Mi-am luat asistent financiar

Primul card bancar l-am primit pe la începutul anilor 2000. Un card de debit, firește, o bucată de plastic care înlocuia plicul cu salariul și fluturașul aferent pe care le ridicam lunar de la Financiar. Doamnele de aici priveau cu multă suspiciune noul sistem: un timp, a trebuit să mergem cu toții la semnat “de primire”, ca să “luăm la cunoștință” că firma ne virase salariile, de-acu’ era treaba băncii să se țină de cuvânt, ele se spălaseră pe mâini. La rândul ei, șefa de la personal ne-a trimis o circulară prin care ne recomanda insistent să scoatem salariul întreg de la bancomat, că nu se știe, și, în orice caz, să cerem și să păstrăm chitanțele pentru toate operațiunile cu cardul, ca să avem probe la procesele care, cu siguranță, urmau să apară.

Până la urmă, a fost un proces, dar de învățare, pentru toți, cu lecții destul de usturătoare pe alocuri. Eu le-am primit pe-ale mele:

  • Prima dată când am folosit cardul l-am și blocat, tastând același PIN greșit de trei ori la rând (eram convins că nu înțelege bancomatul corect, de fapt). Mi-a căzut fața când aparatul mi-a și reținut cardul, la a treia eroare – nu-mi imaginasem că așa ceva e posibil.
  • Am descoperit pe pielea mea că fiecare card are câte un termen de expirare. Eram într-o excursie în străinătate și, în consecință, n-am avut cu ce să plătesc o cazare. Noroc cu prietenii.
  • M-a usturat rău când am ignorat un termen de plată de pe-un card de credit. N-am mai pățit-o de-atunci.
  • M-a costat câteva sute de lei să-nvăț că, atunci când scoți bani de la bancomat, e bine să fii atent doar la asta, nu la alte prostii – concentrat pe convorbirea mea telefonică, am plecat fără să mai iau banii din fantă. Ar fi trebuit să fac o sesizare la poliție pentru identificarea celui care găsise banii, dar mi-am acceptat costul prostiei.
  • Am devenit fanul îndârjit al ideii de card bancar abia atunci când mi-a fost clonat unul (și singurul, deocamdată). Eram în studio, la Deșteptarea, când m-a sunat banca – “domnu’ Petreanu, sunteți cumva la Macy’s, în Houston, Texas, și tocmai ați făcut cumpărături de 1000 de dolari?” Am primit toți banii înapoi în câteva săptămâni și am înțeles că, dacă mi-ar fi fost furat portofelul, nu cardul, n-aș mai fi văzut nicio para chioară înapoi.

Am acum multiple conturi și carduri – la 3 bănci și 2 fintech-uri. Cel mai vechi cont, cel de firmă, e la BCR: tocmai a-mplinit 17 ani. Viața și relația cu banca erau foarte diferite acum 17 ani. În primul rând, banca îți pretindea mult mai mult din timpul tău și voia să te vadă mereu prin sediile sale. Dacă adun timpul petrecut pe la ghișeele băncii, cred că se strâng zile. Și era și multă hârțogăraie, n-aveai cum evita hârțogăraia, făcea parte din însăși ideea de bancă. Munți de hârtii. Primul ordin de plată l-am completat când aveam vreo 14 ani, la un CEC d epe Dorobanți, unde-mi deschisese tata un carnet de economii, și-am tot continuat să scriu pe formularele alea, ani la rând, la fiecare vizită pe la vreo bancă. 30 de ani mai târziu, tot OP-uri completam pentru orice operațiune, doar că trecusem de la toc, cerneală și călimară la pix și hârtie autocopiantă. Dintr-un anumit punct de vedere, era un regres: petele de pastă de pix sunt mult mai păcătoase decât cele de cerneală. Rămăsese la fel, însă, coada la care trebuia să stai ca să-nmânezi OP-ul pentru ștampilare. Doamnele de la ghișee erau experte în mânuirea ștampilelor, știau să manevreze două deodată cu aceeași mână, una cu data, alta cu rezoluția, șglank-șglank! Fără ștampilele alea nimic nu se mișca. Nu era vina băncilor – așa erau procedurile legale, astea erau limitele tehnologiei.

