Un editor de montaj al unei televiziuni din Bucureşti a murit vineri la amiază în cabina de editare. Avea 29 de ani, doi copii şi două job-uri, unul pentru postul respectiv, altul pentru casa de producţie a unei cunoscute vedete media. Nu bea, nu fuma, nu avea probleme de sănătate care să fi fost cunoscute la locul de muncă.
Tânărul a fost găsit de colegi, prăbuşit peste masa de montaj, în convulsii. Colegii s-au străduit să-l resusciteze făcându-i inclusiv respiraţie gură la gură. Ambulanţa a ajuns în mai puţin de un sfert de oră, iar echipa medicală a constatat decesul după ce a încercat fără succes, la rândul ei, diferite manevre de resuscitare. Întrebat de colegii editorului, medicul a spus că ar putea fi vorba de un edem pulmonar survenit pe fond de epuizare, poate congenital, dar că e nevoie de o autopsie pentru a determina cauza exactă a morţii.
Ulterior, la televiziunea respectivă a venit şi Criminalistica, punând întrebări care au enervat angajaţii. Corpul a fost transportat la IML. Concluziile autopsiei ar putea fi comunicate marţi.
Pe 23 aprilie, s-a împlinit un an de când Raluca Stroescu, auditor la Ernst&Young, a murit subit la vârsta de 31 de ani. Diagnosticul oficial a fost de „fibroză miocardică”, însă colegii ei cred în continuare că motivul adevărat a fost epuizarea la locul de muncă.
Japonezii îi spun karoshi.
23 comentarii Adaugă comentariu
Sau faza terminala a unui „burn-out”:
– http://en.wikipedia.org/wiki/Burnout_(psychology)
– http://www.damaideparte.ro/index.php/sindromul-burnout/511/
Un Paste fericit!
29 de ani, ce tanar era 🙁
de fapt, si raluca la fel.
asta’mi aduce aminte ca zilele trecute ma sms-eam cu cineva care la 1 jumate inca era la munca. eu eram acasa, e drept, dar tot in fara computerului, corectam texte pentru un site.
mai nasol e ca, in ciua orei mici, nu mi s’a parut nimic atat de iesit din comun.. 🙁
Mda 🙁 L-am sunat aseara pe sefu-sau, sa ne radem de revenirea lui Oprescu la alegeri, si cand colo dau de el fiert, negru la voce. „Lasa-ma, ca mi-a murit un om azi”.
Dumnezeu sa-l odihneasca. A ajuns inaintea noastra.
🙁
Paste Fericit
un weekend minunat iti doresc
Sărbători Pascale Fericite!
Prea multa moarte pentru mine in perioada asta… Si oare cati vor mai muri pana se va misca ceva in tot sistemul asta halucinant de munca, atat de halucinant incat te alieneaza si, pana la urma, omoara.
imi pare tare rau:(
aveti grija de voi.
ai grija, ilinca. ai grija, te rog!
sprâncenatul: merge. mai spre vara incepe perioada aia rea, pe la caravana si folk you.
deocamdata astept fanfarele si tarafurile si 7 iunie. si bugetele! 🙂
Hristos a Inviat !
Sarbatori binecuvantate si pline de Lumina !
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe toti cei care ” s-au mutat in stele ” !
respecte,
Sibilla
Sărbători fericite, Vlad !
Chistos a inviat!
cel mai greu lucru este sa admiti ca ai o problema. japonezii se duc la psiholog, ba chiar au incluse sedinte de psihoterapie in asistenta medicala de baza. la noi?!
mai lasati-o incolo de munca, oameni buni, intrerupeti net-ul macar doua zile. sau macar cititi aici http://e-psihoterapie.blogspot.com/2008/04/realitate-sau-fantezie-digital.html, este un pas inainte.
nu asteptati sa vedeti cum mor colegii, taiati cordonul cand bunul simt va spune ca enough is enough.
lui ii este bine acum, acolo unde e, dar cei care-au ramas in urma lui ce fac?!
