Probabil că, într-un fel, e frustrant să fii, 20 de ani la rând, şeful Băncii Naţionale în România; să înţelegi ce legi economice contrazic politicienii cu pomenile lor electorale, să avertizezi că nu-i în regulă, să fii ignorat sau luat peste picior de tot soiul de personaje găunoase, şi apoi să se dovedească, de fiecare dată, că ai avut dreptate.
Mugur Isărescu le-a trăit pe toate, din 1990 încoace, de când este guvernatorul BNR. Un funcţionar public cu o asemenea experienţă este, de fapt, un bun naţional, în această ţară aflată sub ocupaţia cleptocraţiei, unde carnetul de partid şi pupincurismul au devenit singurele criterii de promovare. Eu, unul, am căpătat reflexul de a-l asculta atent de fiecare dată când vorbeşte. Experienţa m-a învăţat că Isărescu nu vorbeşte niciodată fără rost.
Săptămâna trecută, guvernatorul BNR a avertizat cât se poate de clar că inflaţia nu este calea corectă de finanţare a deficitului bugetar al României.
Când dl Isărescu vorbeşte despre riscul inflaţiei, îmi vine să cumpăr nişte aur.
Ce anume îl face pe guvernatorul BNR să iasă în public cu asemenea avertismente? Cât de probabilă e declanşarea unui proces inflaţionist în România? Cât de aproape sunt guvernanţii de luarea unei asemenea decizii? Ce se discută pe la Cotroceni, pe la Victoria, de-l face pe Isărescu să iasă cu asemenea avertismente?
Mi-e teamă că guvernul nostru, complet lipsit de idei, de viziune şi de curaj în chestiunea reluării creşterii economice, se îndreaptă exact spre acest moment.
Mecanismul de finanţare a deficitului prin inflaţie este cutremurător de simplu şi, de aceea, cu atât mai periculos. Iată cum funcţionează.
Să luăm, de exemplu, preţul pâinii. Să zicem că acum plătiţi 2 lei pentru o pâine şi că statul taxează această vânzare cu 19 la sută. La stat ajung cam 40 de bani (vorbim pur teoretic).
Imaginaţi-vă că pâinea ar costa însă nu 2 lei, ci 20. Statul ar încasa, în consecinţă, nu 40 de bani, ci 4 lei.
Pe scurt, la preţuri mai mari, mai mulţi bani la stat, din taxe şi impozite. Cu aceşti bani, statul ar finanţa deficitul.
Aceasta e, desigur, o explicaţie redusă, doar cu valoare de exemplu. Evident că lucrurile sunt mult mai complicate. Evident că, odată ce toate preţurile ar creşte, ar apărea şi o presiune salarială foarte mare. Ar trebui mărite salariile, ca să ţină pasul cu noile preţuri. Asta ar însemna că şi statul ar cheltui, la rândul lui, mai mult. Ca atare, preţurile ar trebui mărite din nou, ca să fie menţinut un nivel de încasări suficient pentru acoperirea deficitului. Apoi salariile ar creşte iar, după care preţurile ar face un nou salt înainte. Am intra în ceea ce se numeşte o spirală inflaţionistă. Singura preocupare a statului ar fi să-şi asigure cele două, trei luni de ecart între creşterea preţurilor şi creşterea salariilor pentru a încasa ceva în plus.
Mugur Isărescu rosteşte un truism atunci când spune că aceasta e o boală periculoasă, care dă dependenţă, din care e teribil de greu de ieşit. Iar populaţia sărăceşte rapid, dramatic şi pentru un timp foarte lung. România a mai trecut prin aşa ceva, în anii ’90. Ne amintim, cei mai mulţi dintre noi, cum toate economiile s-au evaporat într-un derapaj inflaţionist necontrolat. Cu banii strânşi o viaţă pentru o casă la bătrâneţe, tatăl meu a cumpărat în cele din urmă un kil de brânză din piaţă.
Cât de mare e pericolul ca această tragedie să se repete?
