e ca datorita costurilor e prohibitiva pt multi. Acest sistem de coplata de catre CAS eu il vad reciproc avantajos 1.pt. pacient-imaginati-va ca sunteti intr-un salon de 6 sau mai multe paturi cu grupul sanitar ca capatul holului sau stati intr-o camera de 2 paturi cu baie proprie; 2. pt. clinicile private care -cel putin teoretic-vor avea mai multe resurse pt. investitii.
Multumesc!
1. Si de ce te opui tu ca un pacient care isi permite sa plateasca o cazare la privat sa poata beneficia de decontarea tratamentului pentru care contribuie ?
2.Spitalele private din RO deconteaza doar ce li s-a permis . Asta nu inseamna ca nu fac altceva . Crezi ca pacientii ministrului de la Polisano pleaca acasa in cateva ore ?
3. Pe principiul logicii tale nu-i acuzi si pe cei care au plecat din tara ca le „mierlesc” 100% din potentialii pacienti ? Sau pe cei care au capacitatea de a lucra 16 ore pe zi, si nu o fac ,ca le „mierlesc” jumate din pacientii potentiali ?
4. In alte discipline medicale are sens ce spui dar recuperarea postoperatorie nu mai tine de chirurg. Doar sa vina sa-l pazeasca de nozocomiale !
@dc
Sigur, putem vorbi și de altele în mod normal. Dar, cum nici tema cu anamneza nu-i încă lămurită, parcă nu se face să deviem mai mult discuția.
@Eugen
1. Unde m-am opus?
2. Spui ceva cu alt înțeles față de ce-am spus eu?
3. Vlad era îngrijorat că o pot mierli cei de care n-are timp dr. Costache, din cauza dlui. ministru Costache. Eu doar i-am ilustrat îngrijorarea cu un procent.
4. Referitor la ceea ce ai reținut tu din ce-am zis la acest punct: interesează-te singur (doar dacă vrei, desigur), un chirurg îți ține pacientul sub observație zilnică și în convalescență, ca să nu mai vorbim de perioadele de terapie intensivă. Cu cât operația este mai complexă, cu atât supravegherea de după trebuie să fie mai atentă (și înseamnă mult mai mult[e] decât … să-l apere de muște).
Ref la partea de radiologie cred ca nu va ganditi ce ar însemna să nu poti efectua CT/RMN si la privati in regim Cas… imagistica din sistemul de stat abia acoperă UPU afiliat spitalului pe care il deservește.
Ar fi o lecție dura ca centrele de imagistica din privat sa sisteze serviciile in regim Cas fie si pentru o săptămână doar .
prostace, nu este primul ministru al sanatatii care continua sa profeseze medicina, dar acum vi s-a dat consemnul!
Dacă acel spital de stat evalua cazarea la 350€/ noapte (negociase acel tarif cu CNAS), iar deconturile se vor face similar la stat și la privat, de ce să plătesc cazare suplimentar la privat?
Faptul ca vine din mediul privat nu constituie o problema (discutabil doar fiindca este inca „finantat” si de la privat).
Faptul ca opereaza in continuare, ca este un chirurg exceptional … e un castig pentru tara asta ca mai exista asa oameni profesionisti.
Problema este ca fiind ministru al sanatatii, e un fel de manager al sistemului de sanatate, cred ca una din datoriile acestuia ar fi eficientizarea sistemului de sanatate de stat. Ori, ca manager, optimizarea sistemului sa fie cesionarea de servicii si implicit finantare catre alte institutii ? Adica „cedarea” de fonduri ? Daca ar fi manager la o institutie privata si aceasta ar fi decizia de eficientizare … cat timp ar mai fi in functia de manager la acea institutie ?
Pe de alta parte, la spitalele de stat …acea finantare la care se doreste a se renunta, este singura (saucea mai majoritara) finantare …. adica le aduci la faliment, finantare redusa inseamna salarii reduse , deci specialisti plecati. La spitalele private, exista mai multe surse de finantare !
Poate ar fi mai echitabil (in caz de privatizare a sistemului de sanatate) sa oblige si spitalele private sa primeasca pe oricine se prezinta acolo … ca e cersetor, homeless, ca miroase rau sau nu, ca e beat sau nu, ca e drogat sau nu, ca e imbracat mai bine sau e in zdrente, ca e din nu stiu ce catun izolat …. sa vedem daca o sa mai arate la fel bine zona de primire a pacientilor ca si acum, daca pe sectie o sa fie la fel de luxos, daca personalul va fi la fel de amabil samd.
