În baie cu mamaie
După ce cresc şi ajung la înălţimea necesară pentru o utilizare corectă, marea majoritate a exemplarelor de sex masculin din lumea civilizată îşi pierd interesul pentru pisoare. De obicei – şi vă vorbesc din proprie experienţă – o vizită în aceste locuri este o plictiseală, mai scurtă sau mai lungă, în funcţie şi de cantitatea de bere cărată cu vezica până acolo.
Există însă o agenţie de publicitate care se străduieşte să facă mai interesantă viaţa bărbaţilor opriţi în faţa pisoarelor. Agenţia plasează mici reclame la nivelul ochilor, bazându-se pe faptul că, dacă eşti sănătos în partea de jos, n-ai nimic de făcut cu partea de sus cât durează treaba în chestie. Pentru un hipermetrop ca mine, unele dintre reclame sunt mai degrabă periculoase. Dacă-mi atrag atenţia şi vreau să le văd mai bine, am tendinţa să fac un pas în spate – şi exact asta nu-ţi doreşti în anumite situaţii, dacă mă-nţelegeţi.
Uneori, însă, tentaţia e prea puternică, aşa cum mi s-a întâmplat ieri, la pisoarul cu celule fotoelectrice ale unui foarte în vogă restaurant din Bucureşti. Când am ridicat ochii după inevitabila operaţiune de deshăimurare, am remarcat că, de deasupra vasului-ţintă mă privea, direct în ochi (mulţumescu-Ţi, Doamne, măcar atât), o mamaie cu un rânjet pişicher. Mamaia îmi şi făcea un gest cam echivoc, cu degetele rotunjite: să fi fost un zero? Să fi fost o intrare? Poate un „Ooooo” apreciativ? O ciupitură (au!)?
Alături, un text: „Consumă Vitamina C pentru a evita contactarea gripei. Auto Soft nu-ţi vinde vitamine, dar îţi oferă anvelope şi jante” (nu ştiu de ce, dar vitamina C, anvelopele şi jantele erau scrise cu roşu).
Când a pornit apa cu o horcăială de victimă a Titanicului mi-am dat seama că pisoarul cu celulă fotoelectrică funcţionează corect, la fel ca şi sfincterele mele, alarmate de zgomotul subit într-o situaţie în care tind să apreciez, de obicei, serenitatea şi calmul.
Am făcut un pas înainte, mi-am reocupat locul şi am reluat… mă rog, ce era firesc de reluat. M-am gândit la text. Cu ochelarii în buzunar (şi mâinile încă ocupate) nu-l mai puteam vedea, dar mi l-am amintit perfect:
„Serviţi fripturi ca să nu vă mai fie foame. De la Auto Soft cumpăraţi cauciucuri”.
Apoi au apărut îndoielile. Ceva nu era în regulă. Nu carecumva textul suna de fapt aşa? „Când plouă apa e udă. Noi vindem anvelope”. Sau… „Iarna nu-i ca vara iar cauciucurile noastre sunt auto. Soft!” Sau… „Într-o baltă neagră, patru ochi luceşte. Ce să fie oare? Anvelope Soft!”.
A venit şi vremea să trag fermoarul. Am mai citit o dată. Se vede treaba că nu mai am memoria de altădată (şi ce loc mai prost ca pisoarul să-ţi aduci aminte cum trece timpul?) Textul nu era cu fripturi, ci cu Vitamina C, evident! Aţi înţeles? Adică Vitamina C e pentru gripă cum sunt anvelopele pentru maşină, da? Iei vitamina C, nu iei gripă. Iei cauciucuri Auto Soft, nu-ţi iei maşină… Nu. Ce naiba?
Tare de tot, nene copywriterule! Da’ mamaia, dom’le, e mamaia matale? Ai idee pe unde umblă?
Mie îmi place afişul ăla pe care scrie „Give piss a chance!”. Ce-i drept, l-am întâlnit numai prin crâşmele decadente în care ajung. Nu e de restaurant de fiţe, mai mult ca sigur! 😛
Deci şi tu umbli pe la pisoare, draga mea? :-))))
ce-i drept, o tanti în vârstă cu axilele la vedere stabilind dintr-un singur gest un reper dimensional te face să te gândeşti de la ce distanţă o fi fost făcută poza, cât de înaltă e tanti, o fi făcut handbal sau pian (şi-atunci, pana mea, nu se pune) şi altele.
eu unu’ o consider o tanti exclusivistă şi cu prejudecăţi.