Două persoane pot declanşa, prin decizii simple, un proces inflaţionist în România. Însuşi guvernatorul Băncii Naţionale, prin cursul de schimb, şi ministrul de finanţe, prin aşa-numitele preţuri administrate, care includ grămezi de accize şi de taxe controlate de stat – cum ar fi preţul la carburanţi, la gigacalorie, la unele utilităţi, la alcool, la ţigări şi aşa mai departe.
Mugur Isărescu spune că e împotriva ideii. Sebastian Vlădescu nu spune nimic clar.
Să anticipăm puţn. În 6 luni, tăierea salariilor, pensiilor şi altor indemnizaţii îşi va fi produs toate efectele. Aşa cum scriam de curând, există riscul semnificativ al unei spirale inverse – adică scăderea veniturilor atâtor milioane de oameni va determina o nouă scădere a consumului, alte falimente, încasări mai mici din taxe şi impozite etc. Cu alte cuvinte, scăderea cheltuielilor cu salariile şi pensiile va fi urmată şi de o scădere a încasărilor la buget. Ca atare, guvernul va descoperi (pariu că va fi chiar uimit de fenomen) că deficitul, diferenţa dintre cheltuieli şi venituri, va începe din nou să crească.
Ce va fi de făcut atunci? Va putea guvernul să taie din nou salariile? În lipsa vreunui gest concret de sprijinire a economiei reale, va avea de unde să încaseze statul mai mulţi bani?
Sau, în disperare de cauză, va fi declanşată o inflaţie galopantă – ultima şi cea mai dureroasă probă a falimentului clasei politice din România – şi a României înseşi, odată cu politicienii aceştia iresponsabili?
Să nu-mi răspundeţi cu Uniunea Europeană şi cu ţintele bugetare şi de inflaţie stabilite la Maastricht. Uniunea e preocupată acum de salvarea unor chestii mult mai importante ca România – cum ar fi, moneda europeană şi Uniunea însăşi. Cred că la Bruxeles va fi o mare durere-n başcheţi pentru lacrimile de la Bucureşti.
Mi-e teamă că toate drumurile conduc de-acum spre sărăcie.
31 comentarii Adaugă comentariu
ce inseamna „economia reala”? pe bune.
Schimbati guvernantii..
Mă tem că te temi de pomană. Nu în legătură cu sărăcia: AIA E NU DOAR INEVITABILÄ‚, CI ŞI CRÂNCENÄ‚. Ci în legătură cu inflaţia indusă de stat. Dacă statul taie drastic cheltuielile, ceea ce vrea să facă, de unde „espectaţii” inflaţioniste? Inflaţie prin curs? De ce? Să crească exporturile? Dar pentru a exporta, trebuie să imporţi. Mult. Devalorizarea leului scumpeşte importurile şi anulează efectele benefice asupra exporturilor. Deci nu. Poate un 4,3 lei la euro. Dar ştii cu ce valoare a cursului operează în realitate multinaţionalele din România, dar agenţii economici autohtoni? Ceva care trece lejer de 5 lei? Parcă-i spune primă de risc valutar. Guran trebuie să ştie mai bine.
Iar Vlădescu, după experienţa cu accizele la ţigări, nu va umbla la nicio altă acciză, dacă vrea să vadă ceva bani din zona asta. Rămân, cum spuneam, banii cheltuiţi de stat. Care nu vor fi. Că nu e de unde.