De unde ati scos ideea ca un ministru al sanatatii, ca manager al sistemului de sanatate, ar trebui sa se ocupe in mod expres de eficientizarea sistemului de sanatate de la stat? Daca tot este manager al sistemului de sanatate, ar trebui, de fapt, sa se ocupe de eficientizarea a tot ce inseamna sistem de sananate ca intreg, stat si privat. Cu accentul pus pe pacient. Pacientul trebuie sa poata merge la ce spital ii este mai aproape si care ii poate oferi serviciul necesar, in conditiile in care statul plateste pentru acel serviciu ACEEASI suma, indiferent daca spitalul este de stat sau privat.
Cind sotul meu s-a imbolnavit de cancer, a trebuit sa faca un CT. La spitalul de stat coada era de 3 luni (va imaginati cit avanseaza un cancer in 3 luni fara tratament din cauza lipsei unui diagnostic clar?), asa ca am facut CT-ul la clinica privata contra cost dupa o saptamina. Ar fi fost in interesul pacientului ca statul sa plateasca aceeasi suma pentru un CT atit spitalului de stat cit si spitalului privat astfel incit o parte a pacientilor de la stat sa poata face investigatia mai devreme la privat, iar timpul de asteptare sa fie injumatatit? Eu cred ca da, daca ne gindim la pacienti. Dar nu inteleg de ce gindul ne tot fuge de la PACIENT, care ar trebui sa fie in centrul discutiei, la SPITAL, care nu ar trebui sa conteze.
Din ce am vazut pina acum, spitalele de stat sunt supraaglomerate indiferent de investigatia pe care ai nevoie sa o faci, aparatele sunt suprasolicitate si cozile imense, iar cel care pierde este pacientul. Spitalul (de stat) nu pierde nimic, el face un numar fix de investigatii pe zi si cu asta baste, indiferent de cit de mare este coada. De ce sa nu aiba si pacientul sarac (care nu isi permite sa plateasca investigatii la privat) sansa la o investigatie in timp util, atita timp cit pe stat il costa tot atita?
Probabil dl Costache a deranjat foarte mulți beurani, lascari, oprești, popești, bradisteni și cine mai știe câte alte ,, somități ”
In baza decontarilor de la casa de asigurări am beneficiat de unele intervenții într-o clinica particulara și am fost foarte mulțumit. Tot în acea clinică am plătit o intervenție care ma cotat mult mai puțin decât șpaga pe care aș fi trebuit să o dau la un spital de stat, plus că recuperarea a fost foarte rapidă.
Sunt de acord să putem beneficia de îngrijire medicală unde dorim.
Un singur lucru e subtire Vlad – argumentatia cu 1 angiograf fata de 2. 2 nu sunt intamplator, si nu sunt folosite in acelasi timp corect. Dar ce se intampla daca in timpul folosirii pica pur si simplu ala singurul? Oare nu pentru ca e nevoie sa ai backup era conditia sa ai doua? Altfel ce faci? Il iei de pe masa de operatie din Sibiu si il trimiti la Bucuresti? Sau il trecem pe individ la categoria n-a avut noroc? Nu era mai bine daca ar fi fost inceputa operatia la un spital cu doua? Nu era mai usor daca isi mai lua Polisano inca unul in loc sa subtiem conditia?
Și dacă pică și al doilea ? De ce sa nu punem sa aibă cate 5 , sa fim siguri 🙂 .
@Cristian: după mintea ta, ar trebui să am două mașini, una de back-up pe care să o trag după mine pe platformă oriunde mă duc
Eu voi face o anamneza mai patrunzatoare, ca propunerea domnului Costache e una care impacteaza in multe domenii.
Sistemul de sanatate romanesc este constituit din cel de stat si cel privat. Daca despre cel de stat cam stim cum sta treaba, in cel privat nu. Bineinteles, conditiile de cazare in privat sunt ceva mai bune fata de stat, dar asta e ceea ce vedem noi in fata. In spate situatia sta cam asa:
1. Serviciile medicale ce sunt facturate sunt variabile si sunt influentate de multe lucruri. De asemenea pretul lor este la fel de variabil, odata platesti analize alta data culmea afli ca sunt incluse in abonament.
2. Orice spital privat, cand are un caz grav il basculeaza direct la stat sau nu-l primeste.
3. Orice medic care se respecta are consultatii si in privat si la stat si de foarte multe ori privatul are prioritate. Sa nu uitam ca se mai fac si combinatii stiti voi cazul cu chirurgi plasticieni de decontau silicoane.
