Mi-am cumpărat un ziar

Sâmbătă mi-am cumpărat un ziar.

Cortina.

(Ar fi o chestie, nu? să scriu doar asta – pentru că ar cuprinde tot, început şi continuări. Revenirea la viaţa de dinainte, când ieşeam dimineaţa din casă până la colţ, unde mă ştiam cu bătrâna din chioşc, care-mi ţinea colecţiile pregătite. Aveam ce răsfoi la cafea – şi la vreo două ţigări, că veni vorba.

Doar că aşa suntem programaţi, să dăm tradiţia pe nou şi să căutăm simplitatea. Odată cu primul modem, când ziarele au început să vină pe linia telefonică, a devenit mai uşor să deschid calculatorul decât uşa şi să browsez în loc să dau pagini.

Chioşcul a rămas, dar acum acolo se vând DVD-uri, cărţi ieftine, bucăţi de placaj care trebuie asamblate în crucişătoare de pus pe birou, mostre de şampon, detergent, cremă de faţă şi de ghete – toate ambalate în ziare.

Informaţia scrisă nu mai vine tipărită pe hârtie, ci colorată-n pixeli. Ziarele tipărite au ajuns excentricităţi. Internetul împleteşte tot – nevoia de informaţie, de enterteinment, de comunicare.

După ce mi-am amputat Internetul în weekendul care tocmai s-a-ncheiat, n-am aflat decât ce ştiam deja. Internetul nu mai e „un obicei” – dacă va fi fost vreodată – şi nici „un moft”, „o joacă”. Ne defineşte şi ne plasează în actualitate.

Mi-au lipsit aşa:

– informaţiile şi actualitatea consumate pe alese, pe canapea, prin iPad. Televiziunea e prea lentă pentru ce am eu nevoie, şi-mi dă ce-mi dă (să nu vorbim despre asta) neselectiv
– programele cinematografelor din oraş (pe bune, de unde naiba să le mai iei acum, când ziarele nu le mai publică?)
– mailurile; a fost nevoie să-mi trimită cineva un sms ca să aflu că am de luat o decizie pe baza unui mail trimis deja de o zi
– interacţiunea pe Twitter, glumele şi ştirile din reţeaua mea socială
– recomandările şi criticile necunoscuţilor, pe Foursquare, când am căutat o cârciumă nouă, ieri seară, în Centrul Vechi
– Google, de fiecare dată când în conversaţii a venit vorba despre vreun actor, concept, întâmplare, loc, trupă, gadget pe care vreunul dintre noi nu-l ştia
– şi, mai mult ca orice, senzaţia de conectare permanentă la un consilier omniscient, accesibil la orice oră pe calculator, pe mobil… Internetul

Dacă vreţi să renunţaţi la Internet… e prea târziu. Trebuie să renunţaţi şi la lumea înconjurătoare odată cu el.

Nu spun că n-ar putea părea amuzant pentru un timp. Amuzant ca pustnicia.

Se ştie, pustnicii sunt nişte tipi foarte simpatici – din punctul de vedere al pârşilor care dorm cu ei în pat.

Deci, cum spuneam: sâmbătă dimineaţă, mi-am cumpărat un ziar – şi o pereche de ohelari în formă de inimioară odată cu el.

Cortina.)

PS – experimentul mi-a fost propus de UPC, in cadrul unei campanii de tip ”rece-cald”. În weekendul ăsta a fost, așadar, partea rece și înnorată. Urmează soare, cer senin și chiar un pic de caniculă, din câte aud. Vă țin la curent.

Articol din categoria: ACTUALITATE, ADVERTORIAL

18 comentarii Adaugă comentariu

  1. Eu n-am mai tinut un ziar in mana de cand era bunica fata mare. asta nu inseamna ca ma mandresc cu acest lucru

    0
    0
  2. #2 Comentariu nou

    n-ai pus si tu o poza cu ochelarii aia 🙂

    0
    0
  3. Ideea e ca nu moare nimeni fara internet. E ca si tigara. 😉

    0
    0
  4. #4 Comentariu nou

    Si ai facut cumparaturi la mic.ro. Spune tot.

    0
    0
  5. #5 Comentariu nou

    Atat timp cat internetul este un amic, un bun prieten, o persoana draga, oricine numai „altcineva” decat mine, totul este cat se poate de controlabil. Daca ma „confund” cu internetul sunt terminat. Cand uit sa fac diferentele, sunt „mort”. Asa este cand bautura „te bea”, cand tigara „te fumeaza”.
    Exista viata reala in afara de cea Web 2.0. Cine nu o are o viata reala se „arunca” in cea virtuala precum intr-un bazin. Pentru unii (destul de multi) bazinul nu este umplut cu apa …

    Cand esti cu prietenii la o masa si bati darabana in ritm de qwerty inseamna ca esti deja o leguma 2.0 :).