Lucrurile s-au schimbat dramatic. Nu demult mi-am deschis un cont George – din livingul meu, răsturnat pe canapea, cu laptopul în brațe, spre nemulțumirea motanului gelos. Totul online, cu videocall pentru verificarea identității, în câteva minute am fost gata. Mă rog, George nu este doar un cont, ci un asistent bancar virtual, un univers întreg de opțiuni financiar-bancare pe care ți-l poți configura după plac, în limite destul de largi. Prima extraopțiune pe care mi-am adăugat-o a fost “Plus în Cont”, care-ți înapoiază efectiv bani în cont pentru tranzacții făcute la zeci de comercianți – deci nu puncte sau bonusuri sau reduceri ulterioare, ci lei solizi (cât de cât) pe care-i primeșt direct în cont. Se strâng sume frumușele.

Mi-am mai adăugat aplicații de analiză a cheltuielilor (Asistentul Financiar, Snapshot) – aveam câteva cumpărate pe telefon, dar aici toate sunt gratis și totul se întâmplă automat, pentru că George vede, firește, ce încasezi și ce cheltuiești, și atribuie categoriilor respective toate mișcările de fonduri: știe când cheltuiești la Carrefour, Mega sau Metro, când cumperi de la eMag sau când plătești la un restaurant (mai rar, în ultimul timp), când cumperi benzină ( la fel de des) și îți construiește apoi grafice interactive, ca să înțelegi cum se structurează bugetul tău lunar. Și, cu asta, am descoperit că dau de 10 ori mai mulți bani pe mâncare decât pe benzină, de pildă, sau că în ultimele 5 luni 7% din banii cheltuiți de mine s-au dus pe cumpărături on-line, sau că media cheltuielilor zilnice e surprinzător de mare, așa că trebuie să pun frână.

Altă aplicație pe care nu mă pot hotărî, deocamdată, dacă o iubesc sau o urăsc, este Buget’n’Control, care-mi permite să stabilesc limite de cheltuială pe anumite domenii – Alimentație, Cumpărături online, Combustibili etc, și care e un instrument foarte util de disciplinare, atunci când ai tendința să derapezi pe portofel.

Mai sunt și alte extraopțiuni, cum se numesc ele în universul George: posibilitatea de a-ți amâna ratele, deschideri de conturi sau stabilirea unor sume pentru economisit, în fine, varietatea ofertelor e destul de mare iar experiența de utilizator este, cum ziceam, foarte personalizabilă.

O mică paranteză aici, pentru pasionații de fapt divers. Pe mine m-a intrigat și numele – de unde până unde George?

Aici e o poveste interesantă, și câteva detalii sunt date chiar pe site-ul BCR, cu destulă zgârcenie: “George a fost denumit dupa primul pilot automat din aviatie, inventat in urma cu 100 de ani de catre americanul Lawrence Sperry. “Let George do it!” avea sa devina, in curand, expresia increderii ca tehnologia iti poate face viata mai usoara si mai buna. Asemenea unui pilot automat, George, primul banking inteligent© din Romania, te ajuta sa-ti controlezi viata financiara ca un zbor lin: simplu, personal si inteligent.”

Da, dar poate nu.

Lawrence Sperry, inventatorul pilotului automat în aviație, pe care l-ar fi botezat “George”.

Dacă te roade curiozitatea și sapi ceva mai adânc, afli că Sperry a inventat într-adevăr, în 1912 (la 9 ani după primul zbor al fraților Wright, imaginați-vă asta) un “dispozitiv giroscopic pentru stabilizare automată”, care ar fi putut fi abreviat “GEORGE”, de la “Gyro (e) Operated (r) Guidance Equipment”, așa cum “RADAR” este un acronim de la RAdio Detection And Ranging (detalii, aici).