Chestiile astea sunt stiute, cam de orice roman ce s-a lovit de sistem. Ce vrea domnul Costache sau ma rog grupul de interese din spatele lui, este ca orice roman ce plateste contributii de sanatate sa ajunga sa aiba posibilitatea sa se trateze si in privat. Initiativa laudabila, frumoasa ca na ce e de stat ne pute ce e privat ne place si desigur o masura liberala. Problema mea apare in doua puncte:
1. Cazurile alea grave privatul le va rezolva sau le va bascula la stat? Adica care e afacerea ma duc la mediul privat ca sa ajung tot la stat?!
2. Serviciile facturabile tot la fel de variabile vor fi si cu acelasi pret? Ca eu fac pariu ca preturile vor fi diferite pentru aia care folosesc asigurarea de sanatate publica fata de cei care-si platesc singuri spitalizarea.
Legat de conditia domnului doctor, hai sa privim un pic lucrurile si din alt unghi: esti un chirurg reputat ai muncit foarte mult sa ajungi acolo, de ce mai faci politica?! Intotdeauna am blamat jurnalistii cand s-au bagat in politica, poate ca e timpul sa blamam si medicii….
Bună observaţia de la punctul 2. Despre spitalele de stat, cum s-ar zice, „rău cu rău, dar mai rău fără”. Una e să ai chirurgie estetică privată, şi alta e să privatizezi, de exemplu, Urgenţa. Chiar, dintre victimele de la Colectiv, cîte au ajuns să se trateze la privat?
Despre ce “privatizare” vorbiti? Dv intelegeti subiectul, sensul propunerii legislative?
cu voia dvs. va voi raspunde eu la ambele intrebari. La rima raspunsul este DA, pt. ca actualmente nu exista spitale private in Ro care sa aiba infrastrucura necesara unor cazuri grave/cu complicatii (de ex, terapie intensiva) de genul celor dela Floreasca sau SUB. Aceste cazuri sunt in Europa dau la sfârșit cu minus d.pd.v. financiar. In schimb spitalele care le preiau (vorbesc aici de Germania) sunt spitale mari care sunt pe treapta cea mai de sus a posibilităților terapeutice si expertizei medicale astfel încât sunt teoretic obligate sa preia acești pacienți dar sunt relativ potente financiar. Practic prin nr. mare de pacienți tratați fara complicații isi post permite sa tina pacienți nerentabili (de ex. intubati zile/sapt.). Dar asta presupune o disciplina stricta a modului cum e emnegerizat fiecare pacient (terapie, tile de sitalizare, etc.).
@dc Asta e adevărat, tratamentele pentru cazuri grave ajung să coste zeci sau chiar sute de mii, sume pe care în general cotizaţia la asigurările de sănătate nu le poate acoperi. Ce-i de făcut atunci? Evident, nu poţi să-i zici pacientului „ghinion. Următorul”. E o situaţie similară celei de la RCA – toţi plătim, dar – Doamne, fereşte – doar unii ajung să deconteze.
2. Tot din experiența germana va pot spune ca fiecare casa de asigurari are un serviciu care se numeste Medizincontrolling si care la cazurile in care e ceva suspect d.pd.v. al costurilor se fac verificari foarte stricte. Spitalele nu pot face ce le taie capul sau ce au chef, cel/cea care plătește e casa. De ex. nu poti tine internata o apendicita 14 zile si sa ceri 10000 de euro ca-ti rad in nas. Exista tabele f. clare pt fiecare boala cu numărul minim/mediu/maxim/ de spitalizare, pt. zile suplimentare trebuie justificări f. bine documentate ca sa fie plătite, altfel spitalul nu primește nici un ban.
Iarăşi, punctul pe i – pînă la urmă, bani, despre asta e vorba. La noi ce spune legislaţia? Că altfel, eu, ca privat, n-am treabă, de exemplu, cu legea achiziţiilor publice. Ce facem dacă ne trezim cu operaţii de sinuzită facturate cît unele pe cord deschis?
@dc
Solutiile nemtesti nu se pot aplica de catre romani. Ne trebuie solutii romanesti si adica:
1. Scoatem povestea cu medicul care lucreaza si la stat si la privat, alege ori la stat ori la privat si inchidem povestea. Esti foarte bun iti faci clinica si inchidem povestea.
2. Evaluam spitalele private la fel ca cele de stat si amenzile sa fie raportate la cifra de afaceri. Plus raportam nosocomiale si orice crestere peste un prag inchizi pravalia.