Ba pe mine ma ia cu fiori cand o vad pe tanti aia! Si promit ca din cauza ei nun imi voi lua niciodata anvelope ded la AUTO SOFT! 🙁
nu-ti mai supun ca imi place cum scrii ca tind sa ma repet (asta nu-mi place).textul e cam aiurea.sincer, cand eram mai mic si ma credeam talentat imi doream sa ajung intr-o buna zi sa lucrez intr-o mare agentie de publicitate, pe post de copywriter.urmarind cu atentie sute, mii de reclame in limba romana (un fel de limba romana), multe fara nicio treaba cu „limba logica” sau „limba bun simt” am ajus la concluzia ca munca intr-o mare agentie, pe post de copywriter dauneaza grav sanatatii si chiar inteligentei. stiu ca si dintr-una si din cealalta am „cu tzaraita” asa ca am renuntat la visul copilariei.nici macar nu-mi pare rau, mai ales dupa ce vad cate un nou exemplu, de genul celui descris de tine.
evident, era „spun” si nu „supun”.iar textul aiurea e cel din reclama nu textul tau.poate sunt oameni care citesc mai repede si ma trezesc cu admonestari „pe degeaba”.:-)
io cre ca mamaia indica mai degraba diametrul.
ceva care te poate duce cu gandul la pneuri, ca’s rotunde, care’s cauciuce, nu?, care te duc cu gandul la protectie, si revenim la SOFT, auch!, soft! nu e bine, nu e bine, deci inapoi cu gandul la masina din parcare si mai bine, just in case, iti iei niste pneuri moi.. aaa, noi!, si vitamina C care te intareste, basca raceala pentru care se stie ca cel mai bun tratament e aspirina saracului!
dac’o mai exista si alta legatura mie’mi scapa acu!
din pacate, executia printului a fost lamentabila.
PS de ce ai dat pisica? 😛
eu încă mă gândesc: se pune şi unghia?
Auziţi, fraţilor, da’ voi aţi văzut ce păr are mamaie? :-)))))) Că m-am luat cu degetele şi zâmbăreala, dar am scăpat podoaba!
ah, si mai e ceva. soft asta nu’ti VINDE vitamina C dar iti OFERA anvelope… adica moka?
Mamaia e model Neckermann 1984. Pe mine ASTA mă pune pe gânduri :-))
Eu cred ca e reclama mascata la Viagra!
…Pastile… Cauciucuri… Diametru… Zambet satisfacut… Eh, stie mamaia ce stie…
Măi, eu cred că Vlad, cu toate acele detalii nesemnificative îmrăştiate pe aici, prin pagină, a creat doar o diversiune pentru a ne distrage atenţia de la adevărata problemă gravă: De ce are someone mai multe sfinctere? :)))
@ilinca : creca e vorba de circumferinta. daca tinea mijlociul in sus, poate era diametru.
akg: ai dreptate, my bad 🙂
Drăguţă, afişul cu „Give piss….” e plasat, în mod nediscriminatoriu, în ambele toalete! Bine că eşti tu şmecher! 😛
adriana, someone: give piss a chance se zicea la petreceri, in Regie, dupa o anumita cantitate de bere, in early 90’s. bravo lor, ca au furat-o si facut-o slogan… sau nu?
despre babone si copy nu pot comenta; nu gasesc alt mod de ale ridiculiza decat ale tale, someone. sa vezi acum ‘oglinda magica’ – nu e la pisoar, e la chiuveta din ‘anticamera’. e mare, cu rame aurite, rococo. are un spatiu tinta, cel in care iti vezi mecla, iti cresti self-esteemul si te intrebi cat o mai freci prin cafenea. spatiul tinta e inconjurat de niste lcd-uri, mascate de oglinda, care se aprind alternativ si iti prezinta diverse mitocanii. anvelope pline cu vitamina c. vorbeam ieri cu cineva: diferenta dintre lumea noastra si lumea LOR e cea dintre copiii din reclama hochland si orice alta reclama cu copii normali. sau reclama normala cu copii, ca n-au nicio vina, saracii.
Ever met Mito, tipul care a pus pe picioare divizia de publicitate de la Mediapro, acum 16-17 ani?
