După multă vreme, l-am auzit din nou vorbind pe preşedintele Klaus Iohannis (într-o conferinţă de presă la Cotroceni). S-a declarat „foarte mulţumit” că a fost votat Codul Fiscal „aproape în unanimitate”. Când îl trântise, tot aproape în unanimitate fusese votat, dar atunci fusese nemulţumit. Ne-a spus că a respins textul în prima variantă pentru că, în opinia lui, măsurile de relaxare fiscală erau „prea multe dintr-o dată”, dar a precizat că după aceea n-a mai zis nimic pentru că „nu am considerat că este treaba mea ca preşedinte să spun ce măsuri trebuie să rămână”. Cu alte cuvinte, şi-a dorit să-i ghicim dorinţele fără să ne spună el care sunt. Aici, latura feminină a dlui Iohannis a fost mai puternică. Unul dntre motivele pe care le-a invocat când a retrimis Parlamentului Codul Fiscal a fost că nu i s-a comunicat impactul noilor prevederi asupra bugetului. Aseară, a spus că, de fapt, cunoştea impactul. Întrebat însă de Mircea Marian care va fi impactul reintroducerii pensiilor speciale, lege pe care a promulgat-o fără îndoieli, preşedintele a evitat răspunsul cu o şmecherie cam bolovănoasă.
Klaus Iohannis pare să facă totul la minima rezistenţă. Întrebat despre votul prin corespondenţă, spune că s-a pronunţat deja, ce rost are să mai insiste? Întrebat despre cererea pe care i-a făcut-o premierului Victor Ponta, să demisioneze, zice că, da, şi-o menţine, dar ridică din umeri – ce să facă mai mult? Ascultându-l pe preşedinte, ai senzaţia că îl cam încurcă funcţia, când vine vorba de exercitarea puterii – partea cu vizitele, casele de protocol, ceremoniile şi pozele este însă ok.
Ca să vorbesc pe limba fostului profesor de fizică de la Sibiu, preşedintele Iohannis este de o suficienţă vecină cu mediocritatea – din păcate, exact când ţara are mai multă nevoie de excelenţă, curaj şi viziune la vârf.
Teoretic, preşedintele României este cel mai influent personaj politic din republică, ales cu peste 6 milioane de voturi, cu vizibilitate unică şi greutate aparte. Toată lumea înţelege asta, mai puţin însuşi preşedintele Iohannis, care nu reuşeşte să se adapteze deloc, deocamdată, la deplasamentul său politic.
(Ilustraţie – Shutterstock)
14 comentarii Adaugă comentariu
Corect, si eu l-am vazut aseara cum a evitat raspunsul legat de pensiile speciale, ma asteptam sa spuna ceva de genul ca stie dar el nu poate memora atatea cifre 🙂 (doar nu o fi profesor de fizica la baza).
In alta ordine de idei sa nu uitam ca acest presedinte este putin altfel fata de maimutoiul dinainte, macar s-a produs o mica schimbare la varf, dar sa nu uitam ca in toata istoria acestui teritoriu noi nu avem produse nationale memomarabile in astfel de pozitii.
Sa speram in continuare ca sunt niste ”baieti destepti” care monitorizeaza parcursul nostru in spatiul european.
Sa nu uitam, totusi, ca l-am ales nu de bun ce stiam ca este, ci doar ca sa nu iasa Ponta. Acum avem pretentii sa fie combativ ca Basescu, doar ca mai domn. Sa zicem mersi ca nu a iesit Ponta si mai incercam si data viitoare, poate gasim ceva mai bun.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu prefer un DNA jucator unui presedinte jucator. Am senzatia ca adevarata revolutie nu a avut loc in decembrie 1989, ci a pornit acum 3 ani, odata cu arestarea fiului iubit al poporului Adrian Nastase. In conditiile actuale, chiar nu mai prea conteaza (non-)prestatia presedintelui.