Sperry a fost un inventator prolific, cu peste 400 de patente înregistrate, dar expresia “Let George Do It” se prea poate să nu-i aparțină lui, de fapt, ci lui Ludovic al XII-lea, care avea atâta încredere într-unul dintre miniștrii lui, cardinalul Georges d’Amboise, încât îi lăsa acestuia sarcina de a rezolva orice problemă mai încâlcită (am găsit și un citat, din 1498 – “Il (Louis XII) avoit une telle confiance en lui que, dans les circonstances embarrassantes, sa solution ordinaire aux difficultés qu’on lui présentoit, étoit, laissez faire à Georges, et il se tranquillisoit sur l’événement. Cette sécurité a été souvent funeste.” Expresia ar fi devenit destul de comună în Franța, până prin sec. XIX, când s-a stins, încetul cu încetul, dar a apărut cumva, în traducere, în engleza vorbită peste Ocean, sub forma “Let George do it”, cu același sens: lasă-l pe altul mai priceput să se ocupe și să rezolve problema. Unele interpretări sugerează că expresia americană ar fi fost, de fapt, inspirată de numele generic dat hamalilor de pe liniile feroviare, “George”, de la care se aștepta să poată căra orice (aici, o sursă pentru o lectură interesantă pe acest subiect).

Una peste alta, trebuie să mărturisesc că, deși sunt o fire în general curioasă, e pentru prima dată când un produs bancar mă împinge la asemenea investigații. Am mai învățat ceva.

George, “primul banking inteligent”, pare a fi un produs de mare succes al BCR. Acum două săptămâni am participat la un TechXpert Hub online unde mi-am notat următoarele informații:

  • În primul trimestru al acestui an, George avea 820.000 de utilizatori activi, adică dublu față de aceeași perioadă din 2019.
  • Numărul tranzacțiilor prin George a crescut cu 150% în primele trei luni din 2020 față de perioada similară a anului trecut.
  • George numără acum peste 100.000 de carduri deschise 100% online și peste 200.000 de carduri înrolate în portofelele digitale (adică Google Pay și Apple Pay).
  • Peste 9.000 de credite de consum au fost acordate, de la începutul anului, direct prin intermediul George, ceea ce reprezintă mai mult de un sfert din numărul total de noi credite de consum acordate de BCR.
  • Au fost activate opțiuni suplimentare: clienții pot primi notificări gratuite, fără limită de sumă, direct din George, prin push notifications; a devenit posibilă plata recurentă atât în sumă fixă cât și variabilă; a început extinerea serviciilor de plăți instant; curând, clienții George vor beneficia de opțiunea de a vizualiza în aplicația George conturile pe care le au deshise la alte banci (funcționalitatea George Multibanking este deocamdată în faza de testare).

În fine, BCR promite că în lunile următoare va deschide experiența George și pentru clienți persoane juridice sau PFA – deocamdată, George e doar pentru persoane fizice. Această extindere a serviciilor, când va fi pusă în practică, va reprezenta pentru mine un motiv foarte solid de a-mi închide conturile la alte bănci – în fond, ar fi o reducere de costuri și posibilitatea de a-mi urmări cu precizie mult mai bună încasările și cheltuielile.

26 comentarii Adaugă comentariu

  1. Foarte tare! Transilvania are oare ceva asemanator?

    Thumb up 0
  2. Frumoasă povestea asta!
    Hai să-ți spun și eu una tot cu BCR-ul.

    Fi’miu, elev de gimnaziu, primește bursa într-un cont la BCR. E bursa lui și nu se atinge nimeni de ea, nici chiar el. Banii se adună acolo, puțin cîte puțin. Nu s-au făcut niciodată retrageri din contul respectiv.
    Bine’nțeles că acel cont are un card de debit. Card pe care BCR-ul n-a vrut să-l re-înnoiască decît contra-cost – nu mult, vreo trei’j de lei, da’i vorba de principiu, nu de sumă – pe motiv că… nu s-au făcut niciodată retrageri cu acel card!

