Liderii ARD faţă cu bloggerii; de la „numeral la carnaţia metaforei”

În mica sală de conferinţe din sediul ARD, vreo 15 bloggeri stau faţă-n faţă cu liderii opoziţiei.

De-o parte, Piticu, trăgând rafale nesfârşite cu un Canon indestructibil; Subiectiv, care mitraliază tastatura laptopului, în ciuda degetului mic pus în ghips, aşa, supra-dimensionat, ca-n desene animate; Arhi, în prima linie, concentrat pe un smartphone; Şuţu şi Bădoiu, la perete, cuminţi şi cam sceptici; şi încă alţi câţiva, mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Risipiţi printre ei, cam neaşteptat, fostul ministru de finanţe, Gheorghe Pogea, expertul în fiscalitate Gabriel Biriş, statisticianul Cristian Stănică. Nu ştii dacă vor să pară populari sau doar n-au mai avut loc în faţă, unde s-au aşezat gazdele întâlnirii.

Aici este, mai întâi, Traian Ungureanu, larg împachetat într-o cămaşă roz şifonată şi în nişte pantaloni kaki fără formă, marcaţi de o pată suspectă de umezeală chiar pe şliţ. Apoi, Aurelian Pavelescu, preşedintele cu alúră de mangustă al PNŢCD; Vasile Blaga, frânt de oboseală, cu fălcile de un roşu strălucitor; Mihail Neamţu, care pare micul elev Ştie Tot ce-ar vrea să spună întruna ceva; la margine, Adriean Videanu, despre care Blaga a declarat mai devreme, pentru Hotnews, că e luat în calcul pentru un potenţial post de prim ministru, (în cazul deosebit de optimist în care ar fi vorba de aşa ceva la ARD după 9 decembrie), singurul proaspăt, perfect pieptănat, bărbierit rozaliu, minus unu, zâmbind alb-strălucitor şi râzând politicos spre on-lineri.

On-linerii, aflăm de la Mihail Neamţu, au o răspundere anume în această ţară în care, după cum ne anunţă Aurelian Pavelescu, patru cincimi din media au construit o conspiraţie a calomniei şi insultei împotriva ARD: on-linerii, deci, trebuie să facă trecerea „de la numeral la carnaţia metaforei”, orice-ar însemna asta, atâta vreme cât ajută ARD să spargă izolarea. Bloggerii nu par tocmai lămuriţi, dar Adriean Videanu are un flip-chart şi o cariocă pentru a explica numeralul.

ARD promite scăderea cotei unice de impozitare de la 16 la 12 la sută, începând cu 1 ianuarie 2013. ARD mai promite şi creşterea salariului minim pe economie de la 700 la 850 de lei de la 1 ianuarie 2013 şi la 1.000 de lei începând cu 1 ianuarie 2015. ARD mai promite şi scăderea CAS la angajator de la 44% la 39% începând cu 1 ianuarie 2015. ARD declară că din simulările economice făcute cu aceste cifre rezultă o creştere economică de 3,6% în 2013, 4,1% în 2014, 4,8% în 2015 şi 5,0% în 2016.

Din sală plesneşte singura întrebare de bun simţ posibilă: de ce v-am crede? Se ţin discursuri ca răspuns, se argumentează prolix, împleticit. TRU intervine, dirijoral – deci, întrebarea, de ce să ne creadă? – apoi face un gest larg, de invitaţie, către lideri, poftiţi, ca la media-training, doar am repetat răspunsul ăsta de o mie de ori, e singura întrebare la care aveţi, de fapt, de răspuns.