3. Inchidem povestea in care spitalul privat e dispensar si iau cazurile usoare si convenabile.
Si din momentul asta sistemul de sanatate e orientat chiae catre prostul care da ban adica contribuabilul roman.
@asdad – as vrea sa fim de acord ca interesul pacientului este sa primeasca servicii cat mai bune pentr banii pe carei plateste. De asemenea, este obligatia statului sa creasca in permanenta calitatea serviciilor medicale. Incurajarea si sprijinirea cresterii medicinei private, care este mult mai adaptata pietei si reactioneaza mai rapid la solicitarile clientelei, este o obligatie intrinseca pentru administratorul banilor mei, adica statul roman.
Discutia este despre Programe de sanatate(cancer,diabet,oncologie) si nu despre orice internare indiferent de patologie.Suma decontata este aceeasi conform programului,daca exista diferente provenind din gradul superior de confort,de exemplu,acestea se prevad si propun,raminind la decizia pacientului de a le accepta si plati.
@Vlad
Eu nu condamn initiativa. Ci pur si simplu prezint faptele asa cum sunt acum si cam unde s-ar ajunge daca de maine s-ar introduce aceasta initiativa asa cum este ea formulata.
Vrei sa dai posibilitatea asiguratilor sa mearga sa se trateze in privat folosind asiugrarea de stat, foarte bine. Introduci un set de masuri prin care corectezi anomaliile si nu lasi loc de interpretari si abuzuri si povestea se inchide. Ori asta nu s-a vrut deloc, ci doar o mica ciupeala sa punem prostul sa plateasca si mai mult.
Ca s-o n-o mai lungesc masurile pe care le-as vrea ar fi asa:
1. Esti medic, profesezi intr-un singur loc. Esti foarte bun iti faci propria ta clinica si inchizi povestea. Aici statul roman poate propune o schema avantajoasa prin care sa incurajeze medicii competenti sa-si deschisa propria lor clinica.
2. Esti un spital privat si vrei sa poti primi decontari de la sistemul de stat, foarte bine ai un set de reguli care trebuie sa le respecti. De asemenea trebuie sa te poti descurca cu cazuri grave daca ajung la tine sau apar complicatii. Trimiti la stat foarte bine, justificari. Prea des trimiti la stat, retrogradam esti dispensar faci numai clinica si cam atat. Infectii nosocomiale sunt peste media din tara, inchidem sectii plus numai primesti decontari.
3. Si asta este legata de medici, faci un diagnostic gresit pacientul ajungi la diversi medici nici o problema medicul care il trateaza corect va primi decontul pe cand tu vei plati daca vrei sa mai faci medicina pe plaiurile mioritice. Desigur, ai vreo 3 greseli suspendam dreptul de libera practica o perioada faci un curs sa mai inveti si apoi te evaluam si vedem situatia.
Astea sunt masuri care l-ar pune din nou pe prostul care plateste asigurari de sanatate in centru. Daca nu vedem ceva de genu, totul va fi o apa de ploaie si pur si simplu vor mai spolia si alti banii din asigurarile de sanatate. Uitati o metoda: https://www.riseproject.ro/articol/institutul-de-boli-inventate/
N-am inteles niciodata de ce statul trebuie sa sprijine privatul. Mi se pare cea mai mare sursa de coruptie, nu mai spun ca submineaza concurenta reala, distorsioneaza piata. Sprijinul unui functionar de stat pentru entitati private va fi mereu discretionar, a se vedea si in acest caz ce pute de la o posta.
Asa a ajuns cetateanul roman sa finanteze si certificatele verzi ale companiilor private de energie. Posibil sa mai finantanteze indirect si alte entitati economice private, dar habar nu are.
Ce cauta statul intr-un mediu ce ar trebui sa fie concurential ? Un mediu privat eficient trebuie sa se ridice prin fortele proprii, nu sa primeasca ajutoare de stat.
Daca ar fi fost concurenta reala intre clinicile private, fara fondurile CNAS, poate ar fi practicat niste preturi mai omenesti si ar fi atras mai multi pacienti(clienti). Niciodata asigurarile de stat nu vor acoperi costurile din privat.