    E frumoasă și povestea mea, despre același BCR. Ți-am spus-o doar așa, în caz că-l mai vezi pe George…

    Thumb up 12
    • Nu ne știm, nu suntem prieteni, dar poate accepți niște sfaturi:
      1) schimbă banca. Îți ia puțin efort și timp, iar pt psihicul tău e mai util decât să ai frustrări; în plus îi mai oferi puștiului o experiență la un alt birou
      2) să nu uităm să îi învățăm pe copii că banii se pot folosi și la alte lucruri decât la economii. Să nu ne nemțălim cu toții de mici, zic

      Și felicitări kidului că învață bine!

      Thumb up 0
    • @cezar
      Nu stiu daca sfatul cu schimbat banca e util, cred ca la aproape orice banca ai fi patit la fel, diferea poate cuantumul comisionului.
      Nu vreau sa apar bancile, dimpotriva, dar de la criza din 2008 – 2009 au inceput sa nu mai considere ca depozitele pot fi un instrument de economisire. Nu-ti mai dau tie dobanda real pozitiva ca sa investeasca ei, riscul investitiei fiind doar al lor.
      O idee ar fi ca, daca tot consideri ca banii sun ai fiului tau si daca tot incepe vacanta, sa-l sfatuiesti sa faca putina educatie financiara si sa decida el in ce fel doreste sa faca economisirea. Pentru asta char BCR (ca tot e vorba de ei) a lansat de multa vreme un program “Scoala de bani”. Si mai poate sa caute cu Google ‘Educatie financiara’ – poate gaseste alte astfel de programa. O astfel de educatie ii va fi utila in viata.

      Thumb up 0
    • @Pricinosu’
      Din cate se înțelege nu este vorba de un depozit ci de un cont curent la care este atașat un card de debit. Problema băncii nu este că acei bani nu sunt investiți ci faptul că nu sunt cheltuiți. Oarecum absurd dacă te gândești că este vorba despre o instituție financiară care teoretic folosește acei bani în credite sau investiții pentru a face profit. Motiv pentru care trebuie aleasă o bancă adevărată în locul unei bănci ce nu se comportă ca o bancă, sau o altă variantă în care sumele să fie capitalizate.
      La gimnaziu este puțin cam devreme pentru educație financiară, dar la un moment dat instruirea în acest domeniu poate aduce schimbări semnificative în modul de a-ți gestiona resursele.
      Fără a avea pretenția de da sfaturi menționez că, printre altele există și produse financiare care acoperă, partea de economisire, cea de investiții precum și cea de risc.

      Thumb up 0
    • @Plain Sight
      consider ca, daca un numar cat mai mare de tineri are cunostinte de baza in domeniul financiar, e mai bine pentru noi toti.
      Multumesc penrtu ca ma sustii in aceasta idee.

      Thumb up 0
    • @curly, @Pricinosu’
      Vă mulțumesc pentru sfaturi.
      De schimbat banca, aș fi schimbat-o de la bun început (avusesem deja niscaiva experiențe mai puțin plăcute cu oareș’ce credite la BCR) da’ acolo „ne-a zis școala” să deschidem cont. Știm cu toții că școala nu ia decizii de felul ăsta, de capu’ ei, așa că undeva – prin inspectoratul școlar sau prin primăria de sector (doi) – o fi existat ‘fo minte luminată (poate chiar de către BCR). În concluzie, n-am avut de ales.
      Referitor la educația financiară… poate e prea devreme. Pînă una-alta, pentru vara asta „s-au aliniat astrele” și, pe perioada vacanței, va desfășura o activitate lucrativă adaptată vîrstei și răsplătită… după același algoritm. :-)

      Thumb up 0
    • @cezar
      E posibil sa fie cum zici tu, ca la scoala a fost vreun ‘luminator’ de la primarie, dar e posibil si altceva: contabilei de la scoala nu-i convine sa trimita ‘scrisorele’ la 7000 de banci, a apucat sa colaboreze cu BCR in cazul a n-spe elevi/parinti si i-a ‘rugat frumos’ pe d-nii profesori sa va recomande BCR.

      Thumb up 0
  3. La Banca Transilvania e Livia

    Thumb up 0
  4. Am si eu “George” desi lucrez la o alta banca :D
    Este intr-adevar foarte util si intuitiv.

