Constantin Nimigean caută cumpărători pentru o ediţie tipărită a revistei foto on-line Love Issue. Revista a apărut până acum exclusiv on-line, 6 numere, dar ar fi frumos să se şi materializeze în print, pentru unumărul 7. Există conceptul, sumarul, există şi un preview de 19 pagini.
Lipsesc, evident, cumpărătorii. E nevoie de 500 pentru a fi acoperite costurile de tipar. Până miercurea trecută se strânseseră ceva mai mult de 200.
Termenul limită este 31 octombrie sfârsitul acestei saptamâni.
O să spuneţi că nu mai e timp. OK. Poate tocmai de-aia merită să riscaţi, pentru că, dacă nu se adună 500 de cumpărători până la termenul limită, banii vor fi returnaţi, necondiţionat. Iar dacă se strâng, primiţi nu doar o revistă foto, ci mai ales dovada palpabilă că un proiect de tip crowd-sourcing poate funcţiona, în sfârşit, şi în România.
Revista costă 30 RON, preț care include LOVE ISSUE #7, transportul gratuit în România şi multe mulţumiri în paginile revistei.
Se poate plăti prin paypal sau prin transfer bancar. Detalii pe site-ul proiectului, aici.
Constantin, îţi ţin pumnii şi sper să iasă.
19 comentarii Adaugă comentariu
O să iasă, Vlad, îți mulțumesc mult!
Termenul se va prelungi până la sfârșitul săptămânii. 🙂
Si eu cred – multumesc, am actualizat termenul.
Iar pizduțe-n fundu’ gol?
Iar sfârcuri gădilate la erecțiune?
Fix asta ne lipsea… pă secția de tipar… îndemnuri la procreație…
nu as fi vrut eu neaparat sa fiu cel ce ridica problema, dar poate imi explica si mie cineva ce fel de revista e cea care se milogeste sa isi gaseasca cititori?
in umila mea opinie, o revista/produs/orice produs de tipar trebuie sa fie un raspuns la o nevoie, la o cerere, să vina cu rezolvari si raspunsuri la preocuparile oamenilor, indiferent daca e vorba de sex, magarul cu os in fund sau orice altceva.
altfel, pentru ce exista? presupunand ca dupa milogeala de acum, se strang cei 3500 euro, sau cat e necesar, luna viitoare cum facem, o luam de la capat? sau ne bazam pe faptul ca oamenii o vor cumpara, satisfacuti de continut?
pentru ca daca ne bazam pe asta, va pot spune fara gres ca ne bazam degeaba, cat timp prin aparitia in online nu a reusit sa isi stimuleze cititorii in a o cumpara. iar acum tot onlineului adresam rugamintea fierbinte de a ne cumpara, deci nu schimbam nimic din target.
tristut.
Arhi, e tristuţ dacă vezi milogeală în ceea ce încearcă Constantin să facă.
nu ca vrei neaparat dar foarte tare iti place s-o faci pe desteptu’,domnu’ asta…arhi.
parerea mea.
Arhi, în primul rând trebuie să știi cât săracă e România în reviste de fotografie care să nu îndemne oamenii să cumpere aparate sau să folosească nu știu ce efecte, ci să suprindă poveștile oamenilor pe care îi fotografiază. Trebuie să mai știi că nici la festivaluri de fotografie din Europa nu prea suntem reprezentați cum se cuvine.
Asta e nevoia pe care mulți n-o știu.
Apoi, nevoia de a merge mai departe cu un proiect. Aici vin cu un exemplu: Ioana Cârlig, fotograf freelancer, a făcut acel proiect extraordinar cu femeile deținute de la Târgșor, i-am făcut lipeala cu un foarte cunoscut blog de fotografie de închisoare și i s-a luat un interviu pe care îl voi publica în această revistă. Având în vedere că revista este deja promisă în câteva țări din întreaga lume și va trece prin câteva mîini importante din domeniu, consider că este o platformă de promovare foarte utilă.
Revista Love Issue nu este neapărat de citit, va avea puțin text și mai multe imagini, va fi o sursă de inspirație, o platformă de promovare a câtorva fotografi români care n-au mai fost publicați și, chiar dacă nu va avea o continuitate, va rămâne ca un fel de expoziție unicat a unor artiști din întreaga lume adunați sub un produs făcut independent. Fără reclamă, fără profit, doar din pasiune pentru fotografie, așa cum este și blogul http://www.oitzarisme.ro, de același autor.
Nu pot spune că sunt eu marele cunoscător într-ale marketingului, dar mai trag cu ochiul pe la supemarketuri. Niciodată nu zici „voi veţi plăti 500 de numere, însă noi tragem 1000 şi treaba noastră ce vom face cu restul„. Poţi, în schimb, să spui că „în urma eforturilor deosebite am reuşit să reducem preţul revistei la 40 de RON. Cei care vor face comanda până la sfîrşitul lunii vor avea o reducere de 25%, adică vor plăti numa` 30 de RON„.
Eu, unul, mă pricep şi la un pic de croitorie dar şi la instalaţii. Dacă nu-mi cos bine chiloţii… numai fundul meu va şti asta. Dar pentru instalaţii chem un amic meseriaş, că e foarte naşpa să faci inundaţie la vecinul de jos.
Părerea mea.
Nu va fi o revistă comercială. Prețul de 30RON este pentru a acoperi costurile de tipar pentru 1000 exemplare. Eu nu îmi iau niciun ban, nu vreau să mă îmbogățesc din revistă, vreau doar să arăt că se poate, să trimit câteva proiecte foto românești cu fotografii lor cu tot în afara țării pentru a fi apreciate și de alții și vreau să cred că poate deveni, în cazul în care-și va găsi resurse pe viitor, o platformă bună de educare și promovare a proiectelor foto făcute în România combinate cu exemple din alte țări.