Exista vreo tara in lumea asta unde statul finanteaza mediul privat, mai ales in sanatate? Sa nu mai inventam mereu apa calda, sa vedem cum procedeaza celelate tari din UE.
asta zic si eu, sa se desfiinteze monopolul casei de asigurari de stat si fiecare om sa-si aleaga asiguratorul!
acum, statul strange bani cu trei maini si ii sparge in spitale de stat care deconteaza la casa monopolista aberatii precum 350 de euro/noapte intr-un salon cu 10 paturi, si alea daramate:
https://newsweek.ro/sanatate/floreasca-tratament-de-600-de-lei-cazare-de-350-de-eurozi
in sistemul public, accesul la sanatate este un drept constitutional. in sistemul privat, accesul la sanatate …is just business!
Spre sfârșitul zilei, cu ce rămânem?
Din ceea ce știm acum despre Dl. Costache:
a. ia ministeriatul la sănatate ca … part-time și prin urmare, nu își îndeplinește obligațiile ministeriale 100% (deși știm că „sănătatea” este în mari suferințe)
b. prin faptul că nu poate urmări evoluția post-operatorie poate pune în pericol pacienții
c. pare (din ce zic unii) bun ca medic, dar caracterul îl îndeamnă să mintă public, cu repetiție
d. are suspiciuni de incompatibilitate și conflict de interese de care se apără cu o hârtie de la ANI în care se spune că de fapt … NU REPREZINTA OPINIA ANI (în accepțiunea legii după care funcționează) ci un fel de părere pe baza declarațiilor date de el (ori … am văzut că el mai spune și baliverne – eufemism!)
Ca o concluzie, dacă nu excelează ca ministru și în plus este susceptibil de incompatibilități și conflicte de interese – mai bine renunță singur sau … e demis din funcție și se mulțumește că nu e tratat ca un pesedist care ar fi avut demult dosarul penal demarat.
https://www.hotnews.ro/stiri-sanatate-23634545-laura-stefan-expert-anticoruptie-care-lucrat-elaborarea-legii-ani-ministrul-sanatatii-victor-costache-nu-este-conflict-interese.htm?cfnl= Asta ca să comentăm în cunoștință de cauză!
Gratiela,
Sunt mai mult ca sigur că îți poți exprima un punct de vedere, o argumentație proprie și că … nici nu vrei să induci pe cineva în eroare.
Prin urmare, nu-ți fie teamă să spui ce ai TU de spus – chiar dacă comentezi și citate ale altora, sau le folosești pentru a-ți argumenta o opinie personală.
În general, când expui ceva e bine să anunți despre ce vorbești, să îți argumentezi poziția proprie și dacă se poate, să tragi … concluzii.
Anamneza propusă de gazda noastră se referea la riscurile de conflict de interese și incompatibilitate ale dlui. Costache în balanță cu binele făcut.
Laura Ștefan zice că nu este conflict de interese și argumentul ei cel mai tare este că așa a zis ANI.
În realitate, ANI, care funcționează după Legea 176/ 2010 își încheie răspunsul către Costache cu specificația clară că aceasta:
„reprezintă punctul de vedere al ANI raportat la situația de fapt descrisă de dumneavoastră și la dispozițiile legale incidente, nu este o interpretare generală și obligatorie a textelor de lege și nu reprezintă rezultatul activității de evaluare în condițiile Legii nr. 176/2010”
Cum ziceam la postarea de mai sus, s-au luat după ce a zis el, cel care are antecedente de mincinos.