    Thumb up 0
  5. Așa târziu l-ai descoperit? Ori nu am văzut eu
    Publicitate. Acum vreo doi ani ma convins o doamnă la un ghișeu și de atunci am terminat cu vizita la ghișeu. Mare dreptate a avut. Tot de vreo 17 ani sunt și eu clientul băncii.

    Thumb up 1
  6. Buna ziua Vlad,
    Stranie coincidenta acest advertorial imediat dupa ‘Pretul tehnologiei? Prostia’.
    Citez din articol ‘curând, clienții George vor beneficia de opțiunea de a vizualiza în aplicația George conturile pe care le au deshise la alte banci’. Ar trebui sa fie si un avertisment aici. Bine, vrei sa administrezi conturile de la alte banci cu George, dar accepti sa stie BCR toate tranzactiile pe care le faci in acele conturi? S nu ma refer strict la tine, ci la toti cei care citesc acest blog.
    Ca de fapt aici e ‘buba’ cu ‘tehnologia si prostia’. Din comoditate dam ‘ACCEPT’ la tot felul de instalari de aplicatii, fara sa ne mai intrebam ce se ascunde in spatele acestui ‘ACCEPT’! Tot din cauza asta au si asa mare succes teoriile conspirationiste. ‘Pai cum, daca telefonu’ stie pe unde am umblat eu (macar prin ce antene GSM am trecut) de ce sa nu cred ca tehnologia 5G imi implanteaza un CIP in frunte?’
    Povestesti in articol ca ti s-a clonat card-ul; sunt convins ca asta s-a intamplat din cauza unei neglijente sau unei indiscretii a ta sau a cuiva apropiat. Sunt convins, de exedmplu, ca s-a intamplat de mai multe ori sa accesezi home_banking-ul de pe acelas smartphone pe care primesti SMS cu codul de siguranta, fara sa realizezi ca parolele pt banca nu au ce sa caute pe acelas dispozitiv, ca asta ar putea fi o vulnerabilitate. Acum cateva luni ai avut mai multe advertoriale cu Bit_Defender, scriai ca unul dintre cei de acolo iti este prieten. Poate nu ar fi lipsit de interes sa vorbiti odata despre ce se ascunde in spatele tutturor ACCEPT-urilor pe care le-ai dat la descarcarea diverselor aplicatii. Antivirusurile si firewall-urile nu te pot apara de niste atacuri noi, pe care n-au apucat sa le afle, care nu au intrat inca in bazele lor de date.
    Tehnologia ne poate face mai prosti sau mai destepti, alegerea (sau comoditatea) ne apartine.

    Thumb up 1
    • Nu, cardul a fost clonat cand nu erau carduri securizate cu chip, probabil la o tranzactie intr-un magazin. Tranzactiile prin internet banking sunt supercriptate si au factor dublu de autentificare, e mult mai dificila frauda in acest caz, ar trebui clonat mai intai sim-ul de telefon si adresa de mail.

      Cat despre multibanking, nu vad nicio problema.

    • @ Pricinosu: ai ratat esențialul la exemplul dat de Vlad: fiindcă a folosit card și nu cash, mia aia de dolari nu a fost pierdută

      Thumb up 0
    • @curly
      Chestiunea cu mia de dolari a fost doar un exemplu de promovare pt plata cu card.
      Vlad fiind in Bucuresti, cel care a folosit card-ul in Texas nu prea avea cum sa-i fure banii!
      @Vlad
      La POS in magazine e cam greu sa atasezi dispozitive de clonare fara sa fii observat, mai curand s-a intamplat tot la un bancomat, ca si cu banii nerecuperati.

      Thumb up 0
    • Nu stiu unde a fost clonat cardul, dar Curly a observat corect, cand ti se fura banii de pe card, ai toate sansele sa-i recuperezi, in timp ce dava ti se fura portofelul poti fi aproape sigur ca nu-l mai vezi niciodata inapoi.