pai atunci, nu mai bine se renunta la functia de presedinte? intreb si eu… mai o economie la buget, mai multe locuri libere in turismul international
La cum arata clasa politica actuala, ar trebui sa se renunte la Guvern, Parlament, primarii si consilii judetene, iar tara ar merge la fel. Presedintele actual al Romaniei isi face foarte bine treaba in limitele constitutionale. Problema e ca noi ne-am obisnuit cu presedinti care prea des si prea flagrant ieseau din limitele Constitutiei.
ti-as da dreptate daca as stii ca este doar lehamite in ceea ce spui. din pacate, clasa politica este exact ceea ce cu totii am creat, cautionand peste ani toate blestematiile acestora si continuand sa ii votam. mi-as dori din tot sufletul ca o runda de alegeri sa se incheie cu un procent naucitor de voturi auto-anulate, ma tem ca este singura cale ca regnul politic sa fie amendat serios.
in ceea ce priveste presedintele, aici nu pot fi de acord. intre ceea ce a promis si ceea ce ofera de la inscaunare, distanta este imensa. dreptu-i ca nici nu a avut cand, venind din concediu ca sa plece in vacanta. iar cand s-a auto-vizitat la cotroceni sa isi faca bagajele pentru vacanta, tema a fost prima doamna.
zau ca ar merita ceva mai mult tara asta!
Timpul isi va lasa amprenta. K.I aduce macar o schimbare de imagine si procedeaza corect atunci cand nu provoaca instabilitate. Restul se vor tria la alegeri.
😀 Opinii prea politicoase legate de preș.
Oricum era de așteptat să fie așa cum îl percepem azi, o schimbare la Santa Klaus ar părea stridentă, țipătoare și falsă în mod grosolan.
Pe mine mă amuză momentele când Ponta uită că nu mai e marinarul la Cotroceni și bagă bățul prin gard încercând zadarnic să stârnească ceva…
Iar pentru cei nostalgici după timpurile și felul în care Băse avea vorba mereu la el, ”maestrul” Jack – când nu e la biblioteca Academiei, scrie zilnic despre cum ar trebui să fie Iohannis de zici că acesta e mai activ și mai jucător decât fostul președinte jucător. Ceva de speriat, parol monșer! 🙂
Pana la urma judecam omul dupa eficienta. Oricat de savuroase erau uneori conferintele zilnice ale fostul presededinte cred ca aveau mai degraba efect de bumerang, pur si simplu alimenta cu munitie Antena3.
Problema cu Iohannis e ca nu prea stim ce face de fapt. Are un plan pe care il executa mai lent si ticait sau savureaza functia si atat? Mai vedem.
Dintr-un profesoras de fizica mediocru nu poti face un presedinte care sa lase urme in istorie.Este o caciula prea mare pentru Johanis.
E usor sa punem etichete. Ce inseamna mediocru? L-ai testat mataluta si nu stie fizica, sau nu stie pedagogie? Bine ca a reusit Reagan, un actoras mediocru, sa fie un presedinte bun.
Hei! Mai multa încredere! Președintele fără poporul care sa il recunoască, nu e președinte… Președintele care nu răspunde nevoilor poporului, nu e din popor. Ce sa zicem? Asteptam stabilitate si masuri reale, cadru de care avem nevoie sa putem sa ne facem treaba bine ca sefi, angajati, parinti etc…
Pentru ca am reținut atat, și il sustin pe președintele pe care l-am ales: Incepand cu președintele, fiecare trebuie sa își facă bine treaba acolo unde este pus. Aceasta este România Lucrului Bine Făcut. No, a sunat bine. Sa avem puțină răbdare si disponibilitate sa facem partea noastră…
Mamă…ce de-a lozinci frumoase! 😉
Eu zic ca ar trebui sa-i mai dam o sansa, a preluat tara la nivelul cel mai jos a acesteia din ultimii, datorita conducerii care a fost timp de 10 ani. Nu se pot face miracole peste noapte!