Şi atunci inflaţia care va veni(şi va veni!) va fi făcută de sectorul privat. Se numeşte inflaţie de subconsum. Nişte băieţi vor mări preţurile, că au de plătit utilităţi, împrumuturi la bancă, furnizori, angajaţi. Şi există şi limite de reducere a costurilor. Am avut aşa ceva în anii 1997-2000, când consumul scădea, dar inflaţia creştea, şi nimeni nu înţelegea de ce. Cum nimeni nu înţelegea, conform teoriei economice, de ce a scăzut inflaţia în vremuri de consum frenetic. Asta e, greu la deal cu economia mică …
Inflatie, rata de schimb, piata valutara, risc … „frectii”, vorbe, cuvinte din discursuri pentru prosti … un adevar ? pe care il stie putina lume si pe care il intelege si mai putina lume : sistemul bancar este in mana strainilor ! 9 din cele 10 banci importante din Romania sunt in mana strainilor (nu discutam de Banca Nationala). Straini, care daca vor (sau daca trebuie) …
Nu cred ca Romania mai are parghii economice care sa ii permita sa faca ceva pentru a iesi din aceasta situatie. Nu are si nici nu va mai avea (curand). Ne-au „condamnat” nemernicia, incompetenta si indolenta majoritatii.
Cei care au avut intr-un moment sau altul puterea de a decide, au decis. Si noi am avut puterea de a decide : la alegeri. Si majoritatea a decis.
Mai poate cineva sa „miste” ?
Majoritatea indolenta, incompetenta si nemernica este un adevar care depaseste in gravitate orice procent de inflatie, orice spirala a preturilor, orice crestere de impozite, orice deficit.
In aceste conditii, a discuta despre „relansare” sau „redresare” este ca si cum ai discuta despre a face bici … nu vom putea face niciodata bici !
Nu cred ca ne indreptam spre saracie, cred ca unii dintre noi s-au iluzionat ca au iesit din ea. Citeam mai devreme interviul lui Adrian Vasilescu din Gandul, in cautare de „esplicatii”, si pot spune ca am dat acolo peste un mare adevar: exista de fapt trei Romanii, una a Bucurestiului si a altor citorva orase mari, (numarate pe degetele de la miini, nu si cele de la picioare), alta a oraselor mici si alta a satelor. Iluzia s-a intimplat la prima, si nici acolo pentru toata lumea, pentru ca eu unul nu pot fi inselat intr-atit de „capitalismul” ultimilor, sa zic, 14 ani incit chiar sa cred ca mi-a crescut nivelul de trai, iar celelalte doua n-au vazut decit inrautatiri ale vietii, unele paroxistice.
Asadar, saracia ne-a pindit tot timpul in acesti 20 de ani (si este o lunga poveste istorica, stim de fapt ca pe piciorul de plai al Mioritei intotdeauna s-a trait in saracie, acesta este „normalul”_ acestor locuri), numai noi n-am definit-o de fapt niciodata corect. Ne-am gindit la saracie cu bataie la saracia extrema de tip african, la moartea de foame si de boala, si ne-am imbarbatat mereu ca noi, individual si colectiv, nu sintem in acea situatie. Dar am fost de fapt tot timpul in saracie, si nu foarte departe pe-alocuri de extrem.
Ce ne paste de fapt este subdezvoltarea, descresterea basicii consumeriste catre realitatea regresului economic si social, si nu catre criza sau recesiune, caci acestea ar presupune ca am fost vreodata altfel, ori noi n-am fost, si ar fi trecatoare, ori la noi nu sint trecatoare, bien au contraire…
Daca aveti un ban de-o parte si sperati la un viitor, nu cumparati aur, ci proprietati, si daca vreti o batrinete linistita, chiar daca nu indestulata, cind vine momentul urmati exemplul lui Caragiale, si mergeti si imbatriniti in alta parte.
Cit despre Mugur Isarescu, faptul ca sta de 20 de ani in functie nu-l recomanda cu nimic (din nou, bien au contraire), si ca s-ar opune de la tribune destul de nepublice la ideea de inflatie iar nu spune nimic. Au fost vremuri in care, impreuna cu incipientii finantelor din Romania, au dat tunuri serioase pe seama inflatiei. Si daca mai scapa vreun adevar acum si n-a facut-o pe vremuri, pentru mine e semn ca el probabil a evoluat in timpul acesta spre un compirtament norma, in timp ce politicienii acestei tari sint tot mai incompetenti.