Despre incompatibilitate, răspunsul e în legea citată mai jos
„LEGE nr. 161 din 19 aprilie 2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției
…
Articolul 84
(1) Funcția de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități:
…
b) o funcție de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizațiilor cu scop comercial;
…
(4) Membrii Guvernului, secretarii de stat, subsecretarii de stat și persoanele care îndeplinesc funcții asimilate acestora pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar-artistice”
Din această lege rezultă că dl. Costache este incompatibil și explicit, fiindcă este salariat la o societate comercială alineatul (1) b), și implicit, fiindcă nu intra nici la excepțiile de la alineatul (4)
Altfel, una din concluziile Laurei Ș. este în acord cu concluzia mea:
„Ce rămâne încă în discuție este când își fac oamenii ăștia timp pentru un job în plus știind cât de time consuming e funcția de ministru …”
O sa fac o paralela cu un fapt real care mi sa- intampat. In urma cu cca 2 ani consult ginecologic la o unitate de stat, in ambulator, cu bilet de la medicul de familie, a inclus multe ore de asteptate, o ecografie transvaginala si recoltat probe (secretii, test B.P. Nicolau); dupa o perioada de timp am fost dupa rezultate, le-am aratat medicului, a pus un diagnost . De curand, am considerat ca trebuie sa merg iar la un consult. Cu bilet de la mediul de familie, am mers la o clinica particulara in contract cu CNAS, unde am facut aceleasi lucru, ecografia, si recoltat de probe. La sfarsit am platit (50 lei secretii, 240 lei eco, si 180 Papa-Nicolau), biletul de trimitere a decontat doar consultatia (am discutat 5 min cu medicul care m-a intrebat de ce m-am dus aclo). Si bineinteles urmeaza sa merg peste 3 saptamani dupa rezultatele probelor, pe cale le va interpreta dna dr. Intreb la receptie daca este inclusa aceasta interpretare in consultatie si raspunsul este: nu, o sa trebuiasca sa achistati 150 lei. Prin urmare CNAS deconteaza aceiasi suma de bani si la stat si la privat, doar ca la privat nu asigura nimic (consultul care a fost gratuita pentru mine, nu include interpretare rezultate si opinie medicala ). Trebuie sa specific ca ,un consult ginecologic, nu este un program national, dar face parte din programul de preventie a cancerului de col uterin. Un consult ginecologic fara aceste 3 minime proceduri, nu prea este relevant. Prin urmare clinica particulara primeste aceiasi bani ca si clinica de stat, pentru aceasi procedura, dar a impartit procedura in etape si banii de la CNAS ajung pentru una singura, pacientul fiind obligat sa acoperet o parte (mare zic eu) din costuri. Intre timp in spitale este aceasi nebunie, pentru ca varianta cu preventia la clinicile particulare inseamna costuri suplimentare. Este adevarat ca spitalele au o dotare mai prosata si poate si personal mai putin raportat la numarul de pacienti, dar au si bani mai putini cu care trebuie sa se descurce. Intreb: este aceasta o forma de coplata (mascata)? Este posibil ca si pe programele nationale sa se imparta procedura in etape si pacientul sa trebuiasca sa suporte o parte din costuri? (altele decat cazare, desi si aceasta este importanta: daca un om este gasit pe stada, si va fi dus la cea mai apropiata unitate sanitara (particulara) si daca nu are rude care sa acopere costul cazarii, dupa procedura va fi transferat la o alta unitate unde nu se plateste cazare?, iar procedura va fi decontata clinicii private si spitalul care asigura ingrijire postprocedurala..).
prostace, nu este primul ministru al sanatatii care continua sa profeseze medicina, dar acum vi s-a dat consemnul!
Vreau doar sa evidentiez faptul ca domnul ministru Costache este angajatul Medlife (a cumparat Polisano cu ceva timp in urma).
@Vlad, ai uitat de autismul la copii.
In general sunt un fan al dvs si adesea cad pe opinie cu dvs (mai rar decit cu fostul dvs coleg MG – care adesea in sanatate, rata realitatea. Totusi, in cazul postarii de fata, inadvertentele sunt atit de multe (as zice, in totalitate, incit nu m-am putut abtine sa nu va scriu.
1. Un timp, a fost dat exemplu în presă, ca un specialist care revine acasă în timp ce mulți alții pleacă.
Comentariu: Reclama POLISANO a fost facuta cu incalcarea grosolana a Codului Deontologic al CMR
2. În toamna anului trecut a intrat în politică, fiind numit ministru al Sănătății în guvernul Orban
Comentariu: A devenit membru PNL in filiala Sibiu in anul 2018
3. În fapt, sistemul medical privat poate participa deja la susținerea programelor de sănătate, iar în unele domenii, cum ar fi radiologie sau dializă, asigură deja 80% din serviciile medicale pentru pacienți, pur și simplu pentru că statul nu are capacitatea necesară.
Comentariu: Este cel mai prost exemplu care putea fi dat si trebuie analizat exact invers decit o face VP. Costul unei secții de dializa care sa aduca venituri suplimentare unui spital (profit in cazul operatorilor privati) este insignificant raportat la alte investitii. Statul a abandonat upgradarea sectiilor ca forma de coruptie – nu s-au mai facut pentru ca cei care trebuiau sa solicite fondurile de stat erau deja cointeresati sau chiar angajati in respectivele stabilimente!
4. Extinderea la care se referă proiectul guvernamental nu presupune costuri sporite de tratament, pentru că sumele vor fi decontate atât la stat, cât și la privat, potrivit unor standarde identice. Potrivit proiectului, coplata în programele naționale de sănătate nu va fi permisă, indiferent că vorbim despre sistemul de stat sau cel privat.