Din intelepciunea lui Mito citire: reclama nu trebuie sa fie inteligenta sau frumoasa, reclama trebuie sa’ti ramana in minte. Remeber „v’am prins, vrajitoarelor”? Sau „alta viata”?
@cristian: sunt singurel, bing bang…
cam asa? poate pare idiot spotul dar canteculasta cretin a fost folosit cu maxima inteligenta. altfel nu ar fi fost cantat de toti copiii care ies de la scoala si de toti executivii din firma mea in drum spre biroul patronului
nu-i usor sa fii prost cu intentie, inteligenta e obligatorie in procesul asta.
Ma si totusi pe babornitza asta io dupa ce am avzut-o am uitat-o inb secunda urmatoare! Asa ca nu le-a reusit baietilor! 😉
Si sefii fac pipi, nu-i asa? :)) In ciuda subiectului de obicei greu de abordat, interesanta descriere!
adelin, brate moj, am nevoie de o discutie cu tine…
vlad, hai sa bem o bere, intr’una din zilele astea
@ hadean: did I missed something? nu cunosc reclama (icon nedumerit)
Mamaia asta e cam perversa. In sensul ca privirea dumneaei nu este orientata in jos ci direct in ochii clientului de pisoar. O metoda originala de a citi in ochii barbatului placerea „descatusarii”. Wow, mult mai rafinat ca Yokko Ono 😀
Cit privesc vitaminele (sau cauciucurile), pe cine intereseaza??
@cristian:sprite, cantecul de incurajare pentru ratacitii prin padure
„..si sunt ranit, bing bang”
aaaaaaaaaaa, sprite, multinationala, mcamerica, consumerism, nu, nu cunosc, piei, drace!
(glumesc, nu, nu sunt inregimentat in tabara anti~… atata doar ca, asa e, nu, nu stiu reclama!)
ei, mă enervează teribil.cred că pe multă lume dar tinde să devină la fel de popular ca „marmota împacheta ciocolata”.poate îl auzi undeva, la un radio, la un tv sau dacă te rătăceşti prin pădure:-)
dupa cum arata tanti, io as baga mana-n foc ca face plaja la nudisti 😀 si lantzugurile de la gat ajuta la impresia asta.
iar semnul poate e de fapt o tinta 😀
Un billboard cu o imagine identica, dar fara vitamina C in text („felicitari” copywriter-e, daca a existat vreunul pentru ca asta, mai mult ca sigur, e scrisa de un baiat destept din firma care vinde „gume”, daca nu chiar de patron), un astfel de billboard, deci, exista pe la una din iesirile de la Mall Vitan. Intotdeauna m-am intrebat daca pesonajul din imagine e mama patronului, e chiar patroana, sau cine este de fapt? Pentru ca (n-am nimic cu doamna din imagine – sarut mana, doamna si nu mi-o luati in nume de rau pentru ca nu e vina dvs.!), imaginea asta era mai potrivita la o pravalie care vinde cauciucuri second hand sau reshapate. Si, vorba lui „artistu” care a postat un comentariu, rezultatul promovarii este invers: nu voi cumpara cauciucuri de la ei nici daca am pana la toate rotile (inclusiv rezerva)si sunt la 10 metri de magazinul lor.
Asta se intimpla in ultimii ani in Romania: oricine poate fi copywriter profesionist pentru ca e mistocar, orcine poate face grafica publicitara ca un profesionist pentru ca are un calculator, oricine face fotografie artistica pentru ca are o digitala, etc.
Misto ar fi sa apara si chirurgi de genul asta pentru ca au un bisturiu, bucatari pentru ca au o tigaie, aviatori pentru ca au petrecut ore intregi pe simulatoarele de zbor la internet cafe, s.a.m.d.
Astia suntem si de aceea suntem ce suntem (noi ca popor traitor in Romania)
Eu sunt sigur ca e vorba de tehnici subersive de comunicare bazate pe NLP sau alte treburi mai sofisticate. Cat timp voi radeti relaxati de text, mintea voastra lucreaza si creaza asocieri puternice si chiar dependenta. Asa ca sa nu fiti mirati cand ori de cate ori vedeti un text scris cu rosu va treziti ca dati fuga la Auto Soft sa mai cumparati un rand de gume. Sau ca in loc de pastile ati ajuns acasa cu cauciucuri.
Sa nu ziceti ca nu v-am prevenit.
Totusi, o nedumerire ma incearca pe final… de ce Auto SOFT? de ce nu HARD?