Nu-i nici o tragedie in inflatie, de fapt, in tot cazul mi se pare mai mare tragedia daca escaladeaza somajul pina la cota la care masa de angajati va lucra la productivitate egala cu UE, de exemplu. Stiu ce-ar insemna, si n-ar fi „moale”. La firma la care lucrez se face mai multa treaba acum, si la cantitate si la nivel de abordare (in domeniul ingineriei mecanice asistate de calculator, faze de cercetare/dezvoltare, conceptie, analiza de variante, nu vorbesc despre alt domeniu), cu 20 de specialisti, decit se facea inainte in fabrici si institute cu sute de oameni la planseta, si credeti-ma, nu prezenta calculatoarelor face diferenta… Am lucrat in ambele sisteme, si pot spune asta fara nici o teama si indoiala. Asadar, dintr-un astfel de sistem ar trebui sa iasa 180 de oameni, sa zicem, si sa ramina 20.
Cit despre ce va face guvernul, nu va faceti probleme, are ce face inca: dat afara din sistemul de stat, la care acum le taie doar leafa (si nici nu le-a taiat-o inca, pentru ca acum numai vorbim despre problema), scaderea in continuare a lefurilor la stat si pensiilor, cresterea TVA, cresterea impozitarii de orice fel, orice, numai NU curatenia in ograda proprie.
Ce vom face noi? N-am habar, dar stiind eu vorba lui Forbes, aia cu „daca politicienii si administratorii se pling ca nu le ajung banii de pe taxe si impozite, inseamna ca de fapt nu ni-i permitem”, si problema este la ei (cum zic eu ca este) si nu la noi sau la impersonala „tara”, eu cred ca trebuie sa-i luam de guler si sa-i debarcam, la propriu, pe unii dintre ei sa-i parcam la puscarie, unde le e locul. De cite ori este nevoie.
Doar ca mi-e teama ca acest gen de „instabilitate” (care pe mine unul nu ma sperie deloc) nu mai este posibil, cu neamul romanesc imbuibat cu ieftinaciuni, obosit de atitea sesiuni de mici si bere, si cu marea si generalizata coruptie.
Asta-i.
Nu cred in treaba asta cu devalorizarea leului. Totusi populatia si diverse firme romanesti au credite de cateva zeci de miliarde de euro probabil. Cati le-ar mai putea plati in cazul unei devalorizari mari a leului fata de monezile vestice ?
La urma urmei nu de asta a luat Romania imprumutul de la FMI, pt a se asigura supravietuirea bancilor ? Nu cred ca s-a schimbat atat de brusc planul. Vor fi taiate toate investitiile, si aia cati vor mai munci, o vor face pentru a-si plati ratele. Tocmai pt ca aia de la Bruxeles vor sa se salveze. Suna a teoria conspiratiei oculta parca, nu cred in din astea, da’ pare o explicatie simpla care se potriveste cu putinele decizii luate pe acilea.
Buna ziua,
Realizez o cercetare sociologica care implica raspunsul blogerilor. Va rog sa imi raspundeti la chestionarul din link-ul de mai jos.
Multumesc foarte mult !
https://spreadsheets.google.com/viewform?formkey=dHBLWUc1eWM4TnYzdXhCUG82NVBCRnc6MQ&ifq
Deci. Sa lamurim o treaba.
Inflatia este intotdeauna si pretutindeni un FENOMEN MONETAR !!
Ati inteles, ma copii ? Ai inteles bai Costica Gheorghita, comunist sinistru ce esti ??
Deci daca cineva a fost vinovat de toate episoadele inflationiste din 1990 incoace, este … ati ghicit, Mugur Isarescu.
De fapt, stiti ce ? Noi avem inflatie galopanta de prin 2004. De aia am avut „bula imobiliara”, de aia bursa e umflata cu pompa – pentru ca acolo s-a dus inflatia.
Problema e ca acuma s-a cam terminat cu „creditarea usoara”, asa ca inflatia incepe sa se vada si in preturile de consum.