Domnule Constantin Nimigean.
Toata stima si respectul pentru intitiativa, dar se pare ca nu ati inteles exact ideea. Sa incerc ceva in plus.
Acum cativa ani a trebuit sa-mi cumpar frigider nou. Intr-un loc costa 13 milioane, transportul era inclus in pretul final. In altul costa tot vreo 13 milioane, insa transportul era gratuit!!! In fine, cel mai ieftin costa 12 milioane, fara transport. Cat era transportul? Pai vreun milion… (vorbesc in bani vechi pentru ca e ceva vreme de atunci).
Deci sa radem puternic, zic. 🙂 Unde e diferenta?
Pentru unul ca mine nu este, pentru altii este. (Poate nu este nici pentru dumneavoastra si/sau pentru altii cu capul pe umeri). Vedeti, de-aia fac unii bani gramada cu marketingul; fiindca ambaleaza, scuzati expresia, un rahat in poleiala si il vand pe post de prajitura.
Acum sa zicem ca mergeti la covrigarie, iar covrigul este vreun leu cam peste tot. Vanzatorul va spune: dati-ne doi lei, ca la fiecare covrig cumparat noi luam unul si il dam saracilor. Ete na, acuma serios, va vine sa-l credeti?
Cinstea si corectitudinea nu mai sunt de pret astazi; si mie imi pare rau ca asa merge lumea dar asta este. E nevoie de „floricele„? Pai sa dam publicului „floricele„.
Tocmai de aceea am spus: macar pentru prima iesire in public trebuia apelat la specialisti in marketing. Nu ca mi-ar fi mie prea dragi sau ca ar fi acesta domeniul meu de activitate. De aici si paralela cu instalatorul. Stati linistit, de la o vreme nu prea il mai chem, fiindca i-am „furat„ din meserie. Il chem doar cand imi trebuie scule speciale sau n-am cu cine bea o bere!!! 🙂
Concluzie: greseala majora este in ideea ca oamenii vor plati dublu. Data viitoare sa nu mai faceti asa, ok?
Parerea mea.
Domnule Marian,
Daca proiectul reuseste (si se pare ca va reusi) ma voi ocupa si de strategii de marketing si de ”floricele” pentru parcursul revistei in viitor. Un produs ca frigiderul nu se poate compara cu un produs de nișă cum se vrea Love Issue. Aici ori vrei, ori nu vrei, nu negociezi. Esti interesat de produs, il cumperi.
Si nu inteleg, de unde ideea ca oamenii platesc dublu?
Celelalte exemplare care vor iesi din tipografie vor fi vandute tot la 30 de lei in diverse locuri care vor fi anuntate ulterior.
Love Issue nu se vrea un produs comercial, nu va avea reclama, se va vinde doar persoanelor care sunt interesate de continut. Postarea pe acest blog ma ajuta sa caut oameni interesati de povestea revistei, nu de un produs. Nu ma pricep la marketing, nu stiu trick-uri de marketing, nu ma intereseaza probleme de genul asta. Nu vreau sa ma imbogatesc cu revista asta, vreau doar sa expun, sa educ, sa promovez, sa inaintez, sa duc fotografi români spre locuri unde pot fi vazuti.
Eu ma pricep la fotografi, la proiecte fotografice, la ce se intampla in lumea asta a fotografiei pe Internet. Ma pricep si la design de revista, la socializat cu oameni pe diverse teme si la ascultat povesti. Cam despre asta este si revista. Se pot rasfoi numerele offine aici http://issuu.com/oitzarisme/docs 🙂
Laura Onita, poate gasesti tu un sinonim mai potrivit.
Constantin, privind rece, din exterior, nu se vede decât că tu iubești ce faci și vrei să pui pe hârtie, atât. Cât timp nu există cerere pentru oferta ta, devine doar un moft personal. Nu mi-o lua în nume de rău, apreciez enorm oamenii curajoși, care rastoarna munti pentru a-si atinge scopul.
Eu îi caut pe cei care vor să intre și să vadă mai bine din interior ce se întamplă, din exterior nu se vede chiar totul.
multă răbdare trebuie să ai. Rankin? interesează pe cineva sau mai bine aruncăm cu ceva noroi?
@arhi: si DOR a inceput la fel. Cu diferenta, evident, ca avea in spate oameni de presa care, probabil, se pricep ceva mai bine la editat/tiparit/vandut asa ceva.
@constantin: n-am gasit cat costa expediatul in strainatate ca sa pot face plata. Eu sunt dispusa sa cumpar si versiunea pdf la pretul celei tiparite, pentru inceput : -)
Expediatul nu ar trebui să fie mai scump de 3 EUR, am zis să fie rotund, am completat în textul campaniei. Dacă va costa mai puțin sunt decis să trimit un cadou odată cu coletul iar dacă va fi mai mult este treaba mea. 🙂
Deși am o cerere destul de mare din străinătate, nu știu încă un preț exact pentru că încă nu m-am hotărât la modalitățile de livrare în străinătate tipul plicurilor, etc.
Nu mă pricep la vânzări, eu sunt DTP-ist 8h/zi și tot ce se întâmplă pe Love Issue și Oitzarisme fac din pasiune.
Cei de la Decat o Revista au trimis revista in plastic, bagata in plic normal, prin posta standard. Le-am primit intotdeauna ok.