    Ma simt minunat cand ma plimb fara griji, agale, fara un ţel anume, fara telefon, cu un ziar la subsuoară.
    Ce o fi cautand memory stick-ul asta in buzunar ? … aaaa, trebuia sa … TAXI, TAXI !!

    0
    0
  6. #6 Comentariu nou

    Parca te lasasesi de fumat ! Sper sa nu ma reiau si eu de fumat. In 04 august voi implini un an fara fum.

    0
    0
  7. „bucăţi de placaj care trebuie asamblate în crucişătoare de pus pe biroubucăţi de placaj care trebuie asamblate în crucişătoare de pus pe birou”
    Ce te iei, bre, de mine? 🙂 Că io m-am apucat să-l fac pe Bismarck. Mai am de asamblat 138 de „numere” Sper să nu întrerupă ăia pe la mijloc, că dracii îi găseşte! 😀 Numa’ că va trebui să găsesc un birou mare pe care să-l pun, că va fi de un metru două’j’cinci de lung. De înalt nu zice…
    Banzai!

    0
    0
  8. Ce pare că am dat „paste” de două ori… Scuze!

    0
    0
  9. Shogunule, o sa te coste cam douaj’de milioane…

    0
    0
  10. #10 Comentariu nou

    Bre… de cand cu internetul asta si toate derivatele lui constat ca ai o viata al naibii de agitata.Cred ca formula cu taraba de ziare si cititul stirilor tolanit pe un fotoliu bate „de departe”toata paranghelia asta.Iar discutiile cu prietenii…dai in masa…sa sune ei!

    0
    0
  11. #11 Comentariu nou

    Internetul (cu toate trasnaile lui) e ca alcoolul, nu trebuie sa faci abuz 😉

    0
    0
  12. #12 Comentariu nou

    In facultate, un coleg a scos TV-ul din priza timp de 6 luni. Gestul lui m-a impresionat foarte mult, daca il tin minte si dupa aproape 20 de ani. Lunea trecuta a trebuit sa plec de dimineata din localitate si m-am intors la lasarea serii. Intamplarea a facut sa imi uit telefoanele (personal si de serviciu) acasa. Pot spune ca a fost o zi foarte placuta. Deci cred ca ruperea de internet sau telefonie este un gest pe care ar trebui sa il facem (in mod voluntar) mai des. Ironia este generata, evident, de modul in care transmit acest mesaj.

    0
    0
  13. Ei, cum e? Se vinde UPC-ul… că vaz că ai relații la ei.

    0
    0
  14. Excelenta postare domnule Petreanu. Am impresia ca de cand a-ti divortat de Intact aveti un tonus mai bun.
    Ironia la presa scrisa e binemeritata. De 3-4 ani de zile ziarele se vand prin intermediul samponului, cartilor reeditate si a DVD-urilor cu productii cinematografice indoielnice. Partea haioasa e insuccesul pe online al ziarelor, poate si datorita lipsei de talent a crucisatoarelor pe online. Sunt minunati inchizitori, incrancenati, incruntati. Dialogul nu exista. Contestarea e facuta de hidrocefali si basescofoni.
    Cine nu e in online ramane defazat, intr-o epoca romantica, cu parfum de hartie placuta la atingere dar izolata comunicational.
    Nu ridic internetul in slavi, de multe ori userii surfeaza. Nu au rabdarea de a digera pagini de text. A aparut si o lene in asimilarea informatiilor, e mai usor sa vzi filmul decat sa citesti cartea.
    Dar in zona jurnalismului, online-ul ce stimuleaza concizia este poate cel mai bun mediu pentru viitor.

    0
    0
  15. da, calculatorul fara internet e un soi de mobila la care te uiti cu coada ochiului, fara sa stii ce sa mai faci cu el.
    as mai pune pe lista plata facturilor

    0
    0
  16. Nu-i bai nene Vlad! Oricum nu-i dau pe toţi odată. Tai de la bere, da’ pe Bismark tot îl fac! 😀

    0
    0
  17. Nu e chiar asa Tapirule. Cu Photoshop, Flash si o tona de jocuri poti face o multime de lucruri offline. 🙂

    0
    0
  18. #18 Comentariu nou

    Ce sfat poate sa iti dea un mos retrograd, care refuza sa citeasca Dilema Veche online. Insoara-te si fa copii. Cat mai repede. Si cat mai multi.

    0
    0