Inflatia n-are nici o legatura cu impozitele, cu maririle de preturi operate de anumite firme – si tot restul de trasnai repetate obsesiv prin mass-media de catre ignoranti care mai bine ar tacea din gura.
Inflatia inseamna pur si simplu ca se umfla MASA MONETARA.
Si cine controleaza aceasta monetara ? BeNeRel, cine altcineva !
Daca mai ia pozitii ca astea de dupa anuntul prezidentului, Isarescu risca sa se trezeasca intr-o dimineata cu o pereche de testicule intre picioare. Si s-ar putea sa si stie sa le foloseasca, sa speram, in folosul norodului…
Daniel, mi se pare interesant că Mugur Isărescu a spus, tot săptămâna trecută, că a califca inflaţia doar ca un „fenomen monetar” este ca şi cum ai spune că a împuşca pe cineva este doar „un fenomen balistic”.
Ne merge prost şi pentru că ţara asta e plină de dobitoci siniştri, care dacă citesc ceva pe un gard sau pe un perete de WC, cred că au citit tabla legilor a lui Moise! Nu-i aşa, Daniel? Hai, că ne poţi împărtăşi din experienţa ta!
@Someone
Daca tu ai fi vinovat de o un lucru rau si ai avea posibilitatea sa pasezi vina asupra altora, ai face-o ?
Asa si cu Isarescu. Profita de faptul ca 99% dintre romani au zero educatie economica si da vina pe inflatie pe orice, mai putin pe el insusi.
Realitatea ramane – inflatia este un FENOMEN MONETAR (s-au dat premii Nobel pe tema asta). Si cine zice altcineva e ori mincinos ori ignorant.
@Daniel: ar fi dragut sa fie cum zici tu. ar rezulta ca inflatia poate fi modificata prin cateva decizii ale bancii centrale (nu conteaza din ce tara). dar, unfortunately, pana nu dai referinte valabile, ci doar impresii, lasa-ma sa te calific drept diletant. imi iau rezerva de a-mi retrage calificativul daca imi spui ce om serios zice asta.
a, si daca esti Daniel Daianu, nu te consider serios. altu’! 🙂
Oamenii astia care ne conduc o sa reuseasca sa-l reabiliteze pe ceausescu, definitiv.
Cu toate ca unii dintre noi nu au uitat ca au stat la coada chiar si la hartie igienica.
Fluierătorul – de acord cu tine, dar până la stabilirea gradului de tragic în inflaţie vs. şomaj. Nici una nu e o alternativă de dorit dar, dacă ar fi de ales, poate că un şomaj feroce ar învăţa pe toată lumea că 20 de oameni pot lucra cât 100. Şi eu am fost angajat într-o fabrică înainte de ’90, aşa că ştiu.
Ar fi bine sa duca la saracie, dar cred ca la cum o sa ajungem, o sa mai avem de crescut pana la saracie. Directia e de-a dreptul mizerie. Dar poate asa e mai bine. La noi, pana nu moare lumea de foame, nu explodeaza mamaliga.
@Daniel: din cîte ştiu eu, inflaţie înseamnă creştere a preţurilor, recte scăderere a puterii de cumpărare a populaţiei. Aşa zice şi aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Inflation.
Eu nu sunt economist, poate vii tu cu o definiţie mai profi a inflaţiei, dar cu citate din surse serioase, nu din imaginaţia proprie.
Iar a spune că numai Isărescu are posibilitatea să mărească preţurile mi se pare o tîmpenie.
Milton Friedman ?
Poate ati auzit de el, un titan al gandirii economice. A zis urmatorul lucru „inflation is always and everywhere a monetary phenomenon”.
Deci
@curly – esti un ignorant si un obscurantist.
@Eugen – la fel. Daca nu-ti convine realitatea, in nici un caz nu e vina realitatii.
Inflatie inseamna umflatul masei monetare. Punct.
Cresterea preturilor e un SIMPTOM al inflatiei, foarte adevarat, dar CAUZA este cresterea MASEI MONETARE.