în prima jumătate a anului 1995, băgam redactare ştiri externe la antena1 (pe vremea când redşef era Ţurlea), de la 10 noaptea la 7 dimineaţa, o noapte din două, după care mergea la rompres, unde făceam acelaşi lucru, zilnic, de la 7:30 la 13:30. după 4 luni de sport extrem, am căzut de pe scaun, la rompres. „mi se rupsese filmul”.
am luat în serios avertismentul şi am renunţat la ambele slujbe, una ucigătoare, alta păguboasă, şi m-am cărat la cealaltă televiziune tare de pe atunci, tele7.
păcat de omul ăla, păcat de copii care au rămas fără tată.
odihnească-se în pace
Trista poveste, pare ireala. Si eu am tot doua job-uri (a doua este tot ca editor pentru o casa de productie) si saptamani in care nu dorm decat vreo 2 ore din cele 24 ale unei zile. Insa din cand in cand imi permit ma opresc pentru o zi sau doua. Am 28, sper sa apuc 60.
M-a socat ce am citit
Oare daca arfi mai multi oameni care sa munceasca asa, ar merge tara asta mai bine?
Si oare nu cumva trebuie sa invatam cat si mai ales CUM sa muncim ca sa nu ajungem la tragedii?
Ia nu-i mai plangeti de mila.
E vina lui ca nu s-a gandit la copiii sai cand si-a luat doua slujbe. E vina familiei si a prieteniilor lui ca nu l-au tras inapoi cand au vazut cat munceste.
Asta e, daca n-a invatat nimic din cazul Ralucai.
G.
Draga domnule sau doamna Geo,
v-a trecut prin cap gandul ca avea doua job-uri pentru ca altfel nu avea cum sa isi intretina cum trebuie cei doi copii? Se pare ca nu.
Un editor de montaj la o televiziune privata avea nevoie de doua slujbe?!
Sigur, daca vroia sa traiasca in vila cu SUV-ul la poarta si rate de 500 de euro pe luna, da, poate atunci avea nevoie de doua slujbe.
G.
socant! dar fiecare trebuie sa stie sa se opreasca, nu?
Geo draga, 500 de euro pe luna poate fi chiria pentru un apartament de doua camere in splendidul Bucuresti plus ratele la masina de spalat. Sa ne spuna Petreanu cat castiga un editor la ei. Banuiala mea e ca nu mai mult de 750 de euro pe luna. SUV? SUrVive mai bine. Stii cam cat costa mancarea, hainele, cadourire, educatia unui singur copil? Ia fa niste calcule si vezi cum iti iese din aia 750 de euro. Daca tot nu intelegi asta e, eu macar am incercat.
DACA ala a murit din cauza burn-out-ului, atunci da, e vina lui
1.ca a facut 2 copii pentru care, ca sa-i creasca, a trebuit sa-si ia 2 slujbe. eu unul deocamdata nu stiu daca mi-as permite sa fac macar 1 copil, si nu pot sa ma plang ca o duc greu …. pur si simplu nu ma simt destul de stabil cel putin din punct de vedere financiar ca sa o fac
2. ca nu a emigrat …. HAHAHAHAHHAAHHA
nu se moare din brun-out!
probabil ca nici acum „expertii” nu au gasit nimic la radiografie!
banuiala mea (lucrez in acelasi domeniu) este ca omul a suferit un soi de accident cerebral (fara neaparat cheag de sange).
de regula se intampla *desi rar* cand temperatura creierului depaseste cu 10 grade temperatura corpului (datorita surmenarii sau a supra-solicitarii functilor nervoase, iar omul are probleme cu transpiratia care sa-i asigure racirea la nivelul craniului.
se intampla rar..insa ptr cei care mai intalnesc astfel de cazuri, in primele secunde de la atac (confulsii)…neaparat un prosop rece in jurul capului…astfel moare.
Eu am suferit de un atac numit sindrom Jackson (asemanator)…datorita surmenarii; are aceleasi sindrom ca o epilepsie dar si atac de cord…insa e vb tot de un soi de supra-incalzirea creierului (ca un procesor) insa la peste 5 grade celsius.
pacat ca nu prea se face educatie medicala…cel putin la servici ptr acordarea primului ajutor. pacat de acel om.
🙁