Comentariu: Aceasta afirmatie este o inducere in eroare, o minciuna prin omisiune. In proiect nu este scris ca va fi interzisa contributia pacientului internat in spitalele private pt bolile incluse in programele nationale. Din contra, legea 95/2006 prevede expres care sunt pacientii exclusi de la plata, cei care au venituri sub un venit minim.
5. Banii din Sănătate nu sunt “ai statului”, sunt ai mei, cel care plătește contribuții.
Comentariu: Banii sunt ai statului si nu ai pacientului. VP face o confuzie intre contributiile la pilonul II de pensii si contributiile impuse prin lege, precum cele pentru asigurarile sociale.
6. Ca atare, extinderea sistemului cred că este binevenită, chiar dacă competiția ar putea îngrijora diverse cercuri.
Comentariu: Competiția ingrijoreaza nu unele cercuri ci persoane luate separat, care au o viziune asupra principiilor de finctionare a sistemului sanitar si ratiunea pentru care anumite decizii au fost luate. In cazul de fata, programele de sanatate au fost infiintate pentru a nu vaduvi de fondurile necesare ceilalti pacienti internati, cei care nu sufera de bolile din programe. Este o forma de subventionare a CASS din fondurile bugetului de stat pentru a asigura echilibrul celorlaltor cheltuieli.
7. Poate că n-ați vrea să intrați în operație cu un tip care îți face cu ochiul, poznaș, înainte să te-adoarmă – “bos, hai că-s un pic ruginit, n-am mai făcut asta de vreo 4 ani, dar îți promit că, dacă merge rău, n-o să știi niciodată”.
Comentariu: Un pacient chirurgical are nevoie uneori de reinterventie. Nimeni nu stie mai bine ce s-a cusut in plaga decit operatorul mina intii, care insa dupa operatie iese din scena.
8. Sunt mai multe profesii care, legal, pot fi practicate de aleși sau demnitari și în timpul mandatului. Poți fi ministru și să predai în învățământ, de pildă. Poți fi avocat și să oferi asistență juridică (cu anumite restricții), chiar dacă ești parlamentar. Ba, chiar, există cazuri de secretari de stat în Ministerul Sănătății – și chiar și un fost ministru – care au continuat și continuă și acum să opereze în spitale, în timpul mandatului.
Comentariu: In primul rind, domnul Ministru mai are o norma full time la care nu a renuntat, cea de la Universitatea de medicina din Sibiu. Precedentele invocate sunt insa unele negative, pe care le recomandati ca fiind aplicabile si in cazul de fata cind, de fapt ar trebui combatute cu fermitate.
9. “funcția de membru în cadrul Guvernului simultan cu desfășurarea de activități medicale în baza unui contract individual de muncă nu este de natură a genera o situație de incompatibilitate”. (2)
Comentariu: Intrebarea pusa era una de principiu si formulata de asa natura incit sa ocoleasca situatia de fapt. Conform reglementarilor actuale, ministrul ar putea avea un contract de munca si la stat (alta decit in invatamint) ceea ce nu mai este permis in prezent. Desi nu este ilegal, ar merita sa consultati de ce s-a ajuns la interdictia de a lucra si in Minister si la stat!
10. Cu asta, venim la chestiunea retribuției. Dl. Costache a declarat că operează pro-bono, în sensul că nu încasează bani pe intervențiile chirurgicale propriu-zise. Dar, după ce Libertatea a scris că are, totuși, un contract cu o retribuție de fix 20.512 lei brut, dl. Costache a precizat că aceasta este o condiție legală obligatorie și că un chirurg nu poate opera legal pe bază de voluntariat în România. Are dreptate, …
Comentariu: Nu are dreptate. Daca motivul invocat ar fi fost unul real, atunci ar fi putut face un contract la nivelul salariului minim. Nu era obligat s-o faca, dar nici nu era obligat sa minta ca lucreaza pro bono (adica fara bani). Pacientii oare platesc interventia? Pentru ca in acest caz, beneficiul este in favoarea Polisano.
11. Referitor la mentionarea celor 3+1 spitale. ”Doar că modificarea invocată de redacție nu apare în documentul final, publicat în Monitorul Oficial. Ca atare, nu e mai mult de o discuție într-o instituție și, cel mult, o intenție.”.. Doar că, dacă-mi permiteți să observ, în urma modificării respective, baza de tratament se extinde cu patru unități medicale, dintre care una de stat, iar Polisano e numai una dintre ele.