Asa ca da, de vina pentru toate episoadele inflationiste de dupa 90 (inflatia galopanta care a distrus economiile populatiei din anii ’90, bula speculativa din imobiliare care s-a spart in 2008, etc) apartine iubitului vostru Isarescu.
Si pentru ca n-aveti educatie economica (si, judecand dupa raspunsurile voastre, nici NU VRETI sa aveti), isi permite sa arunce vina pe oricine si pe orice, mai putin pe adevaratul responsabil – el insusi !
Daniel, eşti foarte furios – şi cam jignitor faţă de unii dintre cei care comentează aici. Nici eu nu sunt de acord cu toate părerile cititorilor, dar nu cred că a-i jigni este o cale de dialog.
Apoi – mi se pare că ai o judecată reducţionistă. Încă o dată, dacă-l gazezi pe unul, ăsta nu e (doar) un fenomen chimic. Reporterii slabi, întrebaţi de ce a murit cutare, îţi răspund că a fost un „stop cardio-respirator”, că aşa e scris pe certificatul de la IML. Că ăla fusese de fapt înjunghiat ţi s-ar părea, totuşi, mai relevant pentru subiect?
Sigur că inflaţia se exprimă prin creşterea masei monetare. E un truism. Dar ce anume declanşează un asemenea proces – de ce ajunge cineva, la un moment dat, la concluzia că e momentul creşterii masei monetare – asta e cu totul altceva. Articolul despre asta e – despre lipsa de soluţii, idei şi viziune, care ar putea împinge pe cei care au puterea s-o facă să declanşeze un proces inflaţionist. Motivul? Finanţarea deficitului bugetar.
Nici măcar nu cred că Isărescu va rezista presiunii, când va veni vremea. Lui îi e cel mai îndemână, prin curs, să pornească inflaţia. Ba chiar, într-un fel, el are chiar mai mult control decât Vlădescu, de exemplu, prin preţurile administrate.
Deci, dacă vrei, linişteşte-te şi încearcă să conversezi, nu să strigi. Ar fi mai profitabil pentru toţi, presupun.
Motivul pentru BNR umfla masa monetara e altul.
Daca BNR ar fi tinut masa monetara constanta, leul s-ar fi apreciat masiv fata de Euro si dolar. Ceea ce ar fi facut ca economia romaneasca sa devina necompetitiva.
Obiectivul „oficial” al BNR e „tintirea inflatiei”. Cel real e „tintirea cursului”. Problema e ca atunci cand tii de curs, importi inflatia din zona euro si din SUA. (ca o paranteza, de aia am si avut bula imobiliara pe care o tot mentionez)
Iar momentan, da – avem inflatie exact din motivul pe care il spui tu. Inflatia e practic un impozit … si stim toti cat de mult iubeste guvernul impozitele. Mai ales pe alea „ascunse” (cum e inflatia).
PS M-am enervat pt ca nimeni nu a avut curiozitatea sa vada ce mi-a venit de zic ca inflatia e un fenomen monetar. Mi s-a trantit doar un „taci bai diletantule, ca nu stii ce vorbesti”.
Daniel,
daca ai avea macar un crampei din educatia economica despre care vorbeai mai sus, ai fi inteles din prima postul pe care il comentezi (nu mai vorbesc de explicatiile suplimentare date de Someone, pe care le intelege si un scolar).
Dobitocul de Daniel nu are destulă răbdare ca să observe câteva aspecte.
1. Friedman şi monetarismul nu sunt Dumnezeu Tatăl. E vorba doar de o teorie, care fiind ea (ca şi multe alte teorii economice) simplificatoare, nu este împărtăşită întru totul de toţi economiştii de astăzi.
2. Friedman a fost trunchiat. Fraza lui, care nu-şi propunea să judece aspectele economice, ci doar un aspect concret, zicea astfel. «Inflation is always and everywhere a monetary phenomenon, in the sense that it cannot occur without a more rapid increase in the quantity of money than in output.»
