Istoria în mici detalii

Despre jurnaliști se spune că sunt cei care scriu prima ciornă a istoriei.* Mi se pare o cugetare foarte potrivită. Unele asemănări sunt inevitabile, și chiar și în diferențe există puncte de tangență. Presa selectează evenimentele mari, istoria reține evenimentele mari. Deși se pretind de obicei obiectivi, nici gazetarilor și nici istoricilor nu prea le iese asta. Istoricii încearcă să înțeleagă trecutul, jurnaliștii, prezentul, și nici unii, nici ceilalți, nu nimeresc întotdeauna. Însă atât ziariștii cât și istoricii sunt pasionați de detaliile care compun un tablou de ansamblu și sunt în stare să cheltuiască timp și energie peste măsură pentru a lămuri amănunte ce le par cu totul irelevante celor din jur.

Dacă ai vreodată ocazia, răsfoiește colecția unui ziar vechi. Vei experimenta o retrăire. Istoria se va redesfășura sub ochii tăi odată cu fiecare pagină răsfoită. Știri pe care ei le credeau atunci dramatice, semnificative, importante, paginate cu titluri de-o șchioapă, însoțite de poze cu valoare de autentificare – “vedeți, am fost acolo, am fost martori!” – evenimente demult uitate, care te fac acum să mijești ochii când încerci să-ți aduci aminte despre ce era vorba, de fapt, așa cum te chinui să-ți amintești ceva, orice, despre necunoscutul care tocmai te-a oprit pe stradă: “Cum, nu mă mai ții minte? Păi am fost colegi de clasă la gimnazială…”

Poți recompune o lume întreagă din articolele unui ziar, dar dacă vrei să înțelegi în detaliu ce preocupa o societate la un moment dat, care erau aspirațiile, îngrijorările, planurile de viitor ale oamenilor, du-te la rubrica de anunțuri: acolo găsești materia brută, sursa primară, informația antropologică nealterată de filtre editoriale, redactare profesionistă, accentuare senzaționalistă. Anunțurile îți spun ce lipsește și ce prisosește pe o piață anume, care-s prețurile adevărate, ele descriu calitatea și vigoarea antreprenoriatului la un moment dat și pot măsura cu precizie gradul de disperare al populației într-o tranziție brutală între două sisteme politice de organizare statală diametral opuse.

Azi (pe 7 iunie, adică), Anunțul Telefonic împlinește 30 de ani. E o performanță în sine. Nu-s multe publicații autohtone cu 30 de ani de apariție neîntreruptă în țara asta, mai ales sub formă tipărită. Ba, chiar, mai mult: din cele 6.900 de companii înființate în 1990, doar 49 mai erau active în 2018, iar dintre acestea 13 nu înregistrau venituri.

Vreți să știți cum au fost aceste trei decenii pentru o publicație în care istoria se scrie-n mici detalii? Iată povestea, aici.

Am primit la redacție alaltăieri, într-un plic sigilat, câteva exemplare din Anunțul Telefonic: primul număr, din 7-14 iunie 1990, un ziar verzuliu de 8 pagini (5 lei); numărul 480, din 5-11 iunie 1995, 16 pagini la 300 de lei; apoi numărul 1063, din 7-8 iunie 2000, 28 de pagini la 3.500 de lei. Viguroasă inflație, nu? În fine, și ultimul număr, 3989, 56 de pagini pentru numai 2 lei – pentru că, da, ziarul tipărit continuă să apară, și încă de trei ori pe săptămână

E un sentiment ciudat să pipăi și să răsfoiești ziare cu un conținut atât de vechi. Sunt obiecte care și-au sfidat destinul – trebuiau să existe doar câteva zile sau chiar mai puțin, apoi să ajungă hârtie de împachetat, în cel mai fericit caz, dar iată-le aici, pe biroul meu, reînviate/retipărite, niște supraviețuitoare cu totul improbabile.

Iar anunțurile din ele… O, Doamne, anunțurile, ce desfătare! Ia să vedem câteva:

Tablou Grigorescu nesemnat. Aveți încredere. tel. 10.32.07

Convenabil televizor color Universum (Germania), nu se aude, dar se vede; tel. 42.49.15

Posed mașină de scris, fac masaje, injecții; tel. 81.21.27

Vând bideu cu baterie nichelată, medicamente pentru nervi. tel . 47. 41. 73

Geacă piele și sterilet. Asigurăm montarea lui; tel. 50.39.03

Tablou peisaj CIOBAN ieșind din pădure, 2000 lei; tel. 42.95.06

Filozofia + etica, de Spinoza, cartofi, ceapă, morcovi, sfeclă roșie; tel. 77.25.16

Ochi de sticlă diferite culori, 1518 lei perechea; telefon 781.17.64

Casă cărămidă 4 camere, hol dependințe, cârciumă în apropiere, Colentina; tel. 655.92.73

Vând vin roșu natural, tensiometru; tel. 647.88.23

Pentru colecționarii de istorie în detalii – și foarte amuzante, pe ici pe colo, un pont: edițiile din 1990, 1995 și 2000 au fost retipărite acum, la aniversarea celor 30 de ani de apariție, și pot fi cumpărate de la chioșcuri.

____________________

*Cugetarea “Journalism is the first rough draft of history” îi este atribuită lui Philip L. Graham, proprietarul și publisherul ziarului Washington Post, deși unele surse indică o origine mult mai veche a conceptului – poftim, dacă e să vorbești despre istorie, izvoarele țâșnesc de unde nici nu te-aștepți.

3 comentarii Adaugă comentariu

  1. Ai dreptate cu…ciornele istoriei. Eu de pildă țin un jurnal început în 1975, când s-a născut fecior-miu. Sunt incredibile senzațiile pe care le poți trăi când îl răsfoiești… Nu-ți vine să crezi că e chiar viața ta acolo (cu toate evenimentele colaterale !)… Cândva am vrut să upgradez Jurnalul, mi-am făcut un abonament la biblioteca universității (Cluj) și am răsfoit presa veche, căutând detalii care mi-ar fi putut scăpa atunci : într-adevăr – din nou aceleași senzații incredibile, de neverosimil, deși AM TRĂIT toate alea…

    Thumb up 2
  2. “First they came for the journalists. We don’t know what happened after that”.

    E motivul pentru care, deși sunt jurnaliști pe care îi disprețuiesc, le voi susține mereu dreptul de a fi mizerabili fără cenzură (propagandiștii în blană de jurnalist sunt o cu totul altă specie…)

    Thumb up 2
  3. Colosale citatele…Aia cu Spinoza & sfecla rosie , priceless :))))))
    Deci, da, exista momente in istorie cand se poate imperechea orice.

    Thumb up 0