    • Avantajele cardului sunt evidente, dar portofelul nu poate fi clonat.
      Dacă se fură portofelul, atunci mai discutăm și ce se poate întâmpla cu cardurile.
      https://youtu.be/hqKafI7Amd8

      Thumb up 0
    • Eu zic ca furtul portofelului e clonarea suprema :))

    • @Vlad
      Sa inteleg ca, daca nu ar exista card-uri, ai merge la serviciu cu portofelu’ burdust cu 1000 dolari?
      Ca din articol (‘Eram în studio, la Deșteptarea, când m-a sunat banca’) si din comentarii asa se deduce!

      Thumb up 0
    • Nu, i-as tine sub saltea, ar fi mult mai sigur 😜

    • @Plain Sight
      Cred ca te straduiesti degeaba sa-i explici vulnerabilitatile carc-ului.
      Vlad inca nu a inteles ca daca folosesti acelas dispozitiv pentru a te conecta la home_bank si pentru a primi sms-ul de control, practic scurtcircuitezi factorul dublu de autentificare.

      Thumb up 0
    • @Vlad
      Avantajul de a sta la casa! Eu, la bloc, nu pot face asta… Daca vne un cutremur cand eu nu sunt acasa?

      Thumb up 0
  7. „M-a costat câteva sute de lei să-nvăț că, atunci când scoți bani de la bancomat, e bine să fii atent doar la asta, nu la alte prostii – concentrat pe convorbirea mea telefonică, am plecat fără să mai iau banii din fantă. Ar fi trebuit să fac o sesizare la poliție pentru identificarea celui care găsise banii, dar mi-am acceptat costul prostiei.”

    Am un prieten care-a făcut aproape același lucru, doar că el și-a scos banii necesari, apoi a plecat, lăsând cardul în bancomat și sesiunea deschisă. Evident, cel din urma lui a făcut o extragere de cât de mult a putut, 500 de lei, apoi a plecat fericit de pleașca care-a căzut pe capul lui.
    Prietenul meu s-a reîntors la bancomat după câteva minute, și-a recuperat cardul aflat tot în bancomat. A doua zi a observat lipsa banilor și a mers la bancă să ceară explicațiii. Banca, normal, i-a spus să meargă la Poliție, să facă plângere.
    Mare greșeală. Domnii polițiști, deranjați probabil de omul care-și cerea drepturile, l-au tratat cu sictir, nemaiavând mult să-l considere pe el hoțul. I-au sugerat mai subtil că el e de vină că și-a pierdut cardul, că ei n-au de unde să știe că nu cumva a aranjat cu altcineva să-și fure singur banii și să-i pună pe ei, domnii polițiști, la lucru degeaba, apoi i-au dictat o plângere din care rezulta că el, păgubitul, e de vină cam pentru orice, inclusiv pentru bicicletele furate pe raza bancomatului, apoi i-au spus să meargă acasă, că se ocupă ei de tot.
    Asta a fost acum vreo trei ani de zile, și de atunci până acum nu l-a sunat nimeni de la Poliție. Măcar să-l verifice dacă-l cunoaște pe cel filmat de camera bancomatului…

    Deci, cam asta e cu plângerea la Poliție dacă-ți fură cineva banii în cazuri de-astea.
    Decât să apelezi la bravii ofițeri din Poliție, mai bine-ți bagi ceva în… înțelegeți voi.

    „Siguranță și încredere”. Vezi să nu.
    Mai degrabă „Corupție și miserupism”, că tot vor ei „rebranduire”.

    Thumb up 0
    • Si chiar daca domnii politisti s-ar fi deranjat, presupunind ca ar fi dentificat hotul, ar fi urmat un proces penal, in care prietnul ar fi trebuit sa se constituie parte civila vatamata, angajare avocat, pierdut timpul pe la tribunal cine stie cate infatisari …. Trebuie sa faci o socoteala, cat pierzi, cat castigi, apoi iei o hotarare!

      Thumb up 0
    • Sictirul caracterizeaza politia romana in toate substraturile ei. Ca sunt bani furati, o bicicleta, o masina noua, completati formularele astea si hai pa, ca nu te-am pus noi sa iti cumperi masina noua sa bata hotilor la ochi.

      Thumb up 0