Asta nu înseamnă neapărat «este inflaţie pentru că Banca Naţională (sau Fed-ul) a tipărit bani în prostie», ci înseamnă că e vorba de o necorelaţie între masa monetară şi producţia de bunuri şi servicii.
Or, în România, Isărescu n-are decât să nu tipărească nici un leu, căci la cum se duce economia la vale… va fi inflaţie doar pentru că Isărescu nu va putea da la topit bancnotele cu suficientă repeziciune!
Şi nu va putea s-o facă nu pentru că n-ar dori să menţină inflaţia în limite neglijabile, ci pentru că, atâta vreme cât producţia scade, dar masa salarială nu scade, este nevoie de lichidităţi, doar că nu mai au acoperire. Hence, inflaţie.
3. Terzo, nicăieri Friedman nu spune că expansiunea monetară (cea care duce într-o măsură mai mică sau mai mare la inflaţie) ar fi generată de creşterea preţurilor de consum. Sunt ţări cu inflaţie şi cu expansiunea masei monetare (gen SUA), la care coşul zilnic poate fi mai ieftin. Într-o ţară ca SUA, consumer prices au crescut mai lent decât masa monetară, în schimb au crescut fantastic de repede costurile îngrijirii medicale, costurile educaţiei universitare, şi costurile anumitor asigurări. Noi la România ne gândim la consumer prices când vorbim de inflaţie…
Dobitocul de mine are urmatoarele observatii de facut.
In ziua de azi, banii aflati FIZIC in circulatie sunt doar o FOARTE MICA parte din masa monetara totala. Marea parte a banilor sunt sub forma de CREDIT, adica exista doar VIRTUAL !
Asadar, intr-o criza economica in care creditarea se duce la vale, ar fi de asteptat sa avem parte de DEFLATIE deoarece creditul este distrus (pentru cine considera ca-s un „diletant” care nu stie ce vorbeste, e invitat sa studieze evolutiile recente din SUA si UE).
Faptul ca intr-o criza severa avem in continuare parte de inflatie imi zice ca BeNeRel apasa pe pedale pana la fund …
Ca sa nu mai spun ca nu mi-e clar cum vine asta cu „expansiunea monetară […] generată de creşterea preţurilor de consum.” Probabil oi fi eu dobitoc, dar eu stiam ca elicea trage avionul dupa ea si nu invers.
Da, sunt bani virtuali, nu căraţi cu sacoşa. Aici tot BNR are sarcina de a reglementa şi supraveghea activitatea băncilor şi a IFN-urilor, în corelaţie cu depozitele reale ale acestora. Doar că nu ştiu în ce măsură o face.
E mai complicat cu elicea şi avionul, maestre… banii nu se tipăresc, sau creditele nu se acordă, fără un motiv. Fireşte, este o spirală, dar e mai mult de-atât.
Asa, la prima vedere, „duelul” pare a fi interesant. Tipi trunchiati, citati, interpretati, de care nu se prea stie in marea masa a populatiei asa ca oricine care trece pe aici are de invatat de la cei care stiu sau cei care doar se fac ca stiu (cate) ceva din economie (sau asa am inteles eu din cum va „gratulati” …).
Toate aceasta polemica imi „trezeste” o intrebare (de fapt doua dar foarte asemanatoare) … sper ca nu dobitoaca 🙂 : Ce are … Isarescu cu prefectura ? Ce are … inflatia cu prefectura ?
Este cumva dl. Isarescu de vina fiindca din cauza indolentei si complicitatii Ministerului de Interne, in fiecare an se pierde 1 miliard de euro, din cauza contrabandei cu tigari ? 1 miliard de euro care ar trebui sa intre in visteria statului …
Este cumva inflatia de vina ca orice slinos care ajunge in post de decizie vinde pe te miri ce, tot ce ii „cade in mana” – padure, delta, munte, plaja, etc. ? Iar beneficiarii acestor contracte penale platesc impozite de ras de 800 de euro pe an in loc de 80.000 sau 800.000 de euro ?