„Pentru că noi n-am pus niciodată în discuţie statul de drept”, răsuflă, în sfârşit, Vasile Blaga. Bloggerii nu sunt impresionaţi. Se revine la tema ostilităţii mediei faţă de PDL. Aveţi o opţiune fermă pentru prim-ministrul ARD? Nu, spune Blaga, anulând ştirea de la Hotnews. De ce? Pentru că nu vrem să-l expunem tirului presei ostile, care domină actualitatea. De ce nu vă faceţi propria televiziune? întreabă o bloggeriţă care s-a declarat mai devreme „de dreapta”, fără a mai preciza dacă are şi carnet de partid. Pentru că nu merge, explică Blaga, presa de partid nu merge. „Acum vreo 3 ani, a venit Macovei la noi cu propunerea să facem o televiziune de partid. I-am spus bine, fă modelul financiar, şi a plecat şi nu s-a mai întors”, spune Blaga, care şi repetă, la cerere, pentru că nu fusese prea clar la început. Mici nedumeriri în sală. Blaga nu-şi mai aduce aminte altele, doar că Macovei nu mai era ministru în momentul discuţiei.

Adriean Videanu profită de confuzie şi se retrage, lăsând flip-chartul în urmă, pe care a mai scris o cifră: 25.000 de locuri de muncă nou-create doar ca efect direct al reducerii cotei de la 16% la 12%. Cât costă reducerea asta? „0,5% din PIB, 3,1 miliarde de lei”, răspunde Gheorghe Pogea, întors spre bloggeri peste spătarul scaunului, bani care se recuperează din creşterea consumului, din creşterea salariului minim (şi a impozitelor aferente) şi din relansarea creşterii economice.

Apare şi MRU, se aşează pe locul lui Videanu, îşi cere scuze cu un aer cam vexat, destul de inutil, „vin de la ore, nu le-am ratat niciodată până acum, nu voiam să încep în seara asta”. Poate că ar trebui să ne simţim vinovaţi, dar nu prea înțelegem de ce. Alege să răspundă la o declinare a întrebării „de ce să vă credem?”, explică de ce nu au fost aplicate măsurile din programul de guvernare al ARD atunci când partidele din ARD aveau puterea, deci şi capacitatea de a impune schimbări. MRU spune că sunt două răspunsuri posibile, cel scurt şi cel enorm, după care vorbeşte neîntrerupt un sfert de oră; nimeni nu ştie dacă acesta era răspunsul scurt sau cel enorm.

Care este obiectivul electoral minim al ARD? 30%, spune automat Vasile Blaga. Nu, care este limita sub care vă daţi demisiile? Blaga începe negocierea: trebuie să luăm în calcul şi de la cât am preluat partidele, nu e aşa simplu. Bine, atunci altfel: 20% e un dezastru? Mică ezitare. „Da”, admite Blaga. Pavelescu se uită urât la mine.

În mica sală de conferinţe din sediul ARD încep să se arunce priviri discrete spre ceasuri. E cald, e târziu, a fost o zi lungă pentru toată lumea. Liderii ARD își arată oboseala, şi e abia a doua zi de campanie electorală, după lansarea de luni a candidaţilor, la Operă, cu un eveniment „care a costat sub 20.000 de euro” – iată cum, în sfârşit, modestia a redevenit virtute la PDL, păcat că abia în opoziţie. Urmează o lună de alergătură cumplită şi, la sfârşit, după toate estimările, prea puţine şanse de salvare. Se discută despre charismă şi despre starea de spirit în victoriile electorale. Ce a câştigat în 2004, cota unică sau starea de spirit? Amândouă, spune cineva dinspre politicieni, dar toată lumea ştie răspunsul: au câştigat starea de spirit şi charisma, şi exact asta lipseşte acum Alianţei, care face o campanie corectă, tehnică şi totalmente formală, când ar avea nevoie de un comportament disruptiv, de o surpriză, de o manevră neaşteptată. Continuând în felul acesta, ARD va rămâne doar opoziţia şi nimic mai mult, şi e mult prea devreme pentru opoziţie să revină la putere – nu de alta, dar abia a părăsit-o de 6 luni; termenul firesc este de minimum 4 ani.

Întâlnirea se încheie. Pe ultima sută de metri, TRU anunţă o ştire: în comisia de muncă a Parlamentului European s-a votat acordarea a 3 milioane de euro drept compensaţii muncitorilor de la Jucu, lăsaţi baltă de Nokia anul trecut. Dacă liderii ARD sunt cumva entuziasmaţi de veste, n-o arată.