Comentariu: Este desigur o intenție. Spitale au mai fost adaugate separat prin OM pe masura ce indeplineau criteriile. Dar credeti ca in toata tara, pe linga cele 3 spitale private nu mai exista angiografe decit la Bacau??
12. Libertatea nu a explicat inadvertența, însă a insistat că o altă modificare care ar fi fost făcută de ministru a fost preluată, totuși, în documentul final. Această modificare se referă la extinderea criteriilor de eligibilitate a unităților medicale care pot participa în programul respectiv, de la “dotarea existentă (accesul la cel puţin două angiografe)” la “dotarea existentă (accesul la cel puțin un angiograf)”. (5)
Comentariu: Lucrurile sunt limpezi, intreaga argumentatie fiind falsa. Sunt justificate doua angiografe pentru situatia in care, in plina garda cu pacienti cu IMA se defecteaza aparatul. Nu are rost o explicatie suplimentara lefat de ce 2 si nu 5.
13. Când omul face infarct, urgența e să-l duci la cea mai apropiată unitate medicală unde există echipamentul necesar pentru intervenție, nu la aia care are cele mai multe angiografe pe etaj – din care lui nu-i trebuie decât unul. Cu cât mai multe centre în care pacientul poate fi tratat în baza asigurării sale medicale obligatorii, cu atât mai scurt timpul până la intervenție și cu atât mai mari șansele de supraviețuire ale pacientului.
Comentariu: VP se afla intro eroare scuzabila. Un angiograf poate exista intr-un spital care nu este de urgenta – adica nu dispune de personal dedicat pentru astfel de situatii 24/24 de ore.
14. Motivul invocat este jenant, asa de baiat istet: inexistenta spitalelor regionale.
Comentariu: Spitalele regionale nu vor infiinta paturi sau sectii noi ci vor asigura transferul acestora din locatiile existente intr-un spital nou. Tipul de asistenta de urgenta pentru pacientii cu IMA din cele 3 centre universitare nu se va schimba deloc.
excelent! argumentat, logic si corect. in special punctul 14. felicitari!
Eu sunt IT-ist si am un salariu brut cam cat pensia medie a unui magistrat. Pentru acesti bani muncesc minimum 9 ore pe zi (deci 10-11 cu totul). Stau sa raspund la mailuri de cateva ori pe saptamana si dupa 22:00. Am avut week-enduri cand raspundeam la incidente fie la 12 noaptea, fie la 9 dimineata si am intrat in conferinte telefonice cat timp eram in concediu.
Asa ca va rog frumos sa ma scuzati daca mi-e greata cand aud: „programul de ministru se termina la ora 16:00” si „pot face operatii in week-end”. Nu ii contest calitatea de specialist sau chirurg domnului Costache, dar nu cred ca sistemul nostru de sanatate este intr-o stare atat de buna incat programul domnului ministru sa se termine la ora 16:00 si apoi sa aiba timp de cariera lui adevarata.
Poate intr-un sistem de sanatate ca Elvetia as putea crede asta, dar culmea e ca acolo nu cred ca ministrul sanatatii mai si opereaza la clinici private.
Va ascult cu placere in fiecare dimineata, dar acest articol mi se pare foarte partinitor si cred ca daca ati fi sincer cu dumneavoastra, ati realiza ca daca aceeasi situatie s-ar fi intamplat cu un ministru PSD nu ati fi avut deloc aceeasi atitudine.
Salut Vlad Petreanu,
Am in moderare un comentariu (posibil si o copie) la sibiectul cu Ditrau. Cum nu era nimic anormal prin el, cred ca doar o setare de securitate l-a blocat. Am rugamintea sa verfici.
Multumesc anticipat!
Avem un talent înnăscut de a ne tăia singuri craca de sub picioare și rînjim prostește în timp ce ne îndreptăm vertiginos spre contactul cu solul, convinși că am făcut ce trebuie.
Adică, pe de o parte, ne plîngem că așteptăm luni de zile pînă ajungem pe baza asigurării la o investigație ce necesită aparatură mai sofisticată iar pe de altă parte, cînd vine unul care vrea să extindă numărul clinicilor pentru a reduce timpii, dăm cu el de toții pereții.
Să stați nenică atunci și 12 luni pînă ajungeți la o investigație, mergeți cu săru-mîna și cu șpaga la medic și o să muriți (la propriu) fericiți cu sistemul public de gît.
Prostie e prea puțin, idioțenie criminală ar fi mai potrivit.
tu ai luat demult contact cu solul. nu prea intelegi ce (ti) se intampla!