Sunt cele doua personaje (Isarescu si inflatia) de vina ca legislaturi la rand s-au acordat scutiri de impozite si iertari de datorii de miliarde de euro ? Care s-au transformat in „gauri” la buget …
Din toata discutia reiese ca in sfarsit ar exista un vinovat (ba chiar doi) : Isarescu si inflatia (lui).
Se poate si o alta parere ? De vina sunt eu ! Cetateanul Valentin !
Eu care sunt las si nu ma revolt in momentul in care sunt furat de X sau Y care decide ce sa faca cu banii mei, eu care de frica nu refuz sa platesc „darile” pe care le stiu intrand in buzunarele nemernicilor zilei in loc sa ajunga in industrie sau agricultuta, ca investitii, eu care sunt indiferent in fata complicitatilor fiindca am obosit sa lupt cu morile de vant sau fiindca sunt avantajat de indiferenta, eu care dau spaga sa imi inscriu copilul la gradinita inaintea altora de pe lista sau sa „ia” bacu’ (ca o fi prost, da’ e prostu’ meu), eu care ii zambesc serafic sefului care face o noua potlogarie sau ia o alta decizie cretina, fiindca nu imi are de probleme, eu care am cautionat atata amar de vreme tot felul de scursori, eu care il loc sa ii smulg capul secaturii care ma intreaba „da’ io ce-am la afacerea asta ?” ii spun „lasa sefu’ ca ne intelegem noi, ca doar suntem oameni”, eu care consum cat pot si dau cat cred, eu care am invatat si aplic ori de cate ori am ocazia, intelepciunea populara – „capul plecat – sabia nu-l taie”, „o mana spala pe alta si amandoua fata”, „fa-te frate cu dracu’ pana treci puntea” si alte asemenea mostre de intelepciune care ne-au ajutat sa „dainuim pe aceste meleaguri in ciuda vicisitudinilor” … eu sunt de vina, nu Isarescu, nu inflatia, indiferent de definitia ei.
Nu va rafuiti cu Isarescu, lasati-l pe bocbaseudrea pe locul II, in primul rand luati-ma la suturi pe mine, cetateanul Valentin … maine te vei intalni cu mine – sa te vad cat de „tare” esti, dincolo de teorii, dincolo de definitii.
Sefu, o singura observatie… tehnica, deh!
inflatia reduce deficitu. temporar dar il reduce.
nu il finanteaza cum zici matale. finantat deficit inseamna imprumutat bani din alta parte.
atata, doar!
‘traaitzi! ‘traaitzi!
Iata de ce iubesc internetul!
You can’t do this on paper……
@Valentin: nu „se pierde 1 miliard” prietene. Contrabanda cu ţigări nu produce pagubă directă. Nu „se pierd” bani; atâta doar că nu se produc.
De „pierdut” se pierd atunci când statul cumpără “la licitaţie†(“care vrea mai mult?â€) un Pentium 2 cu 5000 RON, sau când dă 500 milioane de € pe un sait. *Atunci* se pierd bani.
🙂 @shoomi – eu ma „ghidam” dupa mintea romanului obisnuit – daca erau niste bani care ar fi trebuit sa imi intre in buzunar si nu mi-au mai intrat din anumite cauze, s-ar zice ca „am pierdut”.
Nu am avut 1 miliard pe care sa-l fi „praduit” ci nu am primit 1 miliard deci sunt „in pierdere”.
Nu vorbeam despre 1 miliard de euro „virtuali” ci de 1 miliard de euro cat se poate de reali care intra in buzunarele unor penali in loc sa intre un visteria statului.
Cred ca paguba „directa” sau paguba „indirecta” tot paguba este. In cazul asta, tot 1 miliard de euro mai putin in visteria statului, nu-i asa ?
Sau altfel spus, am avea ceva de castigat din eliminarea sau macar diminuarea contrabandei (cu tigari) ?
Dar lasa-ma pe mine, Dex-ul zice ca „a pierde” inseamna si „a nu castiga” … asta am vrut si eu sa zic.